1,517 matches
-
suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și bate înciudată cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
se înălță pierzarea. În tropot de armate, toți - duhuri din Șeol Încolonați se-avântă primejdii prevestind, De groaza lor pământul se răsuci în gol Și marea-nfricoșată restituiră morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor purtând, Mai negri ca disprețul pe săbii lunecând. VI Încet își încordase penultimul străjer Trompeta cea de groază împrăștiind sentința, Sub dealurile-n zbucium, dorm spaima și fiorul Cu moartea-n fruntea oștii cerșindu-și biruința
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb, altul
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
spus și lui, bunicul său: "că atunci când cade o stea, un suflet urcă la Cer ... Fiind destul de mică nu înțelegeam ce înseamnă urcușul la Cer!? El mi-a explicat, că un om moare iar sufletul acestuia urcă la Cer , pe dâra lăsată de steaua căzătoare. M-a mâhnit mult răspunsul acesta și am pus la îndoială răspunsul bunicului. Mult timp după aceea, am fost preocupată de acel răspuns. De unul care să nu fie atât de trist... Noapte de noapte, stăteam
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
intense și îmbătătoare“, ale “ mâinii maicii domnului”! Să se fi ascuns steaua printre ramurile ei sau printre florile atât de parfumate ale reginei nopții?! De atunci , urmărind crugul cerului, mai vedeam câte o stea care cădea, lăsând în urma sa o dâră luminoasă ce semăna cu o scară ce urca la ceruri. Între timp, crescusem și-am considerat că pe “scara” de lumină coboară entități stelare ce vin să ne viziteze Planeta. Uneori ,” stelarii” se lăsau văzuți de către pământeni, alteori se făceau
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
a înfiat, la rându-i, cu tot cu cântecele sale, în care ea își regăsește tot mai mult sufletul, cu toată larghețea și plinătatea, așa cum i l-a dăruit Dumnezeu. Cântecele lui Fuego, pe versurile lui Vieru, lasă pe chipul ei o dâră luminoasă ca o lacrimă de copil. Nicolae Dabija - Lliteratură și Artă, Săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova, Joi 11 octombrie 2012 Referință Bibliografică: Fuego si Grigore Vieru - Respirație, Cântec și Dor / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 663
RESPIRAŢIE, CÂNTEC ŞI DOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346530_a_347859]
-
să te închini Ambasadorilor ce ne aduc lumini! Vin heruvimii să săvârșeasă liturghie Cât Dumnezeu va-ngădui să fie Viață, bucurie, sub acest albastru cer Plin de miracole și mișcător mister. Merg pe urmele lupilor, spre înălțimi Las în urma-mi dâre de lumini Sus Îngerii Virtuții mă mângâie cu vânt Cuvinte-mi pun pe limbă, legămînt. Doar aici în munți, între dalbe zăpezi Cu sacra lumină te înmiresmezi Doar aici te întâlnești cu îngerii Atras de lumină, uiți Valea Plângerii! În
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
cu șampanie. Simți la început gustul fin al băuturii, apoi se instalează amețeala ce ți-o creează consumul ei, odată cu creșterea cantității băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăștia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul [ dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. Din fr. sillage. - DEX]. Ștefan dorea să-și etaleze posibilitățile bărcii sale de a zbura cu mare viteză pe apă, profitând
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
instalează amețeala ce ți-o creează consumul ei, odată cu creșterea cantității băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăștia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul [ dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. Din fr. sillage. - DEX]. Ștefan dorea să-și etaleze posibilitățile bărcii sale de a zbura cu mare viteză pe apă, profitând mai ales că era o mare liniștită cu unduiri ușoare, în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
mea, probabil, este foarte îngrijorată. Deja o ceată de tineri, în frunte cu șeful de post și adjunctul său, au pornit în căutarea mea. Este cazul să mă întorc degrabă până nu se alarmează întregul sat!” Când să plece, o dâră roșiatică din zidul din partea dinspre apus îi atrase atenția. Se apropie curios și lovi cu un pietroi în acel loc. Spre surprinderea sa nisipul începu să curgă dintre ele. Cu o febrilitate neobișnuită scormoni cu degetele și unghiile până-i
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
magistral rolul poetesei Saffo din opera omonimă a lui Pacini, locuitorii Florenței au așteptat-o cu ramuri albe și roz de piersici și zarzări înfloriți, îmbrăcându-i cu ele atât trăsura, cât și drumul dintre teatru și hotel, ei bine, „dâra luminoasă” lăsată în urma sa de HARICLEEA - așa cum avea să se scrie, printre altele, în „Gazeta Artelor” a lui Juarez Movilă, la ultimul turneu din anul 1910 al cântăreței în patria natală - a inscripționat în memoria colectivă a asistenței sud-americane pagini
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
LA SCARĂ. Nu trebuie decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat
58 PLUS X de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376798_a_378127]
-
