1,681 matches
-
o imensă acuarelă Un far ce stă de santinelă Privește cerul fascinat Adânc în suflet am păstrat Într-o imagine fidelă Un orizont incendiat Ca o imensă acuarelă Din necuprinsul irizat Venind din lume paralelă Pe valul fin ca o dantelă Nicicând nu e o bagatelă Triumf de zeu înaripat Un orizont incendiat... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Rondelul zorilor / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 304, Anul I, 31 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae
RONDELUL ZORILOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375136_a_376465]
-
somnoroși abia treziți și ploaia mocăneasca...ploaia rece ... mai tarziu o altă stradă îmi umplu inima mă visăm deseori plimbandu-ma în alte timpuri tânără într-o caleasca pe strada lipscani ferindu-ma de soare cu o umbreluța mică din dantelă crem asortata cu pălăria cu boruri mari mi-au plăcut mereu vitrinele. terasele pline de oameni acele străzi atât de vechi lipscani șepcari sau covaci și blănari să privesc în fiece dimineață de la fereastra hanul lui manuc sau toate acele
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
lungi/ înăuntru era mult întuneric/ aluviuni; dimineața l-am găsit îmbrăcat/ în cămașa lui albă pe care o purta/ duminica la biserică în cele/ câteva ore de slujbă/ nu l-am văzut niciodată pe tata iubind; purta cămașa albă cu dantela cusută/ în ajunul paștelui în care a plecat/ gesturi. doar atât cât durează un vis. O altă evidență stilistică este aceea a repetării verbului a mușca - devenit simbolul durerii, al persistenței rănilor în carnea vie a vieții monotone, umplută la
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
epocă, degustare de vin cu ștaif, muzică de odinioară și recital live (interpret, Ștefania Mihăilescu). Pentru a vă integra în atmosfera epocii, vă oferim următoarele sugestii de vestimentație: culori pastel, bluze bufante, fuste lungi și ample, mănuși și umbrele din dantelă, șaluri, perle, pălării cu borul mare, joben sau melon, cămașă albă, vestă, baston, pantalon de stofă. De asemenea, iile reprezintă o opțiune. ** Rezervările pot fi făcute până la data de 31 august 2014, la numărul 0728 880 575 sau pe adresa
CASTELUL MICLĂUŞENI VĂ INVITĂ ÎNTR-O „CĂLĂTORIE LA 1900” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372185_a_373514]
-
putem ști, dar ne putem imagina o continare a unei iubiri ce zboară cu aripi de fluture-înger din viu în ne-viu și din ne-viu iarăși în viu până la sfârșitul Lunii și dincolo de ea. O carte frumoasă, ca o dantelă fină brodată ani de zile cu migală, prețioasă ca o bijuterie de familie, cartea Corinei Dimitriu intitulată “În preatârziul clipei” nu are nimic ce ar putea atenta la frumusețea și demnitatea ființei umane, ridicată prin iubire la rangul de Divinitate
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
al mărului, Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește o clipă să se admire, În oglindă fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A așteptat, tăcută o vară-ntreagă, Ascunsă în dantelă unui nor, Că, în sfârșit să poată să culeagă, Rodu-mbătător al viilor. Cu pletele în vânt împrăștiate, Desculța, clipocind pe stradă... Pășind în urmă verii ce-a plecat... Toamnă, a ieșit la promenada! Citește mai mult PAȘI DE TOAMNĂÎn strai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
al mărului,Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă,Ispita "păcatului".Se oprește o clipă să se admire,În oglindă fumurie a lacului,Și transparente picături de diamante,Așterne pe covorul câmpului.A așteptat, tăcută o vară-ntreagă,Ascunsă în dantelă unui nor,Ca, în sfârșit să poată să culeagă,Rodu-mbătător al viilor.Cu pletele în vânt împrăștiate,Desculța, clipocind pe stradă...Pășind în urmă verii ce-a plecat...Toamnă, a ieșit la promenada!... ÎI. METAMORFOZE, de Ada Segal, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Toamnă, a ieșit la promenada!... ÎI. METAMORFOZE, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015. AMPRENTA Amprenta razelor de Soare, Pe sticlă ferestrelor, E un zâmbet ce apare, În pragul diminețior. Ploaia își înscrie amprenta, Pe dantelă unui nor... Curcubeul își presară, Amprenta culorilor. În pădurile bogate, Timpul, înscrie cu inele, Ani ce trec peste copaci, Vremuri bune, vremuri grele. Amprenta mării, înspumata, Înscrisă în nisip, pe țărmuri, Povestește de iubirea, Unei nimfe din adâncuri. Pe ălei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
