850 matches
-
săvârșite de celelalte personaje: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări LățiLungilă, coborâți din lumea regilor giganți din neamul lui Gargantua, eroul principal din romanul cu același nume de François Rabelais, scriitor francez din secolul al XVI-lea. Rabelaisiană este și veselia debordantă a lui Creangă. Nicăieri mai mult ca în acest basm nu este mai prezent hazul de necaz, acel optimism românesc de a trece cu seninătate ădar nu cu inconștiență) peste greutăți. Drumul constituie pentru erou o adevărată școală, așa cum se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ipotezele unor exegeți legate de cauzele care provoacă sciziunea cuplului Fred d-na T., cea mai judicioasă fiind cea lansată de Liviu Călin și, ulterior, N. Manolescu. Eroina este o "femeie hărăzită să fie iubită de toți bărbații", inteligența sa debordantă stă sub semnul fluidității inefabile, iar sexualitatea diseminează în toate mișcările și gândurile care îi luminează chipul. În preajma ei, Fred resimte un acut complex de inferioritate și începe să o evite sistematic. Altfel, riscă să-și piardă personalitatea, să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Gonzago: "Crește în mine o durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și "apă" (conotând împreună o debordantă mobilitate), un posibil și seducător complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă". În fapt, întregul context în care este inclus acest enunț merită o atenție aparte: "Iar trebuie să mă întrerup. Mă trag gândurile ca o apă. E
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de registrul imaginarului primitiv 231. Astfel, pentru imaginația poeților de pretutindeni, toate apele se ofelizează, iar ființele se lasă în voia lor, simțind că se sting lent, ca mișcările imperceptibile ale heleșteului pe care plutește nevinovata fecioară. Prin fluiditatea-i debordantă pe care am mai remarcat-o, d-na T. ofelizează existența celor din jur, mai ales iubirea și gândurile lui Fred Vasilescu. Ar fi o inedită explicație pentru enigmaticul abandon la care recurge bărbatul. Chiar de la prima apariție scenică, Ofelia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
imaginară a lui G. Bachelard, am conchis că Fred Vasilescu se înscrie în categoria "aerienilor", iar Ladima în cea a "pământenilor". În logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea de a privi dincolo de aparențe, în vreme ce Emilia Răchitaru se înscrie în simbolica apelor băltite, stătute, deconspirându-i astfel gândirea anchilozată. Numele actriței poate fi socotit ca o imagine iconică a "Copacului morții" (Todtenbaum) care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
viața în roz, adică fals, dar fără să fie conștient de asta. Drept care demisionează de la Universitatea Paris V, renunță la sursele lui intelectuale și morale (bibliotecă, discuri, reviste, afișe), încercând să urmeze modelul unui cuplu de vecini de o prostie debordantă. Sub soarele chimic al medicamentului, Antoine redescoperă lumea, adică o ia așa cum este, cu exploatarea muncii copiilor în Asia, cu publicitatea ei mincinoasă și poluantă, renunțând treptat la vechiul lui statut de intransigență și martiraj etic. Trecând și de ultima
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și dominarea, în plan social, prin impunerea pe scena mondenă. Împărtășind contradicțiile vremii, Pariziana este capabilă să proiecteze o nouă perspectivă asupra evenimentelor, deopotrivă estetică și pragmatică. Liberă în interior de constrângerile impuse de către bărbați, femeia pariziana inventează. Imaginația ei debordanta și întreprinzătoare este în stare să mute lumile, în dorința de a fi fericită. Inițiativa, fantezia și rapiditatea o deosebesc de semenele sale din alte țari [v.Hoffet, p.90]. Ea este o femeie puternică și dinamica, cu abilități și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din unghiul modificărilor pe care mediul înconjurător le provoacă. În cadrul științei în general, astfel de probleme au un caracter pur academic, dar studierea datelor de ansamblu ale economiei ar trebui să aibă un caracter mult mai aplicat, datorită mișcării lor debordante. Economia este considerată o activitate "periculoasă și pe care nu o putem abandona", prin urmare trebuie studiate toate consecințele sale. Iar dezvoltarea economică este văzută în strînsă legătură cu mișcarea energiei. De aici ar rezulta și sensul teoretic, și importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
