1,546 matches
-
de preț căutat de specialiști sau amatori la licitațiile publice. Evenimentele de artă din provincie se succedă, iar Mărțina este la curent cu toate licitațiile și expozițiile. O galerie de personaje pestrițe, coborâte în lumea reală, părăsind himerele pentru bâlciul deșertăciunilor numit: lume, de la politicieni, la femeia simplă, credincioasa, numită Augustina, care crede că tărie că este aleasă lui Iisus și primește rănile sângerânde, la clanul țiganilor cu puradeii lor, toți se pregătesc de spectacol, de circărie, pelerinaj, turniruri cavaleristice, de
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CEVA NE SCAPĂ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ceva ne scapă... Lui Mircea Handoca Să fie totul doar o întâmplare? Să fie numai o deșertăciune? Privim uimiți, cu multă sfiiciune, Secenariul în amplă derulare. Vedem în multe fapte o minune, În cer - o insolită-ncununare. Religii ne îndeamnă la visare, Știința încă prea puține spune. Chiar în zadar o floare să răsară, Să-și plece fruntea
CEVA NE SCAPĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356576_a_357905]
-
găsit băiatul ăla frumos în povestea asta de dragoste între homosexuali, nu știu, dar vorba unora: "Cel rău... știe"... Uneori seară, după ce închidem ușa și ne urcăm în pat, sub plapuma, ne încearcă sentimentul că "și azi totul a fost deșertăciune și goana după vânt." Zaharia 1:13 scrie: "Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine." Îți doresc dragul meu prieten să-ți vorbească Dumnezeu "cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere"... Prorocul
BUCURIA LUI DUMNEZEU DE A NE DARUI CERUL de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356595_a_357924]
-
cu Cel care spune: "EU SUNT LUMINĂ LUMII". Obiectiv vorbind, cei mai fericiți sunt cei care "au adormit În Domnul", comparativ cu noi - cei care am rămas Încă "aici jos", sau cu cei pe care i-a furat strălucirea și deșertăciunea acestei lumi. Pe de altă parte, aproape la fiecare Început de an ne facem tot felul de planuri, pe care nu le Împlinim. Probabil că și la Începutul anului trecut ne-am propus să avem cel putin 1 oră pe
2011 de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356601_a_357930]
-
Momentul când merita-vom Și vom putea primi Dezvăluirea ...(fără să cădem pieriți ori să înnebunim) la zguduitoarea întâlnire pe Cale cu Adevărul Mariei Sale Formele iluzorii toate Vor capătă formele lor adevărate Iar noi, pulsând de căutare Și găsire părăsind Deșertăciunea cu toate corpurile numai zbor Binecuvânta-vom clipă și vom rosti În cor -Iată minunea! Și glas din ceruri se va auzi Tunător Înspăimântător De aceea vă rog: Întăriți-vă! Întăriți-vă! Să nu pieriți chiar atunci Când glasul va rosti
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
cumpere Timpul? Marfă inaccesibila... Stai la cozi nesfîrșite și nici nu apuci măcar o ciozvârta, o cirta de timp, o idee de timp și de viață, măcar câteva secunde măcar câteva nanosecunde să-ți prelungești propriul infinit iluzoriu. O, câtă deșertăciune! Iluzia iluziilor! Singură, disperarea se plimbă-n saboți pe caldarâmul încrederii și dă târcoale pe locul unde a fost amplasat „bâlciul deșertăciunilor” (ciudată sintagma!) Cenușăreasa nu-și va găsi niciodată condurul... Iată, deși au bani clienții nu se îndupleca. Risipitori
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
timp și de viață, măcar câteva secunde măcar câteva nanosecunde să-ți prelungești propriul infinit iluzoriu. O, câtă deșertăciune! Iluzia iluziilor! Singură, disperarea se plimbă-n saboți pe caldarâmul încrederii și dă târcoale pe locul unde a fost amplasat „bâlciul deșertăciunilor” (ciudată sintagma!) Cenușăreasa nu-și va găsi niciodată condurul... Iată, deși au bani clienții nu se îndupleca. Risipitori, avari, ei azvârl în dreapta și-n stânga bancnotele spulberate de vânt, călcate-n picioare... La ce mai sunt bune, de vreme ce nu poți
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
ești.“ (Imaginează-ți că ești Dumnezeu, Omul din cerc, Matei Vișniec) Dacă îți este teamă să evadezi din cerc, să îți lași abilitățile libere ca să prindă aripi, să dai voie glontelui să iasă, vei cunoaște gustul amar al pământului și deșertăciunea unei cetăți pământești asemeni celui ce a pornit spre drumuri ocolite spre Meka. (Noapte de decemvrie, Alexandru Macedonski) Cred că este nevoie să te transformi ca să poți găsi Absolutul în afara cercului, să lași acea „coajă veche și părăsită“ (Micul Prinț
