2,824 matches
-
cu norii... VI. LA ÎNCEPUT DE AN, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012. În prima zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii să bată mai rar și sufletului să nu mai zburde printre căi verzi. Că mâine.... dar până mâine, azi ! Ninge ca-n Danemarca lui Andersen. Mama stă la geam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... Citește mai mult În prima zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii să bată mai rar și sufletului să nu mai zburde printre căi verzi.Ca mâine.... dar până mâine, azi ! Ninge ca-n Danemarca lui Andersen. Mama stă la geam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
aceia care îi caută, deșteptându-le vocile care îi trag în abisuri întunecate. Cerul se frânge și lumina fulgerului joacă o fracțiune de secundă ca o sclipire a minții, ce caută în neant mitul existențial al fiindului din mine. Mă cutremur la atingerile privirilor profanilor,care mă privesc neînțelegându-mi tăcerea și lumina ochilor mei verzi precum câmpia în strălucirea de dimineață, când zorii zilei cuprind cu știindul viața. Îți plâng suferința ta, omule căutător de nevoi și de timp, pe
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
sufletul credincioșilor, aceeași slujbă săvârșită de un sobor de preoți în frunte cu arhiereul, intensifică emoția religioasă până aproape de extaz. Așa a fost slujba de duminică 18 septembrie la Beiuș. Slujbă arhierească cu mare sobor de preoți, slujbă care a cutremurat adânc, frângând în cucernică închinare inimile credincioșilor. Răspunsurile au fost date cu bună subliniere a sensului, prin pricepută dozare a nuanțelor, de corul Școlii Normale de fete, condus de D-na Olimpia Dumbravă, profesoară. Emoțiilor puternice ale slujbei sfinte se
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
o dată și a izbucnit cu o furie teribilă: - Ai spus că nu fumezi! De ce m-ai mințit? A prins-o cu mâna stângă de bărbie iar cu dreapta i-a ars o palmă peste obrazul drept de i s-a cutremurat capul. Fata a lăsat privirea în jos, ar fi vrut să plângă, dar nu putea. Îi era tare ciudă pe ea. Știa că mințise fără niciun rost, din prostie. Merita mai mult de o palmă. Grecul i-a întins pachetul
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
a îndreptat către geamul pe care, cu ceva timp în urmă, Mădălina îl deschisese. Nu mai zicea nimic. Se așternuse o liniște apăsătoare. Româncuța gândi că patronul plânge în amintirea prietenului său. Asta o făcu și pe ea să se cutremure. A izbucnit într-un plâns în hohote. De ce? O durea durerea acestui bărbat din fața ei. Dar o durere care-i sfâșia inima. Se gândi la bietul lui prieten care i-a salvat viața, numai el știe cum a fost! Dar
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
de oameni și de câini și îndrugându-și imediat tânguirile de sărăcie și foame, de necaz și umilință. Însă, numai gândul că ar putea ajunge ca unul dintre acei amărâți ai satelor, chinuit și fără vlagă, îl făcea să se cutremure și-l îndemna să fugă cu teamă cât mai departe de acolo și cât încă mai era timp. Hoinărind prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya, își dădea seama că se apropia de măreața
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
acolo au coincis cu realitatea. -Te mai îndoiești? glumi scriitorul. - Atunci convinge-ne că și finalul aparține aceleiași realități, interveni Bogdan, pe un ton ferm. Îi veni în minte paragraful de final citit pe laptopul scriitorului acolo la munte. Se cutremură. Nimeni în afară de el nu mai avusese prilejul de a afla verdictul înainte de consumarea acțiunii. Ștefan zâmbi: - Va aparține, prietene, desigur, după ce vom parcurge, alături de comisar, întreaga poveste.
