668 matches
-
a morții: "iubită moarte, cu pași de panteră de-ai merge,/ și tot știu că ești pe urmele mele. panteră roz/ de culoarea sângelui dogorind din stomac/ mă umflă râsul la gândul cum o să te/ sinucizi tu hăpăindu-mă.// (...)// uniune decăzută,/ ordură înfloritoare,/ nisip umblător,/ resemnează-te, ai răbdare. viața ți-a/ demonstrat că dreptatea e întotdeauna de partea/ ta că răbdarea te duce întotdeauna la țintă// acum eu sunt ținta și râd: cu tine de gât/ am s-o rup
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ochii publicului rodul unei cunoașteri profunde, temeinice și secrete a lumii. În concluzie, imaginea pe care ne-o oferă această descriere este departe de a fi atât de înspăimântătoare și de greu de acceptat. Bărbatul-ghicitor ia adesea chipul "filosofului decăzut" sau pe cel al "căutătorului de adevăr"209, neînțeles. Este limpede că, în aceste condiții, bărbatului îi este tolerat accesul la anumite forme de cunoaștere, în timp ce femeia beneficiază de un tratament special: persecuții, stigmat social, oprobriu public, moarte violentă. Aceeași
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
principiul răului. În mitul biblic al Genezei, reprezentarea pierzaniei la care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să elimine principiul suprem al vieții, spaima sacră față de mister. Conform mitului Genezei, forța motivantă a vanității este cauza esențială a tuturor eșecurilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să elimine principiul suprem al vieții, spaima sacră față de mister. Conform mitului Genezei, forța motivantă a vanității este cauza esențială a tuturor eșecurilor: spiritul decăzut. Ipostaziat în idol (vrînd să se substituie forței motivante asupra conștiinței), Satan este izgonit din sfera sublimă. El devine seducătorul omului, forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple și pămîntești (reprezentate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în fine, în 16,21 ș.u. ispășirea întregului popor a cărui vină este transferată asupra capului „țapului ispășitor” trimis în pustiu și destinat lui ‘ăză’zēl, un demon care în iudaismul mijociu va fi identificat cu unul dintre îngerii decăzuți, aceasta fiind o temă absentă în Biblia ebraică. c) În primele două rituri se face aluzie la templul din Ierusalim prin intermediul „cortului întâlnirii”, pe baza Lev 10,21 ș.u.; 26 (cf. 23,40 ș.u.); e posibil ca, încă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și a căilor noi"251. Filosoful, prin urmare, nu propune o trecere dincolo de uman, ci o potențare a lui care să-l arunce către propriile sale limite. "Noul filosof" va practica, firesc, o nouă filosofie, îndepărtată de modelul celei moderne, decăzută și redusă la teoria cunoașterii; o filosofie activă ce contrazice modul de viață filosofic consacrat (devenind, astfel, ne-filosofică). Greutatea reconstrucției acestei noi atitudini în fața vieții vine și din augmentarea desigur, în sens plebeian, degradant față de spiritul nobil a pretențiilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
își ucide soția și își distruge instrumentele și armele. Metaforic, el devine lipsit de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine decăzută, ridicolă, grotescă chiar. Ca și cioara din fabula amintită, majoritatea personajelor feminine chauceriene sau boccaccești, vorbesc cu putere despre drepturile lor, reușesc să-i păcălească pe bărbații suspicioși, pe drept sau numai imaginar, și preiau controlul destinelor proprii. „O voce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
as Man and Author, AMS Press, Inc., 1968, p. 89. (trad. n.) 56 încercarea lor mărturisită de a valorifica, în unele dintre nuvele, o tradiție epică orală drept sursă.”136 Rama plasează acțiunea boccaccescă într-un spațiu idilic, îndepărtat de decăzuta și morbida Florență, măcinată de plagă. „Încadrând povestirile într-o ramă, Boccaccio se supune mai întâi unei imperative nevoi artistice de ordonare. Rama îl ajută să delimiteze istorisirile, să facă comentarii asupra lor și să controleze întreg materialul de care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puterea creștinismului este una imensă, dacă erodat fiind din interior de clerici, reușește să se impună și chiar să se extindă, devine pentru el cu adevărat o religie revelată de Duhul Sfânt, ce nu ține seama de slăbiciunile unei lumi decăzute, care îi aduce doar prejudicii. Prima povestire dovedea indulgența naratorului în fața naivității colective, cea de-a doua ne descoperă o lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