din adâncuri. Pe ălei, și-așterne noaptea, Amprenta înstelata, Luna, caută amprenta Unei romanțe, de altă dată. Citește mai mult AMPRENTĂAmprenta razelor de Soare,Pe sticlă ferestrelor,E un zâmbet ce apare,În pragul diminețior.Ploaia își înscrie amprenta,Pe dantelă unui nor...Curcubeul își presară,Amprenta culorilor.În pădurile bogate,Timpul, înscrie cu inele,Ani ce trec peste copaci,Vremuri bune, vremuri grele.Amprenta mării, înspumata,Înscrisă în nisip, pe țărmuri,Povestește de iubirea,Unei nimfe din adâncuri.Pe ălei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
cărbune Iar păru negru curge-n valuri... Zei și demoni i se închină De peste munți și valuri... Joacă galbenii șirag Pe sânii de fecioara... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gură....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatra Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de gânduri rele... Toți o iubesc cu foc, dar ei Nu-i pasă nici de fel... Ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
cuprinde...Dansează ochii de cărbuneIar păru negru curge-n valuri...Zei și demoni i se închinăDe peste munți și valuri...Joacă galbenii șiragPe sânii de fecioara...Obrajii....câmp de maci aprinșiși gură....primăvară...Trupul de viespe se ascundeîn falduri și dantele...Bat picioarele pe câmpStrânse în obiele...Iar cand noaptea peste șatrăîmbracă totu-n stele...Sunt toți flăcăii-n jurul eiMânați de gânduri rele...Toți o iubesc cu foc, dar eiNu-i pasă nici de fel...Ea s-a născut și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Îl ajută metaforele folosite și celelalte mijloace de stil, uzitate însă, cu parcimonie. Există și definiții admirabile, de pildă cea a durerii: „Da, durerea e o femeie frumoasă” (Romantică). Iată și o câteva versuri admirabile: „Miresele-n rochii dospeau prin dantele, / Castelul, la poartă, țintea cavalerul, / Din stele făcurăm doar simple caiele, / Iubirii să-i smulgem prin noapte misterul.../ Și-apoi, dimineața, cu lapte pe masă, / Șoptim îngânând: durerea-i frumoasă!” (Romantică). Și o perfectă definiție a iubirii: „...Un pustnic / Adâncit
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
de aur Atunci când îngerul ne cercetează pana săltăm cu bucurie printre stele iubito !... literele lacrime de șoapte îți răsădesc în vis poeme... într-un târziu te chem pe aripi de fluturi ca să vii în gânduri clare colibrii Frumoaso penele noastre dantele dalbe spumate se-ntrepătrund în tainice priviri mângâiate de columne dor.ice în Parthenonul simțirii pana ta delicată fulguire de lebadă harpă se preumblă cu teamă în paloarea oglinzilor de lacrimi de crini asurziți de tăcere ca o balerină cu
DIALOGURI HIERATICE XXII- MĂIASTRA CU PENE DE AUR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374773_a_376102]
-
Mamă !Două jumătăți ale aceleiași fețe... XXXI. NIX, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. NIX A nins azi-noapte ca-n povești. Satul s-a acoperit cu argintul Domnului peste tot. Pomii au devenit niște dantele minunate în livada noastră. În bătaia luminii becului de-afară fulgii de zăpadă păreau niște planete albe într-o galaxie aflată în rotire amețitoare. Lumea aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să ... Citește mai mult NIXA nins azi-noapte ca-n povești.Satul s-a acoperit cu argintul Domnului peste tot. Pomii au devenit niște dantele minunate în livada noastră. În bătaia luminii becului de-afară fulgii de zăpadă păreau niște planete albe într-o galaxie aflată în rotire amețitoare. Lumea aflată sub zăpezi e mai liniștită.Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vedeau rar, toți erau ocupați, și nu pierdeau o astfel de ocazie. Când Gabi sosi, Laura era deja pregătită de plecare, îmbrăcase un costum de culoare roșu-sângeriu, cu fusta deasupra genunchilor și haina ușor cambrată pe corp, o bluză de dantelă și un șirag frumos de mărgele, care-i încadrau delicat, gâtul. Purta o pereche de pantofi de lac negri, cu toc înalt, foarte eleganți și la modă, punându-i în evidență corpul ei superb, ca de adolescentă. Își împletise niște
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
