1,067 matches
-
care îi aduc laude și încurajări din partea lui B. P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, N. Iorga, Ilarie Chendi, Émile Picot. Ele se definesc printr-o accentuată notă realistă și un ton glumeț, caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția Arăpușchii sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează același ton popular vioi, ce le sporește savoarea. Se poate constata
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
și prozatoare. În 1977 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Mai întâi consultant literar la Uniunea Compozitorilor din Moldova și secretar literar la Teatrul pentru Copii „Licurici”, este apoi redactor la săptămânalul pentru copii „Florile dalbe”. Debutează în presă cu poezii, în 1965. Versurile și povestirile îi sunt tipărite în „Literatura și arta”, „Moldova”, „Basarabia”, „Curierul românesc”, „Viața satului” ș.a. În volumele Naiul ploii (1974), Paznic la comori (1982), Corăbioare zburătoare (1988), În toamna uitării de
SOBIEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289742_a_291071]
-
sora, cele mai realizate au fost culese de Miron Pompiliu, S. Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede „pomi înfloriți” (oameni buni), „dalbe păsărele” (copii creștinați), în iad - „pomi negri și pârliți” (oameni păcătoși), „negre păsărele” (copii nebotezați) ș.a. Într-o variantă se spune că, pentru a ajunge la cer, eroului i-ar trebui „scară de-argințel, / toiag de oțel, / opincă de fier
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
România Mare” (1917), la „Răsăritul” (Chișinău, 1918), la „Carpații” (Sibiu, 1919), la „Crai nou” (Roman, 1918-1919), „Renașterea română” (1919), redactor responsabil la „Cuvântul liber” de la Sibiu (1929) ș.a. Debutează cu versuri, la „Familia”, în 1904, iar editorial cu placheta Florile dalbe, apărută în 1912. Poetul valorifică experiența războiului în Doine din zile de luptă (1917) și în Îngerul a strigat (1931). De altă factură sunt „satirele” din culegerea Popești din patru unghiuri (1936), orientarea gândiristă precizându-se în versurile din Pânea
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
Eminescu, sunt lipsite de precizia și percutanța modelului, ca și de forța lui plastică. Aici totul are mai degrabă un aer moralist-didactic, diluat și convențional, portretizările diverșilor „Popești” neajungând la conturul de aqua-forte al pamfletului, cum intenționase autorul. SCRIERI: Florile dalbe, Craiova, 1912; Doine din zile de luptă, Iași, 1917; ed. 2, Iași, 1919; Când pleacă regimentul, București, f.a.; Influențe românești în poezia și folklorul unguresc, Sibiu, 1929; Ziua mamei, Sibiu, 1929; Nicolae Iorga, Sibiu, 1931; Îngerul a strigat, Sibiu, 1931
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (1986-1992), director general al Departamentului Edituri, Poligrafie și Difuzarea Cărții (1992-1994), redactor-șef la Editura Prut Internațional și din nou consilier la Uniunea Scriitorilor. Colaborează la „Literatura și arta”, „Basarabia”, „Viața Basarabiei”, „Florile dalbe” ș.a. A fost distins cu mai multe premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1987, 1999, 2000). S. e autor de nuvele, miniaturi, anecdote literare: La menagerie (1983), Ulciorul cu pătărănii (1994) ș.a. Mai semnificative sunt însă cărțile lui
SCOBIOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
Băiețelul din balon, Chișinău, 1991; Poveste amară (în colaborare), Chișinău, 1992; Satana pe pământ, Chișinău, 1992; Pomul fermecat, Chișinău, 1995; Drepturile tale, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Poezia gesturilor inocente, „Nistru”, 1974, 11; Ion Ciocanu, Pomul limbii române, „Florile dalbe”, 1996, 26 ianuarie; Claudia Partole, Onestitate și cumsecădenie: scriitorul Ștefan Tudor, „Florile dalbe”, 2001, 20 decembrie. I. C.