proprie. Mulți cititori au 528 Victor șlovski, op. cit., p. 66. (trad. n.) 529 Ibidem. 144 văzut în această operă o glorificare conștientizată a abilității umane.”530 Suntem de acord cu remarca potrivit căreia în opera lui Boccaccio „nu moralitatea este decăzută, ci pur și simplu nu există”531, dar o înțelegem în sensul că scriitorul italian este mai puțin înclinat să confere operelor sale un caracter didactic, cât să se intereseze mai mult de literaritatea lor, să le facă cât mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Eroina povestirii a noua, din cadrul aceleiași zile a Decameronului, se îndrăgostește de prietenul soțului, care orbit de gelozie, o pedepsește pe această „femeie și soață păcătoasă”919 servindu-i la masă inima prietenului trădător. Personajul feminin se salvează din poziția decăzută pe care i-o conferea adulterul prin sacrificiul suprem, acela al jertfirii propriei persoane, sinuciderea dovedindu-i intensitatea și sinceritatea sentimentelor trăite. În alte cazuri donnele demonicate sunt doar victime ale rapacității sexuale masculine sau ale propriei vanități, dacă nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cel căzut în prăpastie săși vadă starea, să se vadă pe sine. Acest fapt îi dă posibilitatea să-și vadă propria realitate în mod obiectiv, așa cum este ea, și cum ar trebui să fie. El face o comparație între starea decăzută în care se află și cea pe care a avut-o în casa părintească. în momentul acela, se produce în el o tensiune extraordinară, o răsturnare valorică ființială, care îi impune o analiză lucidă și sinceră a propriei persoane. în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
limbilor, în perioadele tîrzii luîndu-se ca model de excelență unele limbi antice (îndeosebi limba latină). O lungă perioadă de timp, în Europa, s-a crezut chiar că limbile populare, cu mobilitatea și cu segmentarea lor, sînt de fapt aspecte corupte, decăzute ale limbilor literare, interesul pentru crearea unor limbi de cultură (naționale) corespunzătoare limbilor vernaculare reușind cu greu să înlăture această prejudecată. Ca atare, lucrările apărute ca urmare a interesului pentru limbă au fost de cultivare a limbii: gramatici, retorici, dicționare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
plină de trufie a morții care Îl așteaptă la capătul tunelului Întunecos, pe care Îl sapă el Însuși, cu o benedictină nevoie de a se autodistruge. Nu are nici un regret să se despartă de această lume, din moment ce e un univers decăzut, prăbușit Într-un dezmăț axiologic ce nu poate, În cele din urmă, să nu fie pedepsit. Notațiile vor fi, din acest motiv, scrise la timpul trecut, anunțând despărțirea iremediabilă de o lume care s-a autodistrus: Am trăit Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
peste 25 de titluri și ne-am bucurat că tema formează de pe acum și obiectul unui studiu sistematic și chiar o promițătoare teză de doctorat: Gulagul în conștiința românească, de Ruxandra Cesereanu. Autoarea propune și o tipologie: Cruciați, amorali și decăzuți. Riscul idealizării, al acceptării literaturizării inocente, involuntare sau programate, păcatul originar al acestor mărturii, neeliberate de complexul literar și fără nici o noțiune de autenticitate, singura care le salvează de fapt rămâne însă real. El ar trebui, pe cât posibil, evitat. Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și alcătuită de Ion Vartic (Cluj, Apostrof, 1995), pp. 5-6. 16 Iordan Chimet, Pavel Chihaia, Rezistența culturii românești, Asociația Mihai Eminescu, in: Luceafărul românesc (Montreal), 6, 61-62, ianuarie-februarie 1996. 17 Ruxandra Cesereanu, Schiț ă pentru Gulagul românesc. Cruciați, amorali și decăzuți, in: România literară, XXIX, 1, 10-16 ianuarie 1996; recent și amintirile lui Alexandru Zub, Despre rezistența spirituală anticomunistă, in: Memoria, 15, 1995, pp. 8-11; de consultat întreaga colecție a revistei. 18 Virgil Ardeleanu, Adevăruri inutile?, in: România liberă, 24 august