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
de gânduri, prin trupul încolăcit în jurul durerilor uneori firești, alteori surprinzătoare noduri din energii neștiute, în care mă rătăcesc adeseori când las garda iubirii pe pământul reavăn de ură, de falsitate, de indiferență. Aud zbaterea câmpiilor, zbaterea crestelor și mă cutremur scurt, gândind la ceea ce putea să fie spațiul geometriilor plane. Probabil că va ninge mult, probabil că niciun punct accentuat până acum nu se va mai vedea, poate că...nimicul se va fi învelit tot în alb și principiile de
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
îi răspunse și el tot în șoaptă, zâmbind. Întoarse capul spre ușa cancelariei și, într-adevăr, o văzu pe colega lor în dreptul cuierului, cum îi privea cu niște ochi din care parcă săreau scântei, în timp ce se dezbrăca de palton. Se cutremură de parcă ar fi trecut prin el o sursă de energie electrică. Era pentru prima dată când o privea cu o mai mare atenție pe această domnișoară. Cu toate că se întâlneau zilnic de vreo doi ani, aceasta nu reprezenta pentru el decât
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
starea sublima de îndrăgostire, cât la iubirea-compasiune, empatie, omenie, prietenie. Indiferent ce formă îmbracă, din ce motive dăruim sau ce, faptul în sine ne face să trecem din noi către alții, ca o propagare a ființei noastre în unde ce cutremura alte suflete și care se întorc asupra noastra mai devreme sau mai tarziu, într-un fel sau în altul. Dăruind, vom dobândi nu numai în ceruri, ci chiar aici, pe pamant o stare pe care nici un mod de satisfacere a
CÂT ŞI CUM MAI IUBIM de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368303_a_369632]
-
obosit, / Însă privește demn în față, / Își mișcă miezul cel topit / Spre alte lumi, spre altă viață. // Știind ce e firesc în lume, / Ne părăsește detașat, / Căci a făcut doar lucruri bune, / Iar noi, parșivi, l-am înșelat. // Când se cutremură voit, / Vestește clar a lui plecare, / Dând semn că nu s-ar fi dorit, / Bătrân și singur pe cărare” (Alt Univers). Perspectiva aceasta nu e de natură să ne bucure. Până și răbdătorul pământ s-a săturat de nimicnicia umană
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa atât de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne dedica altei splendori, aceea a naturii umane și ne-am îndreptat spre imensitatea patului matrimonial, ce trona în mijlocul camerei. Am așezat-o
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
pictează sublim această întâlnire, pe care o regăsim personificată cu atâta grație. Călin, băiatul însuflețit de atâta speranța să își revadă mama, va alergă din nou pe deal. Nimic nu-i va putea sta în cale, nici măcar febra care îi cutremură trupul, dintele pe care îl pierde, grăbindu-se să atingă vârful dealului. Și speranța lui va fi răsplătită din plin. Tânărul preot Mihai Stâncă îi va sări în cale și îi va aținti privirea spre Calea Adevărată, Dragostea lui Dumnezeu
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
Adică? Nu te înțeleg! - Ai să înțelegi, când am să-ți spun că ne-a urmărit în acea zi și că a stat în ger două ore să vadă, când ieși de la mine. - Nu ți-am spus eu! Doamne, mă cutremur. Iată că mi s-a făcut pielea găinii. Mi s-a ridicat părul pe brațe. Cred că este dusă rău! - Ha, ha, ha și ce dusă încă! Dacă afli ce discuție interesantă am avut... - Șșș... vine doamna Voiculescu. Vedem cum
GRIJILE GEORGETEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368458_a_369787]
-
de dulce limba românească, pentru poezia lui uimitoare de luminoasă și de concretă, dar mai ales pentru că în aceste rânduri prozatoarea reușește să redea admirabil acel inefabil al sufletului locului, al spiritului românesc, care pe mine mă fascinează și mă cutremura. Sunt absolut convins că numai un prozator mare putea să ivească de sub până să aceste rânduri, conținând poezia pământului românesc, inefabilul primăverii. Cine a copilărit la țară, că autorul acestor rânduri, nu poate să nu se înfioare de atâta nostalgie
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
ochilor Lui. Pesemne că Barneverent nu ia în calcul că atunci când Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Privesc această luptă spirituală și mă întreb: „Cine oare poate sta împotriva unui Dumnezeu Atotputernic?” Până și porțile Iadului se cutremură la auzul numelui Său! Gândind la reîntregirea acestei familii și clipa întâlnirii, îmi imaginez fericirea ei, iar sufletul meu, copleșit de emoții, varsă lacrimi de bucurie. Îmi doresc ca sărbătoarea creștină Crăciunul, să fie pentru familia Bodnariu, o sărbătoare a
