1,641 matches
-
două. Să vorbim puțin singure. Dacă n-ai nimic Împotrivă. Se uită la Danny. Sigur că nu. Mă duc să iau niște băuturi. Pornește spre bar, iar eu mă Întorc cu fața spre Venetia, cu fluturi În stomac. Are o cută Între ochi și bate darabana pe piciorul paharului. Arată ca o directoare tînără și superbă, care tocmai e pe punctul de a-mi spune că am făcut de rîs Întreaga școală. — Așa! Îmi adun tot curajul și-mi iau un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
face rost de ei. SÎnt omul cu cele mai tari relații. Aștept ca Fabia să rămînă cu respirația tăiată sau să zică „Ești incredibilă!“. În loc de asta, ea deschide cutia, se uită la pantofi cîteva clipe, apoi pe frunte Îi apar cute de nemulțumire. — Nu sînt culoarea pe care am vrut-o. Pune capacul la loc și Împinge cutia spre mine. — Eu voiam unii verzi. E daltonistă, ce-are? SÎnt cea mai splendidă nuanță de verde pal salvie, ca să nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu te-aș minți. Trebuie să mă crezi. O să fie o... surpriză extraordinară... și minunată. Pentru amîndoi. Ridic ochii spre el, cu tot trupul Încordat, ținîndu-mă cu mîinile de fustă. Ochii lui Luke Îmi scanează fața. — Ok. Într-un final, cutele de pe frunte Îi dispar. — Ok, te cred. — Și eu te cred. Cuvintele Îmi scapă fără voia mea. Însă, acum că le-am spus, Îmi dau seama că sînt adevărate. Aș putea cere mai multe dovezi că nu are o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gură de cafea. S-ar putea ca lucrurile să fie Întîrziate cu cîteva săptămîni. O să-l sun azi pe agent. Cred că am să pot să ajung la o Înțelegere cu toate părțile implicate. Își golește ceașca și remarc o cută adîncă de Îngîndurare ce-i brăzdează fruntea, pe care nu i-am mai văzut-o niciodată. Ce japițe. Ei i-au făcut-o. — Cu toate astea, ai făcut ce trebuia, Luke. Îi iau mîna și i-o strîng tare. — Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
terci mov. Nu-i mai trebuie decît o gură de vodcă. — Becky! ridică mama privirea. S-a Întîmplat ceva, draga mea? Văd că tot răspunzi la telefon! — Da, Bex, ce s-a Întîmplat? Pe fruntea lui Suze se ivește o cută de Îngrijorare. — Păi... Îmi șterg buza superioară, Încercînd să-mi păstrez cumpătul. Nici măcar n-aș ști de unde să Încep. „Luke se luptă să-și salveze compania. Pierde bani Într-o veselie. Am pierdut casa.“ Nu le pot spune. Nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
petrecerea poate fi găsit poemul modular Săptămâna firească, în șapte secvențe, probabil scrierea cea mai interesantă sau profundă a autorului. Iată secvența a cincea, Îngerul: „Fluturându-și trupul/ ca pe un văl de sepie/ urlă peste toate spațiile./ Strânge apoi cutele înfățișării sale/ și retrăgându-se în el/ năvălesc alții șchiopătând,/ ținând în cumpănire suliți/ scurt ucigându-se/ ori prefăcându-se în scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii felin se moaie/ ca de muzici
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Nepământești iviri pe-acest liman -/ tărâm de cuiburi adăstând pe casă/ în revărsări de verde-eolian!”), ale „madrigalului” („Ai dat deoparte tot ce ne dezbină./ Prin flori te-am căutat mai adâncit:/ privirea ta mă sărută senină,/ iar fruntea, ca o cută de lumină,/ se auri de farmecu-nflorit.”) sau ale sapiențialului („Adâncu-și schimbă apa, mereu mai frământată,/ Și prin aceeași undă voi trece doar o dată”). Într-un Sonet cu ambiții de artă poetică este executată conjurarea, în chip de muză convenabilă, a
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
alunecării. În acest sens modificarea care se impune este acoperirea acestor suprafețe cu materiale aderente, bine fixate care să fie plăcute la acoperirea cu piciorul. Se folosesc cel mai frecvent mochete permanente pe toată suprafața pardoselii, bine fixate și fără cute pentru a nu favoriza împiedicarea. Este contraindicată acoperirea acestor suprafețe lucioase cu mochete, covoare de mici dimensiuni ce nu sunt fixate deoarece acestea vor favoriza alunecarea și vor crește considerabil riscul de accidentare. Această amenajare este specifică atât holului cât