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
ești văzător Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinței pustnicești Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor mucenicești Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare Bucură-te, înțelepte care ai lepădat deșertăciunea cea lumească Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea cerească Bucură-te, căci mulțime de înviforări ai potolit Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ți-ai hrănit Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
E paharul plin de viață Ce în fiecare zi peste Oameni se revarsă, Cum să tac? Cum să tac și să nu spun Despre Adevărul Sfânt? Cum să tac și să nu spun? Că iubirea e eternă! Că nu e deșertăciunea Ce te lasă trist în urmă! Cum să tac când îndoielnici Oamenii se duc spre iad, Ignorând jertfirea din Calvar? Cum să tac și să renunț La speranța cea curată? Când un Dumnezeu plânge În ceruri pentru noi ca TATĂ
NETĂCEREA DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369805_a_371134]
-
descifrez șuvoiul de emoții ce uneori mă doboară, acele cuvinte ce le aud mereu, inima tresare, încă mă-nfioara. Dar tu ești plecat, demult nu ai mai trecut pe strada mea , tei înalți, cu toții au înflorit atât de frumos în lipsa ta. Deșertăciune poate este chiar iubirea cea mare și grea, speranța nu mai înflorește deloc,în gândul tău e altcineva! Referință Bibliografică: O despărțire / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2100, Anul VI, 30 septembrie 2016. Drepturi de Autor
O DESPĂRŢIRE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369959_a_371288]
-
refuzul ne-meritului. În labirinturile contradicțiilor lor, în sălașul iubirii de sine și al mândriei, cu caractere și vieți diferite, teologul din mine crede că mulți dintre ierarhi n-au conștientizat și nu conștientizează pasiunea lor pentru slava deșartă a deșertăciunii lumești. În groaznica lor muțenie celestă, marii păstori, constat cu durere că trăiesc într-o teribilă indiferență. Aproape singurul lucru pe care îl au în comun este faptul că fiecare se vrea mai mare decât celălalt. În goana lor după
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște pentru a-mi găsi sălașul într-un
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
numitorul lor comun, iar prin arta sa scriitoricească, autorul face ca relatarea să capete forță epică, oferind calitate și cursivitate în parcurgerea textului. Peste toate acestea găsiți în volum o imensă doză de câmp meditativ ancorat în Marele Destin. Restu-i deșertăciune!... Gabriel Todică 05.12.2017 Referință Bibliografică: Sânge și lacrimi” / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SÂNGE ŞI LACRIMI” de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370361_a_371690]
-
pentru a instaura teroarea și a băga frica în oameni, Satan îmbracă diferite forme, balaur cu mai multe capete, șerpi, chipuri hidoase, păsări răpitoare, animale sălbatice, demoni cu chip de om, etc. Necuratul știe să exploateze la maxim slăbiciunile omenești, deșertăciunile după care aleargă, glorie, putere și aur. Toate fiind pentru om ca un blestem. Cei atinși de aceste patimi înșelătore își vor vinde sufletul, mai de vreme sau mai târziu, lui Satan, cel care le garantează împlinirea lor. Înfruntarea dintre
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
mi-a plăcut romanul ,,Comoara blestemată’’? Pentru că autorul, prin mijloace relativ simple, reușește să aducă în actualitate teama ancestrală a omului față de puterile întunericului. Eroii romanului, indiferent de epoca în care au trăit, sunt stăpâniți de aceleași vicii, de aceleași deșertăciuni. Și ca orice narațiune care se respectă, în care se confruntă binele și răul, fiecare cu mijloacele sale, romanul ,,Comoara Blestemată’’ are un final fericit. Blestemul este spart și ultimul descendent al principilor Valdescu, Pătru, intră în posesia testamentului străbunului
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
doamnei profesoare Adriana Popescu din Iași.] lasă uneori impresia că a fost croită pe un singur calapod, la care nu se mai poate umbla. E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. - Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