TUDOR-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290285_a_291614]
-
pământ, Chișinău, 1992; Pomul fermecat, Chișinău, 1995; Drepturile tale, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Poezia gesturilor inocente, „Nistru”, 1974, 11; Ion Ciocanu, Pomul limbii române, „Florile dalbe”, 1996, 26 ianuarie; Claudia Partole, Onestitate și cumsecădenie: scriitorul Ștefan Tudor, „Florile dalbe”, 2001, 20 decembrie. I. C.
TUDOR-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290285_a_291614]
-
modernă”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română” ș.a. Intensa activitate de animator cultural se manifestă și prin editarea unor reviste precum „Făt-Frumos” (1904-1906, 1909, împreună cu Emil Gârleanu și Dimitrie Nanu), „Freamătul” (1912, apărută mai întâi la Tecuci în 1911), „Florile dalbe” (1919, împreună cu V. Voiculescu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu), „Graiul nostru” (1925-1927), „Scrisul nostru” (1929-1931). A mai colaborat la „Cosinzeana”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Junimea literară”, „Însemnări literare”, „Luceafărul”, „Miron Costin”, „Noua revistă română”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Viața românească” ș.a.
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
joi ale cenaclului literar ținut de poetul George Tutoveanu și de soția acestuia, poeta Zoe Frasin, la Academia Bârlădeană întâlnindu-i și pe Nichifor Crainic, și pe Victor Ion Popa. În 1919 începe să publice versuri în revista locală „Florile dalbe” sub numele I.Valerieanu și I.Valereanu, debutând cu pastelul În albastru..., urmat până la sfârșitul anului de Luntrașul, Blestemele și Un templu. Revine la București după un răstimp petrecut la Tecuci și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
susține că o revistă se scrie „cu gândul la interesele poporului” și trebuie să devină „o jertfă de fiecare zi din partea celui care o scrie”. Se publică sau se reproduc poezii de Aron Cotruș (Cuvinte către țărani), G. Tutoveanu (Florile dalbe), V. Voiculescu (Colindul ninsorii, Spinii, Când a fost să moară Neculuț), Ilariu Dobridor, Ștefan Bălcești (Îndurare..., îndurare...), Sabina Paulian ș.a. O miniantologie lirică sub genericul „Iarna în poezia oltenească” reunește versuri de Traian Demetrescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, D. Ciurezu
VATRA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
neaoșisme balcanice. Astfel, în Balada muierilor din Paris termeni ca „bătălii parșive” sau „codoșlâcuri” nu trădează spiritul originalului, dimpotrivă, îi dau pregnanță, cum se întâmplă și în alt text transpus în limbaj cronicăresc: „Ce încă unde-i Patriarcul/ În camilafcă dalb stihar/ Și-n patrahil?” Scrupulozitatea tehnică, ingeniozitatea tălmăcitorului se vădesc și în paginile care continuă traducerea dramei Richard al III-lea a lui Shakespeare, începută de Ion Barbu, cu păstrarea stilului impus de predecesor. Un tipic „manierist”, mai ales în
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Lamura” (va face parte din redacție), „Cugetul românesc”, Năzuința”, „Ilustrațiunea națională”, „Flamura”, „Ramuri”, „Graiul nostru”, „Duminica Universului”, „Azi”, „Herald”, „Vremea”, „Satul”, „Muzică și poezie”, „România literară” (1943) ș.a. Împreună cu G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu scoate la Bârlad „Florile dalbe”(1919), iar alături de N. I. Herescu și Ion Pillat revista „pentru poezie și artă” „Pleiada” (1934). Scrie permanent în „Gândirea”, din 1927 fiind unul din stâlpii grupării din jurul revistei, devine și unul din principalii colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale”. Editorial a
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
