1,480 matches
-
ceea ce e considerat reacționar. Se suspendă astfel orice tentativă liberă sau sinceră de exprimare artistică și culturală. Tot ceea ce venea dinspre Apus și amenința să influențeze literatura, artele plastice, filmul, muzica, modul de viață, limba, stilul vestimentar era taxat drept decadent și demascat ca o diversiune organizată de dușmanii lagărului socialist. Și, tot astfel, tot ceea ce venea dinspre propriul trecut literar și amenința să pună în pericol nașterea literaturii socialiste [...]. Sunt interzise, în același teribil an 1949, creațiile populare cu "conținut
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Criticul abordează și spinoasa problemă a apartenenței lui Bacovia la simbolism și se situează printre primii care afirmă superficialitatea acestei judecăți, susținând că între scrisul lui Bacovia și simbolismul francez există „serioase incompatibilități”. Nu ezită să-l considere pe Bacovia „decadent” (titulatură pe care, de altfel, și-o acordă însuși poetul într-un interviu), identificând cheia de boltă a universului său liric în „joncțiunea dintre decadența naturală și cea estetică”. Punând permanent în lumină excepționala originalitate a poeziei bacoviene, a cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
scop glorificarea imaginii liderului; o a organizat un aparat de supraveghere a tot ceea ce influiența modul de gândire al oamenilor, controlând filmul, ziarele, radioul și literatura. o a considerat statul un instrument care trebuia să elimine din comunitatea ariană elementele decadente: evreii; țiganii; o a promovat ideea războiul principalul instrument menit să impună ideologia nazistă: a ințiat cel de-al doilea război mondial, prin atacarea Poloniei (1 septembrie 1939). c) Comunismul -A avut ca punct de plecare operele lui Karl Marx
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
retrezirea imaginii eroilor istoriei noastre. Însă, pentru alți pașoptiști, Europa nu este altceva decât un țărm al salvării: orientalismul și trecutul este abandonat de o elită ce căuta rapid o cale pentru un destin ce-i pare incert în condițiile decadentei militare, economice și politice ale imperiului otoman. Consecință va fi că generația următoare, prin Titu Maiorescu, ajunge la o critică a formelor fără fond care condamna ineficientă modernizării forțate prin importul de instituții formale, exterioare și neadecvate moravurilor sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
a noilor tendințe poetice. Colaborează Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu, Aristide Cantilli, toți adepți declarați ai poeziei noi și discipoli ai lui Al. Macedonski. Fantasticul macabru, cu note morbide și artificioase, sonoritățile și neologismele vizând efecte coloristice, în spiritul poeziei decadente din versurile lui Obedenaru (Imn funebru, Pe undele briliantine, În noaptea eternă, Agonie) și Mircea Demetriade (Florile morții), trec în încercările unor imitatori: tânărul Ștefan Orășanu, sub pseudonimul Z. Miron (Fiori morbizi, Vibrări albastre), Gh. Petrescu (Armonii macabre), Aurel N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]
-
Socrate. În prezența lui Socrate îl cuprinde o "neliniște uriașă". Își pune problema identității celui care îndrăznise să nege esența spiritului grecesc, care a desăvârșit autodistrugerea grecilor. Interpreta socratismul "ca instrument al disoluței grecești, recunoscut pentru prima dată ca fenomen decadent tipic". Nietzsche i-a interpretat pe Socrate și Platon ca simptome ale decadenței, instrumente ale disoluției grecești, pseudogreci, antigreci. Socrate era plebeul care învingea cu dialectica. Socrate a fost "măscăriciul care i-a făcut pe oameni să-l ia în
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
interbelici, opunându-i-se cea „inspirată din forța poporului”, care ar fi exemplar ilustrată de Mihai Beniuc și de Aurel Gurghianu. În schimb, paginile privitoare la Bacovia reprezintă un prim pas către critica de mai târziu: combătând ideea de „artificialitate decadentă”, aruncată ca un stigmat asupra creației poetului, P. pune în lumină faptul că arta bacoviană, departe de a fi tributară unei rețete sterilizante, inaugurează una dintre cele mai profunde atitudini lirice din poezia românească a secolului al XX-lea. Studiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
P. are meritul de a scoate valorile spirituale interbelice din conul de umbră la care le condamnaseră ideologia și cenzura oficiale și de a pune în evidență fundamentul estetic al unor teme și motive socotite până nu demult „burgheze” și „decadente”. Îmbrățișând datele artistice ale operelor, grupate pe genuri și specii, ca și activitatea intelectuală și publicistică a scriitorilor, orizontul critic al textelor izbutește să sugereze câteva linii de forță ale gândirii românești interbelice, contribuind astfel la fundamentarea istoriilor literare ulterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
și pe sugestiile rezultate din trimiteri culturale variate, având drept centru literatura franceză din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, P. nu ezită - în concordanță cu ideile poetului despre propria creație - să îl considere pe Bacovia un scriitor decadent, în tradiția lui Paul Verlaine, Émile Verhaeren și Maurice Rollinat. Încercarea de a-l situa într-un context spiritual european este concretizată prin explorarea sistematică a universului său imaginar, într-un proces analitic în care efortul de definire a „arhetipurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