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1920), Orașul bucuriei (1920), Domnul colonel (1920), Domnul deputat (1921), Vieți zdrobite (1926), Monahul Damian (1928) încearcă să realizeze o frescă de tip realist a societății. Mediile sunt diverse și variate, de la politicieni și industriași, la funcționari neînsemnați și femei decăzute. Observațiile sunt ale unui cunoscător avizat, deși înlănțuirea lor ia adesea turnură partizană. Scriitorul nu este însă un pamfletar. Construcțiile urmăresc logica epicului, chiar dacă aproape mereu finalul are o întindere disproporționată față de rest. Înlănțuirea scenelor, succesiunea dialogurilor, aprecierile asupra personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
evocat dintru început aceste două figuri majore ale literaturii române și franceze Ionesco și Cioran e și pentru că expresiile ironice sau derizorii ale contradicției în cazul lor nu par neapărat să țină de un Zeitgeist fin-de-siècle, de o condiție postmodernă decăzută, de un traumatism post-război sau de conștiința unei ciclicități civilizaționale spengleriene. Fără a le exclude însă, există probabil în această afinitate naturală cu dezastrul o înclinație esențială a naturii românești. Nu e vorba doar de o permanentă poză retorică la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fortuna miserrima tuta est, Nam timor eventus deterioris abest (v. 30-31). De aceea, poetul îl roagă să devină legatus al mandatului său pe lângă divinitățile romane. Fie ca bunăvoința afectuoasă de care beneficiază din partea împăratului să-i servească la ridicarea norocului decăzut al Sulmonezului: să-l asiste în acest sens elocvența paternă (de care este demn urmaș), care i-a permis să fie folositor acuzaților înfricoșați (quo poteras trepidis utilis esse reis: v. 52: un atribut identic celui al lui Paulus Fabius
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
banchete, 5 excursii, 7 Te-Deum-uri și, la capitolul diverse, 14 manifestări. Datele arhivistice converg către creionarea unei vieți caritabile extrem de viguroase, cei mai activi dovedindu-se a fi reprezentanții evreimii locale. Indiferent de motiv - de regulă, pentru „ajutorarea unor familii decăzute” -, evenimentele cu scop caritabil erau organizate, cu precădere, în zilele de sâmbăta. Ca loc de desfășurare, organizatorii puteau opta între salonul de dans din casele lui Iacob Zilberman (strada Zarafi), sala de spectacole a teatrului comunal (Ateneulă, saloanele fostei cofetării
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
profesor mă văd, invarabil, vineri seara, la concertul Filarmonicii, iar a doua zi... vai, vai, vai, la stadion. Și la meciul de azi, aceeași scenetă. Îmi exprim, în mimică exagerată, stupoarea de a ne afla, din nou, în poziția asta... decăzută. Tot exagerat, și el, mi-l citează iarăși pe Terențiu: Homo sum: humani nil a me alienum puto (sînt om: nimic din ce e omenesc nu-mi e străin). Și ne-afundăm în galerie. Preferînd să văd de-aproape "drama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contrastante, cu felurite personaje istorice care dau diferența dintre o distribuție și alta. Timpul își pierde relevanța, deși rapelul la date se face permanent. O specie aparte de falsă u-cronie care, pe măsură ce "filmografia" se amplifică, devine și o u-topie inversă, decăzută, o lume a întorsăturilor de destin, firești în logica unei "viețuiri" ținute sub lupă de medievist, ca și a imaginii ei, aparent spontane, naturale, atent regizate însă de pseudo-cameraman. Vocea acestui "autor în spațiul din text", în toate cele patru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
având cea mai mare piață internă. În plus, o bună parte a Europei are o medie de viață și un grad de instrucție mai ridicate; de asemenea prezintă rate ale sărăciei și ale infracționalității mai scăzute, mai puține zone urbane decăzute, mai puțin sprawl, vacanțe mai lungi și distanțe mai mici până la locul de muncă decât aici, În Statele Unite ale Americii. Dacă luăm În considerare ce anume face ca un popor să fie mare și ce determină un mod de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În ceea ce cunoaștem astăzi drept știința modernă. În primul rând, natura a fost demistificată și desacralizată, după cum cineva adera la școala de gândire rațională sau romantică. Însăși ideea de natură ca o realitate separată, un regat primar sau un Eden decăzut, a fost Înlocuită cu ideea utilitară modernă care vedea natura ca pe o magazie plină de resurse, care așteaptă să fie făcute productive de știință și folosite pe piață. Este interesant că artiștii Renașterii au fost, fără să știe, agenții
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]