-și atribui vreun merit pentru că a trecut prin „lumea lui Caragiale” în care a descoperit „cavalerii comicei figuri”, Gheorghe Filip consideră că personajele marelui scriitor reprezintă „o alcătuire eterogenă, prețioasă și ridicolă de oameni, obiecte și [...] mofturi, un bâlci al deșertăciunilor”. Este de la sine înțeles că un profesor de literatură română, având un doctorat în Filologie și, în același timp, un critic dramatic, cu un alt doctorat în Teatrologie, Ștefan Vida Marinescu, un alt reprezentant remarcabil al literaturii teleormănene, „personalitate polivalentă
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
ca o gaură neagră orice urmă de soare. M-au prins umbrele într-un joc al morții și-mi sorb clipa eternității, iar eu nu știu să le prind de păr, să le scutur și să mă eliberez de povara deșertăciunii. OMUL Un punct minuscul stă să crească Cu fiecare rază de lumină Și-apune ori de câte ori o umbră I-atinge-a inimii grădină. Un joc de-a umbrele-n văzduh E viața fiecărei ființe, Un punct ce-aleargă după-al luminii început, Îmbrăcat
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
cu fiecare secundă ce-ți atinge fruntea în timp ce păianjenul te soarbe picătură cu picătură, până te usucă și rămâi o umbră. Libertate În jurul meu s-au întins lanțuri grele; Păreau de-argint, platină și aur, să nu mai părăsești închisoarea deșertăciunilor acestei vieți ce-a tăiat vițelul cel îngrășat și te-a chemat la ospăț ca să te țină rob în colivia-i plină de venin și să te folosească ca pe un pion pe tabla de șah. Cu mine nu i-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
ca pe un pion pe tabla de șah. Cu mine nu i-a mers, Nu am căzut în capcana ei de cașcaval ca șoarecul naiv; Am ales liberatatea, sărac de bogățiile lumești, dar liber și scârbit de ghearele mincinoase ale deșertăciunii. Umbra pierdută În colț se vede umbra lunii, o umbră ce pare a se pierde în argintul plin de miasma ceții verzi de pădure și eu cu gândul la tine mă pierd în lumea visurilor și de fiecare dată te
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
bată aerul cu aripile grele și moare. Am alergat între două hotare ca vântul printre crengile copacilor, încercând să adun cât mai multe frunze și mere. M-am izbit de hotarul vieții și mi-au răspuns umbrele, umbrele triste ale deșertăciunii omenești; M-am izbit de hotarul eternității și mi-a răspuns moartea ca o umbră rece și udă. Departe Tu ești dincolo de oglindă și mie mi-e teamă să te privesc, mi-e teamă că dacă te privesc prea mult
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
a infinitului, într-o capcană. Am făcut o greșeală. Prea târziu Am înțeles prea târziu zâmbetul soarelui și taina umbrei, atât de târziu, încât timpul și-a închis ușa grea peste trupul neputinței mele. Timp blestemat m-ai făcut sclavul deșertăciunii tale ... M-ai otrăvit sufletul cu orologiul tău inexistent. Pentru iluziile sufletului meu nu găsesc niciodată timpul care să le adape cu ambrozie și nectar și fiecare clipă trece ca o mie de vieți și pentru sufletul meu se face
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
mea Gura mea Doamne, plină fie mereu De lauda numelui Tău! Din hainele necunoașterii m-ai scos Doamne, ajută-mă să cresc în putere Din copilărie te-am simțit tumultos Cum mă -nsoțești prin lume, mângâiere. Traversând jungla lumii prin deșertăciuni La poienile înțelepciunii Tale m-ai dus Lipsuri, umilințe, nemiloase furtuni, Mi le-ai depărtat cu porunca Ta de sus! Aplecat cu smerenie seara peste psaltire Inima-ți cântă prin șoapte vii, davidian Nimeni nu știe Părinte cu câtă tainică
GURA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368177_a_369506]
-
Lepădați căpestrele Deschideți ferestrele Să intre binecuvântarea Cât Golgota, cât zarea. Am fugit de pe cruce Cu picioarele năuce Și-am venit înapoi Să vă dau anafura vieții d’apoi. Să fiți cuminți toți Miniștri, cerșetori și idioți; Cu roua, cu deșertăciunea Faceți-vă zilnic rugăciunea. Eu am să plec imediat. Satan e concediat Așa că veți trăi fără frică Și om și măgar și pisică. Voi mai veni odată La Învierea cea adevărată. Să-mi pregătiți hlamidă Fără pălămidă. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]