frustrări ce ies acum la lumină într-o manieră violentă. Alternativa la modernitate s-a dovedit a fi mizeria economică și tribalismul politic. Obișnuit cu ciclurile lungi, cu trendurile seculare de concentrare și expansiune, daoismo-confucianismul renaște acum într-o manieră debordantă, după ce a ratat și el modernizarea de tip occidental, deși în secolul al VI-lea spre pildă -, în timp ce regii europeni nu știau să scrie, la curtea împăratului Chinei se găsea o bibliotecă de 50.000 de volume. Observînd cooperarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ei. Wilt însă nu-și pierde calmul, știindu-se nevinovat, și, în plus, descoperă, în contextul arestării, nebănuite voluptăți de comunicare. Disprețuit de soție și studenți, protagonistul primește acum din partea tuturor o atenție desăvîrșită, fiind ascultat și înregistrat cu minuțiozitate debordantă. Amănuntele povestirilor lui (absolut banale și imposibil de incriminat în vreun fel) sînt disecate pe toate părțile, ca venind, bineînțeles, dinspre un asasin periculos. Flint nu dezvăluie ambiguități legate de profesor, ci numai certitudini. Pentru el, inteligența și educația anchetatului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
113, care patronează primul volum, în care "structura discursivă încorpora senzațiile cele mai fruste, gesticulația, nu lipsită de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de lumea paradisiacă, ia naștere un conflict între eul liric și realitatea înconjurătoare, generându-se, în consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă?// Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg cirezi sau lotuși?/ O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului că lirismul debordant din primul volum începe să se cenzureze, din ce în ce mai vizibil, odată cu cel de-al doilea volum: Călcâiul vulnerabil, 1966. Versificând, patetic, "obsesia unui absolut al purității, văzut ca o condiție paradisiacă, pierdută prin naștere și în alte poeme precum Intoleranță, Ora
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
filtrate obsesiv, uneori, opinii din domeniul filosofiei, lingvisticii, literaturii, istoriei și criticii literare. Alina-Iuliana Popescu se oprește permanent din interpretare pentru a(-și) explica un termen, pentru a-l relua întru înțelegere, în numele unei participări active la parteneriatul scriitor-cititor. Curiozitatea debordantă și interesul în a nu lăsa neelucidate lucrurile, o fac să apeleze, tot timpul, la note de subsol voluminoase, care se hrănesc vorace din chiar corpul expunerii. Ele pot deveni supărătoare când termenii vizați fac parte dintr-un câmp lexical
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură: "Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de "neortodoxă" era poezia sumbră a Ilenei Mălăncioiu (...)." Ana Blandiana, în schimb, este reflexivă, gravă, de o simplitate debordantă, sentimentală, ascunzându-se, parcă, asemenea unui copil, după salcâmul de-abia înflorit din grădina bunicilor. Aș fi încercat, mai degrabă, chiar cu riscul de-a ieși din limitele feminismului, o conexiune între lirica Anei Blandiana și cea practicată de Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
hermeneutic, nu ascundea încordarea gândului strunit cu iscusință. Un spectacol de vervă surâzătoare și de suplețe intelectuală. Aceeași dezinvoltură trecută prin filtrul reflecției pătrunzătoare o regăsim în lucrările pe care profesoara de la Universitatea ieșeană le-a elaborat. Un puls viu, debordant, animă consistentele studii, în care exegeta se investește ca într-o senzual-cerebrală iubire. O îmbrățișare în care jubilația nu perturbă, decât arareori, limpezimea privirii intense, iscoditoare. Patosul, ținând de fibra adâncă a acestui temperament, e stăpânit de un, câteodată poate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Andrassy până la Iași, sporite și prin facilitățile necesare pentru propria-i deplasare în Ungaria 37. Va fi intuit, sau nu, toate acele dificultăți, altminteri inerente oricărui proiect de asemenea anvergură, în momentul începerii lucrărilor? Probabil, da, numai că energia sa debordantă, curajul și spiritul de inițiativă, toate asociate cunoștințelor temeinice dovedite și recunoscute deja în domeniu, i-au consolidat statutul profesional și, odată cu acesta, respectul celor din jur, incluzând și pe cel al autorităților politico-administrative ieșene. Oricum, înainte de a porni la