Amor ce mișcă stele" - o lege mult uitată, Pe care-o reimpunem doar printr-un sacru gest... DE VORBĂ CU ADRIAN PĂUNESCU (poem bazat pe discuții reale) Cu Păunescu-alături, vorbeam despre viață: „Cerneala vieții mele în clocote fierbea, Lăsa doar dâre roșii cu străluciri prin ceață, Apoi galben și-albastru...” (Așa el îmi spunea.) „Am scris tone de versuri și-am colectat talente, Lansându-i prin Cenaclu pe cerul meu valah; I-am beștelit pe-adepții lui „dolce far niente” Și
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > UMBRELE APUSULUI Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Văd soare care fuge spre apus Lăsând în urmă umbre și regrete. Lucirea lui acuma m-a pătruns Cu dâra care-o lasă pe perete. În ochi de prunc fantasmele înșală Stafiile din umbră au ieșit. Și năvălesc spre mine, se strecoară Vrând ca să știe de m-au biruit. Tresar de spaimă când se-arată negrul Fiorul nopții aprig mă
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
arată negrul Fiorul nopții aprig mă cuprinde. Și-ar vrea acuma să își vadă sensul Când peste lumea noastră se întinde. Văd soare care fuge spre apus Lăsând în urmă umbre și regrete. Lucirea lui acuma m-a pătruns Cu dâra care-o lasă pe perete. Brăila, septembrie 2016 Referință Bibliografică: UMBRELE APUSULUI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin Cezar Călin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
I se părea din nou că era întrerupt de acea hălăduială feerică care-i întreținuse atâtea aprinderi suave și că o voce calmă, egală, revine, puțin afectată de interesul interogației, poate chiar disimulată de un rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
care umplea de energie și culoare stăvilarele zăgăzuite ale unei stări indecise, încă în căutare de așternut și albie din care se așteptau însă să irumpă totul, când va fi vremea și le va veni rândul ... Avea o vorbă „moș” Dâră, Nenea sau Taica cu deosebire, cum îl învățase maică-sa să-i spună, că îi era tare drag și-l mângâia până la lacrimi o atare apelațiune - mai de-a casei - în stare să răscolească și cele mai înghețate inimi, zicea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca nici o altă dată mai apropiată de care să-și aducă aminte. Cam pe vremea când asupra văii se abătuseră puhoaiele tulburi de noroi și potop, coliba de bârne din Luncă adăpostea întâmplător pe „moș” Dâră și nepotu-su Damas care nu mai pridideau să se baricadeze pentru a găsi scăpare - pentru ei și lucrușoarele de trebuință și legumă pe care tot omul izolat vremelnic le ține pentru a supraviețui. Printre izbituri de topor și ciocan prin
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
și lucrușoarele de trebuință și legumă pe care tot omul izolat vremelnic le ține pentru a supraviețui. Printre izbituri de topor și ciocan prin care piroanele luau și mai strașnic în primire ușa de la intrarea în colibă întărind-o, „moș” Dâră părea a-și fi vărsat năduful cu care îndeobște îl lua în primire pe Damas, alegând să folosească înjurătura ca pe singura modalitate simplă și directă de a-și vărsa focul ajuns, iată, vălvătaie, din pricina naturii dezlănțuite dar și pleaznă
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
însă, paradoxal, a fost „cârmit” de câte ori sărea pârleazul. Astfel de corecții necesare sunt bune și în situația sus amintită dar cu siguranță și în alte cauze, timpuri, locuri sau persoane! „Le-om trece noi și p-astea, băiete! hotărî moș Dâră pentru amândoi pricopseala care va să vină, poate chiar o nouă „abordare politică” de la om la om sau de la om la copil cum vreți, le-auzise și el pe la ședințe și astea când erau „deschise” și când era „treaba aia
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
cuprinde, malverse și fără inimi, pentru a zândărî și sângera alte inimi, cum s-a și întâmplat vezi bine. Buzele le erau pecetluite celor doi frați când băiatul era de față, nici înjurăturile nu-i mai erau de ajutor lui Dâră când năduful era prea mare, nimic nu-i alunga gândurile negre și nici exasperările neputinței, nu se mai rostogoleau bolovănos din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
rupe acolo unde-o tot înnozi ca să cârpești și să tot cârpești ... Nu se știe ce resorturi ale minții au făcut ca pentru o clipă să-i revină în fața ochilor dialogul tandru dintre băiat și mama lui și pe care Dâră nu l-a uitat, promițându-i pe patul de suferință surorii sale Vergina că dacă va supraviețui ei să i-l spună băiatului în toată simplitatea și nevinovăția lui. Numai că nu știa dacă acum ar fi fost momentul cel
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
promițându-i pe patul de suferință surorii sale Vergina că dacă va supraviețui ei să i-l spună băiatului în toată simplitatea și nevinovăția lui. Numai că nu știa dacă acum ar fi fost momentul cel mai potrivit și totuși ... Dâră credea că acest „pâlpâit” de amintire i se trăgea de la stârvurile de păsări mari și cu penaj alb la rădăcină care pluteau târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
nu-i mai e de-ajuns, Se ceartă, se revoltă și se zbate, Ar vrea să fie peste tot și-n toate, Unde nici gândul încă n-a pătruns. Îl macină regretul ancestral, Că steaua lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice-un ultim val. Și ar mai sta, că încă n-a spus tot... Cerșește timpului un bob zăbavă, C-a-nfulecat din viața cu otravă Iar pentru asta n-are
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]