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
servit ca prototip și forma sa clasică a fost imitată și de alte torsuri feminine. Sânii și fesele sunt voluminoase, chiar dacă nu prezintă obezitatea statuetei de la Willendorf. Bazinul este delimitat printr-o incizie adâncă, iar pe spate se observă două cute de grăsime, de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Figura, simplificată, poartă două striuri longitudinale, reprezentând nasul, și incizii oblice, ținând loc de ochi. Pe vârful capului se observă patru perforații mici, destinate, probabil, fixării unor podoabe. Aceleași
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
putem invoca, în acest sens, decât piesa de la Predmosti. Grupa rusă. Marea majoritate a statuetelor ruse reprezintă femei într-o atitudine clasică pentru arta paleolitică: cu capul ușor aplecat în față, cu unele detalii anatomice exagerate (sâni și abdomen voluminoase, cute de grăsime în regiunea bazinului și a șoldurilor). Membrele inferioare sunt destul de bine proporționate, cu genunchii redați în detaliu, însă extremitatea lor este, în general, fracturată. Brațele superioare sunt atrofiate, așezate pe abdomen. Aceste caracteristici apropie statuetele est-europene de cele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
asumă una sau alta dintre vocile narative). Convenția acestui „realism” este laxă, în sensul deplasării accentului dinspre artificial către o intonare „naturală”. La aceasta contribuie și diversitatea suporturilor pe care autorul le acoperă cu semnele poeticului. Poemele se insinuează în cutele celor mai tranzitive tipuri de mesaje: anunțuri pentru ziare, necroloage, texte din Cartea recordurilor, mica publicitate, scenarii etc. Titlul Arta Popescu este cât se poate de semnificativ. Dincolo de posibila filiație ironică - trimiterea la numele sopranei Arta Florescu -, explicitată de altfel
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele unei conștiințe depravate, refugiată în ipocrizie și autosuficiență. Lansată cu o sinceritate care nu sucombă nicidecum în cinism și cu o clarviziune care, născută în stare de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Quebecului se ascunde înapoia numeroaselor ei fortificații. Caseta asta minusculă ascunsă în capul cașalotului îi face pe unii vînători să tăgăduiască în mod categoric existența vreunui alt creier în afara magaziei de spermanțet, care aduce efectiv cu un creier uriaș. Prin cutele, liniile și circumvoluțiunile sale stranii, această masă misterioasă pare, în ochii lor, mai potrivită cu ideea pe care și-o fac despre sediul inteligenței unei făpturi atît de puternice. E limpede, prin urmare, că, din punct de vedere frenologic, capul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am apucat să tratez acest subiect, se cuvine să mă arăt capabil de a-l epuiza, fără a trece cu vederea nici măcar cele mai mărunte celule seminale din sîngele leviatanului și fără a-i lăsa necercetată nici cea mai ascunsă cută a intestinelor sale. După ce i-am descris aproape în întregime particularitățile anatomice și modul de existență, rămîne să-l glorificăm și din punct de vedere arheologic, fosilifer și antediluvian. Aplicați la orice altă făptură - bunăoară la furnică sau la purice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pot netezi toate strîmbăturile și crăpăturile, afară de una singură. Ă Atunci, uite ce e, exclamă Ahab ațîțat, înaintînd spre fierar și sprijinindu-se cu amîndouă mîinile de umerii lui. Privește, uită-te aici... aici... ești în stare să ștergi o cută ca asta, fierarule? Și, trecîndu-și repede palma peste fruntea încrețită, adăugă: Ă Dacă ești în stare, mi-aș pune bucuros capul pe nicovala ta și aș răbda izbitura barosului tău drept între ochi. Răspunde-mi: ești în stare să netezești