mitul grecesc al Insulei Albe și baladele și colindele românești, care cântă o Mănăstire Albă cu nouă altare, din "prundul mării". Cităm câteva versuri din culegerea de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu 20: Într-al Mării Negre prund La dalbele mănăstirii, Ler, Doamne, Ler, Iacă Doamne-n prundul mărei, Hai Lerunda Lerului Doamne, La mănăstirea cu nouă altare. Iată aici, în acest colind, insula marină - "prundul mărei" și templul său "dalbele mînăstirii". Pe ce căi se va fi făcut această
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
G. Dem. Teodorescu 20: Într-al Mării Negre prund La dalbele mănăstirii, Ler, Doamne, Ler, Iacă Doamne-n prundul mărei, Hai Lerunda Lerului Doamne, La mănăstirea cu nouă altare. Iată aici, în acest colind, insula marină - "prundul mărei" și templul său "dalbele mînăstirii". Pe ce căi se va fi făcut această confluență de mituri? IV Apele mari au curs către noi din negurile limbii traco-dace Cuvinte vechi în hidronimie. Remanența peste vremuri a macrohidronimiei este un fapt cert și de valoare universală
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
literar, social și artistic „Orientări”, dispărută după numărul inaugural, dar care s-a bucurat de colaborarea lui Simion Mehedinți, George Lesnea, Mihai Cruceanu, Octavian Goga. A colaborat la „Duminica”, „Cetatea”, „Convorbiri critice”, „Căminul nostru”, „Cosinzeana”, „Ramuri”, „Chemarea”, „Curierul Bacăului”, „Florile dalbe”, „Lectura pentru toți”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, Convorbiri literare”, „Năzuința”, „Universul literar”, „Licăriri”, „Graiul nostru”, „Gândul nostru”, „Viața literară”, „Neamul românesc literar”, „Politica”, „Miorița”, „Pământul”, „Lumea literară și artistică”, „Țara de Jos”, „Teatrul” (Iași), „România literară (1939-1940), „Semnalul”, „Capitala
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
cazul/ să dați și voi ceva nu-i așa un început fericit/ mult succes în carieră hip hip ura/ și la gară desigur cât mai repede dar nici/ prea repede să nu conturbăm/ procesul instructiv-educativ și sălile-nalte/ ca florile dalbe ca un veșnic stai jos asseyez-vous “ (Lecția a doua. Zi de sărbătoare). Poezia se dezvoltă astfel în jurul unui pivot biografic care apoi își întinde tentaculele în tentativa de a împresura realitatea. Însă poetul nu se oprește aici, ci - așa cum a
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
București, 1981; Peregrinul în azur, Craiova, 1984; Verbul de mărgărint, Timișoara, 1988; Dumnezeu între sălbatice roze, Timișoara, 1992; Mihai Eminescu și mitul etnogenezei dacoromânești, Timișoara, 1996; Zalmoxianismul și plantele medicinale, I-II, Timișoara, 1997; Bomba cu neuroni, Timișoara, 1997; Stelele dalbe... dintr-o „Colindă la Timișoara în decembrie însângerat, la anul 1989”, Timișoara, 1998; Fulgerul sferic - Éclair sphérique, ed. bilingvă, tr. Chantal Signoret în colaborare cu autorul, Timișoara, 1999; Nichita Stănescu și paradoxismul, Timișoara, 2000; Istoria religiilor, I, Timișoara, 2001; Ultimele
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
Toma Chiricuță Academia Bârlădeană (1 mai 1915), se află printre cei care înființează și conduc revistele „Ion Creangă” și „Miron Costin” și face parte din comitetele de conducere ale revistelor „Freamătul” (la care este și secretar de redacție) și „Florile dalbe”. Imediat după Unire, la propunerea lui Simion Mehedinți, ministrul Instrucțiunii Publice, pleacă la Chișinău, unde funcționează ca șef al Serviciului de Propagandă Națională. În mai 1921 Secția literară a Academiei Române hotărăște ca P. să fie ales membru corespondent, însă acesta
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