SPER SĂ NU FIE O FARSĂ! de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368528_a_369857]
-
de orb și stins și-atunci se naște-n lume ce nici n-ai crede-ți pare un dor adânc de forma tristă-a acelui vis [85] De Calul ce din vecii îndepărtați apare le e un dor ca moartea cutremurând în ei cum dor ți-ar fi de focul lucind pe orizonturi cum dor ți-ar fi de cerul cel născător de zei [86] Cum ți-ar fi dor de mama ce te născu în lume un dor de care
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
liniștită sabia de piatră și gata de luptă a vajnicului soldat roman, ce străjuiește deasupra intrării unei clădiri din fața mea, arborat de ziduri, care se mai susțin ca printr-o minune, căci ar putea zbura oricând deasupra mea. M-ar cutremura minunatul cap al nemuritoarei Venus, suspendat în arcada unui balcoan, căci oricând m-ar putea arunca, pe mine, ca simplu muritor, pe alte tărâmuri, în împărăția misterioasă a umbrelor cenușii... mai stranii oare decât drumul pe care-l parcurg? Parc-
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Parcă nici nu trecuseră pe acolo vestitorii Primăverii, iar covorul de iarbă era un vis uitat de toți, inclusiv de păsările care sosiseră cu vestitorii, ciufulite, zburlite și îngrozite, ascunse fiecare în tufărișuri, lăstărișuri sau spărturi de stâncă. Primăvara se cutremură când văzu din înaltul cerului cum arăta țara lui Mărțișor: - Nu m-așteptam, zise ea, să fiu primită cu urale sau strigăte de bucurie, dar ce-au făcut vestitorii mei? Ce s-a întâmplat cu ei? Căpitanul Zefir alergă la
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > A FOST IUBIRE,SAU NU? Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Apocaliptic , m-ai cutremurat Și visele s-au risipit în vânt, Spre locul meu de suferință am plecat În codrul des cu nepăsarea ta în gând. Mi-au plâns și ramuri aplecate la pământ, Ștergând în urmă pași nefericiți. Am aruncat iubirile în vânt
A FOST IUBIRE,SAU NU? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367300_a_368629]
-
27 iulie 2011 Toate Articolele Autorului BISERICĂ DIN VISUL MEU Visul meu este o Biserică, într-un sat sau într-un oraș, în care să fie prezent Duhul Domnului așa cum era pe vremuri, cănd predică Pavel sau Petru și se cutremura casă. Totul să fie simplu, dar SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT. Așa cum era pe vremuri, cănd predică însuși Mântuitorul Isus Cristos. Mireasma Cerului să răzbată din toți membrii. Apropo, oare ce parfum va fi și cum va mirosi în Cer? Bineînțeles că
BISERICA DIN VISUL MEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367394_a_368723]
-
smeu. chinu-ți râde-n respirare, nu mai plânge, tu, măicuță, peste leagăn de iubire, el e trunchiul ce-a vândut soarele pe-un nou născut. zidul lumii el a fost și-a pierit în prag de seară cerul s-a cutremurat, l-au plâns brazii, florile, au lăcrimat zorile... feciorașul meu iubit, mama ta mereu te cheamă: vin la sânul meu de mamă... Referință Bibliografică: pastorală / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
Fedra l-a învins pe cel ce i-a respins trufaș iubirea. Cu ochii plini de groază privea nenorocirea ce focul vieții-n tânăr trup l-a stins. Theseus, lângă dânsa, o mângâia ușor, dar ea respinse orice mângâiere. Stătea cutremurată de-o groaznică durere și îi era de zâmbetul lui dor. Târziu, când a văzut-o de-un ram cum atârna a înțeles Theseus adevărul. I-a mângâiat cu lacrimi ochii-mpietriți și părul și a iertat-o fiindcă o
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
nedreptățit”, scrisă de Ion Rusu Abrudeanu. Se pare însă că rezistența de la 1886 nu numai că este ignorată de istoria oficială, dar nici măcar nu a servit ca luare aminte peste timp autorităților care, în contemporan, lasă ca România să fie cutremurată de interesele meschine de “ghișeft” politic și lipsite de scrupule cărora le cade pradă în primul rând moștenirea lăsată nouă cu mari sacrificii de moși și strămoși și pe care ar trebui să o lăsăm în bună rânduială copiilor și
EPOPEEA UNUI FEBRUARIE DE (Z)BUCIUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367489_a_368818]