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca asta, fierarule? Și, trecîndu-și repede palma peste fruntea încrețită, adăugă: Ă Dacă ești în stare, mi-aș pune bucuros capul pe nicovala ta și aș răbda izbitura barosului tău drept între ochi. Răspunde-mi: ești în stare să netezești cuta asta? Ă A, nu, domnule căpitan, tocmai asta e cea pe care n-o pot netezi! Nu v-am zis că le pot netezi pe toate, afară de una singură? Ă Da, fierarule, tocmai asta e, știu: nimic n-o poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grădină olandeză. «A scrie despre ceva dăunător fără furie Înseamnă a scrie plictisitor» mărturisește Lenin. (Ă). Criticul face opera de dezvelire, de continuare a ceea ce e ascuns, nevizibil imediat. El subliniază sensibilitatea cărții, accentuază valoarea operei. Și invers, el adâncește cutele, duce la ultima consecință nepotrivirile, face să țâșnească, unde se pierdea sub Înflorituri, urâtul, falsul. Astfel el e la rândul său un creator. (Ă). În concluzie redacția revistei Novâi Mir Își Însușea acest deziderat al lectorilor săi: preocupare pentru stil
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Învățată» Și ochii Îi râd ca două dungi «Cum din idei puține, Ies cântecele lungi». EPILOG Se mai opri o clipă, La ușă, musafirul: «Pe vremea mea, vai, unii Tăiau În patru firul. Ne căutau În gânduri Câte-o ascunsă cută. O, nu la voi! Bucherii: O specie dispărută. Dar chiar când sunt doar umbre, Mă tem să nu-i Împung. De-aceea, spun, spre știință: Cu genu-așa zis lung, Poem ori epopee N-am nici o ceartă veche. Ba, cei ce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pălăria cenușie, iar părul sub ea era cenușiu și fin, de parc-ar fi fost cernut printr-un voal. Sprâncenele groase îi dădeau un aspect vag sportiv. Bărbia îi era lungă, nasul coroiat, ochii cenușii, gânditori, privind puțin pieziș, deoarece cuta de deasupra pleoapei le acoperea colțul. „Oribilă”, în acest peisaj, este absența alternativei viabile. Chiar și personajele prinse în cercul infracțional doar temporar, pentru că speră, la un moment dat, să trăiască decent, recad în aceleași și aceleași capcane. În Somnul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca într-o tiranie a răului ce a luat, cu perversitate, chipul celui bun. Carmen Sternwood, al cărei infantilism e vizibil în obiceiul de a-și suge degetul, în drăgălășenia de a-i numi pe toți cei care-i plac cute (șmecher, simpatic), ascunde o șiretenie ucigașă. Atunci când nu i se face pe plac, mânia se transformă în violență paroxistică, iar asasinatul e o soluție îmbrățișată cu un firesc înspăimântător. Rusty Regan cade victimă setei oarbe de răzbunare, iar Marlowe involuează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îi descrie o splendidă himeră cu botul căscat, deasupra căreia plutește un înger frumos și cârlionțat, și o conturează cu degetul; apoi explică faptul că i se întâmplă adesea să vadă peisaje minunate sau diferite scene în crăpăturile zidurilor, în cutele de pe suprafața bălților, în jarul acoperit de un strat subțire de cenușă, în formele norilor, sau că, ascultând un clopot îndepărtat, poți auzi numele sau cuvântul la care te gândești” (Anzieu, 1961/1970). Să mai notăm că utilizarea transferului în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ne-o strânge... Dar știi, chiar Stalin ne-nvăța Că noi nu avem dreptul de a plânge, Ci datoria veșnic de-a lupta! Cravata și-a-ndreptat-o și, tăcută, Cu toată palma genele și-a șters... Și-ntre sprâncene-i tremura o cută Ca umbrele tristeții într-un vers... Privirea hotărâtă, toată fața, Spre chipul lui din cadră și-a-ndreptat: — „Tăticule, promit, ca toată viața Să fiu așa cum Stalin ne-a-nvățat!” 2.xxx Ședința plenară a secției de proză a Uniunii Scriitorilor. În
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
stătea cu picioarele desfăcute, la o răspântie, ochii aceia decolorați care te străpungeau fără să te vadă, buzele alea fericite, care spuneau că „o să înfigă trei săbii sub fiecare fereastră de la fiecare izbă“, mâinile acelea care amestecau întruna, într-o cută a rochiei, grămăjoara de cioburi de sticlă, de pietricele, de monede uzate... Se scutură, nelăsându-se atras spre acea nebunie zâmbitoare. Și văzu gestul Annei. Îi întindea un pliculeț cenușiu. Îl luă, ghici că nu trebuia să-l deschidă înainte de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]