de etnografie și folclor”. M. își aduce contribuția la cunoașterea folclorului tulcean, prezentat în cele mai semnificative componente ale lui: poezia obiceiurilor tradiționale prin culegerea La fântâna de sub deal (1971), colindele, doinele, cântecele și jocurile prin textele reunite în La dalba cetate (1975) și Aho, aho, copii și frați (1978), iar folclorul nupțial prin volumul Pe buhaz de mare (1980), care nu cuprinde, cum se întâmplă în celelalte, doar melodii și texte, ci și descrierea obiceiurilor, orânduite după principiul funcționalității. Metoda
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
lui Al. I. Amzulescu, și configurarea creațiilor populare în sincretismul lor (text și melodie) fac din colecțiile lui M. lucrări folcloristice importante. SCRIERI: Contribuții la cercetarea etnofolclorică a nordului dobrogean, Tulcea, 1976. Culegeri: La fântâna de sub deal, Tulcea, 1971; Flori dalbe, flori de măr, Tulcea, 1972 (în colaborare cu Aurel Munteanu); La dalba cetate, transcrierea muzicală Iosif Herțea, pref. Al. I. Amzulescu, Tulcea, 1975; Aho, aho, copii și frați!, pref. Stanca Fotino, Tulcea, 1978; Pe buhaz de mare, transcriere muzicală Gheorghe
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
și melodie) fac din colecțiile lui M. lucrări folcloristice importante. SCRIERI: Contribuții la cercetarea etnofolclorică a nordului dobrogean, Tulcea, 1976. Culegeri: La fântâna de sub deal, Tulcea, 1971; Flori dalbe, flori de măr, Tulcea, 1972 (în colaborare cu Aurel Munteanu); La dalba cetate, transcrierea muzicală Iosif Herțea, pref. Al. I. Amzulescu, Tulcea, 1975; Aho, aho, copii și frați!, pref. Stanca Fotino, Tulcea, 1978; Pe buhaz de mare, transcriere muzicală Gheorghe Oprea, pref. Al. I. Amzulescu, Tulcea, 1980; Sus în slava cerului. Colinde
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
stânii, / Unde latră cânii, / Ci în strunga oilor”). Diminutivele, numeroase, pun în valoare tonalitatea afectivă a legăturilor dintre mioară și stăpân sau dintre mamă și fiu. Antepunerea adjectivului, asupra căruia cade accentul emoțional, apare cel mai adesea în cazul vocativelor „dalbă mioriță”, „mândră mioriță”, „mândru ciobănel”. În portretistica din versiunile moldo-muntene, accentele sunt predominant lirice, ca în descrierea ochilor tânărului cioban: „Ochișorii lui, / Mura câmpului, / Coaptă pe sub foi, / Ne-ajunsă de ploi, / Coaptă la răcoare, / Ne-ajunsă de soare, / Coaptă la
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
I Ioan 1, 3). Viul este aici „rugul aprins” în care dragostea nu se mistuie niciodată. Virtuțile acestei firi se regăsesc, cu o debordantă efervescență și căutată trecere, în personalitatea părintelui Teofil Părăianu. Bătrânul acesta cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condiția sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al ASCOR-ului” ori „avvă coborât din Pateric” (C. Galeriu), părintele Teofil viețuiește într-o bine-cunoscută mănăstire de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acum apare cu prima recoltă de versuri, juvenile, în „Viața literară” (revistă redactată cu Al. Iacobescu și Marcel Romanescu, între 1914 și 1916). Până la încetarea primului război, e regăsit colaborând la „România viitoare”, „Gazeta Transilvaniei”, „Foaia interesantă”, „Crai nou”, „Florile dalbe”, „Dacia”, „Sfatul țării” (curent și sub iscălitura Șt. Ionescu-Bălcești), iar din 1920 la „Știrea”, „Românul”, „Gândirea”, „Flamura”, „Năzuința”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Arhivele Olteniei”, „Provincia literară”, „Secolul” ș.a. Poetul (căpitan în preajma anilor ’30) se atașa în
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]