și e cusută fain cu flori roșii”. “Iar fustele și șurțele cum sunt?” “Păi, cum să fie, tot albe, răspundea Nana Mariuță, că doar este vară, și sunt cusute de mână tot cu flori roșii și pe poale cu cipcă (dantelă), împletită tot de mână.” “Și basmaua, marama, cum e?” “Păi tot așa, albă, fiindcă așa se poartă vara.” Și uite așa, Nana Mariuță vorbea cu distincție și simplitate despre splendoarea costumului purtat zilnic, în demnitate și frumusețe. Buni încheie mica
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
cu producția, căci se consumă o pânză și câteva colori și se produce un tablou, se consumă un foarfece și se taie planul unei îmbrăcăminți a cărei valoare stă tocmai în croială, se consumă fire de tort și se fac dantele. Valoarea muncei industriale e deci augmentabilă în infinit. Munca agricolă e grea și fără spori mare, munca industrială ușoară și cu un spor, virtualiter cel puțin, nemărginit. {EminescuOpXI 148} Pentru produsul muncei agricole se vor găsi totdauna bani în numărătoare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e deci augmentabilă în infinit. Munca agricolă e grea și fără spori mare, munca industrială ușoară și cu un spor, virtualiter cel puțin, nemărginit. {EminescuOpXI 148} Pentru produsul muncei agricole se vor găsi totdauna bani în numărătoare. Nu fiecine poartă dantele, dar oricui [î]i trebuie grâu. Fie-n Indii, fie-n insulele grecești, fie-n Asia Mică e silit de absoluta necesitate ce o are ca să dea în schimb marfa ce i se cere, metal nobil. Se schimbă deci un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
subveni tuturor trebuințelor sociale și ale statului. {EminescuOpXI 156} În acest înțeles am încheiat convenții comerciale cu statele europene, în prima linie însă cu Austro-Ungaria, pe baza unei perfecte reciprocități: adecă liberi noi de-a introduce toată industria noastră, precum dantele, postavuri, pielării, ceasornice, palavre patriotice, liberă și Austria de-a le introduce la noi. Din nenorocire, nu sîntem tari decât în ramura palavrelor, în celelalte am rămas mai pe jos, încît am renunțat la esportul lor; mai fericită Austria însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vine cu de toate celea la noi, până și cu făină, pe când noi cată să ne mărginim la grâne, piei brute, lână, vite cornute etc. Ce se-ntîmplă însă? Frații maghiari sânt asemenea tari în palavre patriotice și slabi în puntul dantelelor. Există într-adevăr o brumă de industrie prin Ardeal între sași și români, cari, neavând atâta râvnă patriotică la funcții și advocatură, se mai ocupă ba cu pielăria, ba cu postăvăria, ba cu alte de-ale folosului lor și al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pentru a-l „prinde” ca nimeni altul În pagină pe regele dandy-lor. Dacă ar fi să le dăm crezare celor care l-au cunoscut, el face senzație cu o simplă ieșire În public. „Își alege cu grijă cravatele, manșetele de dantelă, mănușile, dedicațiile scrise cu cerneluri de culori diferite. Silueta lui e inconfundabilă: redingota umflată printr-un fel de corset se evazează ca o tunică militară ieșind de sub centironul strâns. Pantalonii sunt gri cu dungi galbene. Pe piept Îi flutură un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scrise cu cerneluri de culori diferite. Silueta lui e inconfundabilă: redingota umflată printr-un fel de corset se evazează ca o tunică militară ieșind de sub centironul strâns. Pantalonii sunt gri cu dungi galbene. Pe piept Îi flutură un jabou de dantelă. Mâinile Îi sunt acoperite de mănuși cu manșetă. Ar putea părea un costum de carnaval, dar privirea imperioasă și ținuta mândră a capului Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1 Pentru cine Îl cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o uriașă pălărie de catifea roșie. Și modestul său apartament, În care a rămas o singură piesă prețioasă, un fotoliu Louis XIII, cu armele cavalerului d’Aurevilly, trădează aceeași
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței”, când nu se mai putea adăuga nimic În plus excentricității, aveau fantezia de a-și jerpeli veșmintele, frecându-le până ce stofa se rărea ca o dantelă. Dă prost să fii văzut cu haine care să-ți exhibe bogăția. Dandysmul cere discreție și rafinament chiar și atunci când vrea să sfideze și, În consecință, Însemnele statutului său nu trebuie să se exprime direct, cu ostentație. Și Sartre, și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]