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin cotloanele bătrânului castel din Udolpho se disipează instantaneu în fața cartezianismului naratoarei. De altfel, critica vremii (și nu numai) i-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în care binele înfruntă răul într-un spasm agonistic de respirație apocaliptică, oarecum în genul romantic favorit al unui vizionar neînduplecat precum Blake. Ca exercițiu de virtuozitate narativă, pasajul este inegalabil. Cărtărescu are un stil inconfundabil, dublat de o imaginație debordantă, aptă de a coagula scene terifiante ex nihilo și de a le menține intensitatea pe parcursul unor fragmente epice consistente. Punctând, precum am făcut-o și eu pe parcursul acestei subsecțiuni, propensiunea autorului pentru macroopozițiile ontologice, Nicolae Manolescu are dreptate să afirme
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Carol, care avea în centrul lui colosalul Gigant (1906), statuia de aproape patru metri înălțime a lui Dimitrie Paciurea. Pictorul decupează momentul climactic al asaltului erotic pe care-l suportă un tânăr păstor pe vârful unui munte din partea unei feminități debordante, ipostaziate mitologic sub forma zânelor, avataruri ale unei Venus eterne. Basmul este parțial inspirat de balada Miorița, publicată de Vasile Alecsandri, poet consacrat și un apropiat al familiei regale o parte din versurile sale decorează interiorul palatului Peleș. Pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia histrionic și Alexandru Macedonski. Acești "copii ai secolului" părăsesc scena scârbiți, vituperând sau construind o lume paralelă, în recluziunea acompaniată de o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o altă trăsătură a acestui erou: vizionarismul său și reflectarea idealismului în propuneri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vizitatorului. Legitimându-se identitar ca alb și civilizat, vizitatorul se amuza copios în zona "mai puțin civilizată", în adevăratul spațiu de carnaval la care era expus. Următorul pas în combinarea realității cu imaginarul și a temei târgului internațional cu amuzamentul debordant este parcul de distracții american, cu Coney Island drept cel mai notabil exemplu la în-ceputul secolului al XX-lea. Construirea parcului de distracții pe insula Coney a fost rezultatul mai multor factori: dezvoltarea industrială fără precedent în America în ultimele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
unul dintre cei mai mari specialiști în argou din Europa, autor al unui dicționar de gen și a sute de studii, a fost prezent la Casa Pogor pentru a susține o prelecțiune pe această temă. Excelent povestitor, cu un umor debordant, Astaloș este, înainte de toate, un practician al argoului. Fiecare fibră din ființa sa respiră argotic, în așa fel încât ai adesea sentimentul că stai de vorbă cu un genial pușcăriaș și că lumea aceasta în care te găsești este ea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
atinge cote alarmante. Capitolul Vidul sufletesc al unor mame îl găsim, în acest sens, sugestiv. Tatăl diminuat în prerogativele sale și mama absentă lasă copiii în părăsire morală, lipsind familia de necesara unitate în diversitate. Autorul are însă un optimism debordant. Are încredere în viitor, în oamenii ce îl vor contura și în îmbunătățirea lor, în revenirea valorilor creștine, pe care le-a promovat prin cuvânt și trăire. Dar ce este valoarea? Termenul desemnează „un mod de a fi sau de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
cele mai radicale ale nihilismului ateu și materialist. În romanele sale, dar și în cele două dialoguri filozofice ale sale (Dialog între un preot și un muribund, 1782 și Filozofia în budoar, 1795), Sade pune în scenă cu o fantezie debordantă toate consecințele corozive și nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]