Charles Baudelaire ș.a. Cu alte cuvinte, autoarea operează o dislocare a poetului nostru din paradigma pură a romantismului european, unde a fost plasat de majoritatea cercetătorilor, spre a demonstra apartenența poeziei și a prozei eminesciene la o tendință formalizantă, estetizantă, decadentă. Explorând nuanțat lucrarea "Fragmentarium", dar și multe poeme postume eminesciene, Maria-Ana Tupan insistă asupra gândirii net kantiene a poetului, la polul opus gândirii absolutiste, învecinate narcisismului hegelian. Traducându-l și comentându-l pe Kant, poetul se va încrede doar în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-a impresionat și pe Bacovia: "Împrejurarea se poate explica prin voga de care se bucură autorul Nevrozelor în perioada cînd literatura română își îndreptase toată atenția spre orientările literare
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
un beligerant onest scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul de manierist pentru care eleganța nuanței e o dovadă a respectului de sine. Înainte de a scrie pentru alții, Grigurcu scrie pentru gustul său și i s-ar părea o trădare să-și simplifice sintaxa de dragul cititorilor. De aceea, ținând
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
dimineață, după ce îmi simt creierul obosit, scriu în Marele Tratat notele mele jurnalistice. De asemenea, desenez adesea, scriu o nouă carte despre univers, pe care, probabil, am s-o intitulez Metamorfoze. Visez o renaștere spirituală care să urmeze intolerantei și decadentei actuale.“ Istoric literar de riguroasă metodă, Nicolae Scurtu însoțește fiecare document cu bogate și precise note explicative și biografice privitoare la scriitorii de la care provin documentele, la atmosferă epocii în care au trăit, la evenimente și personalități menționate în scrisorile
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7601_a_8926]
-
negre, aliniate fără greș" (ibidem). Un bar evident... "barbar" apare, în ochii unei, firește, Barbara, scăldat într-o "culoare monotonă" a draperiilor de pluș, a pereților, ba chiar a veselei care e un "purpur pur", prilej al unei viziuni acut decadente: "Era motivul pentru care, de altminteri, erai poftit să-ți cumperi, la intrare, scumpe lentile roșii, de contact, pentru ca roșul ambiant să dea, prin suprapunere, un alb, un alb impur, un alburiu, - mai suportabil, pentru ochi și psihic, decît sanguinolentul
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
numite oficial cofetării, mai toate celebre și avînd nume Ťconspirativeť: Croco, Verde, Arizona. Tradiția lor nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare și s-a dat drumul la pelerinaj". Destul de plastic, nu-i așa? Dar, se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner, un N. Moraru, un J. Popper nu vorbeau la fel? Stranii afinități spirituale redescoperite, curioasă reciclare, ciudată retrezire din somnul letargic a proletcultismului! Cenzura în democrație Remarcabil articolul lui Horațiu Pepine ("Votul obligatoriu și istoria posibilă") din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
timp să disparem pe cale naturală sau se va produce un cataclism (dar de ce s-ar mai produce?), vor vedea cei ce vin după. Nici pentru noi nu cred că ar fi profitabil dacă am supraviețui la infinit, fie într-o decadenta din ce in ce mai accentuată, deci morbida, fie într-o încremenire de muzeu. Oare cum ar arăta acum atlanții? Fără îndoială, desueți și prăfuiți că orice utopie. Ar mai fi, măcar în teorie - tertium datur - minimum o cale. Mulți o pun în practică
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
cînd nu e venal, aer de boemă cu iz de Șarpele roșu, pentru cei care cunosc vechiul fief actoricesc bucureștean. Poate că aici se inspiră mai mult din opera maestrului Dinu, care în romanele dumisale mai vechi strecura și aburi decadenți, estetizanți, cam capitaliști pe care-i risipea grabnic cu o sfîntă și sănătoasă de ideologie. Și care, iată, se plasează bine în actualitate fie cu subiect rural, fie cu subiect (sub)urban, asemeni faimosului dramaturg, la fel de celebru, Paul Everac. Romanul
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
armonizare a subiectului și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității narative (Paul Ricoeur), a subiectivității "trupești", trupul însuși posedînd formule interpretative pentru organizarea materialului procurat
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
de experiență în privința metodelor de interogare și pedeapsă. In recentul război civil fusese unul dintre cei mai cruzi torționari. Ii adusese satisfacție și „misiunea de a-i urmări și prinde pe intelectualii, profesorii universitari și studenții, artiștii, actorii și scriitorii decadenți care formau o extremă periculoasă a societății". Prefera însă libertatea de a schingiui și de a asasina. Acum a aflat că, după două atentate reușite împotriva unor comandanți ai armatei, se pregătesc altele și a ordonat arestări masive în cursul
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin critica societății burgheze, "prin refuzul artistului de a se înregimenta în coloana împăcaților" (cum se spune despre Bacovia) sau prin
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
oamenii de cultură dintre cunoștințele ei. Plecase sculptorul Neizvestnâi, pentru a realiza în America grandiosul proiect "Arborele vieții". Plecase Savka Kramarov, cuprins subit de un sentiment religios de nestăvilit. Plecase genialul Borea Șicikin, ca să scape de închisoare pentru concertele lui decadente. Plecase poetul disident Kuperștok. ș...ț Țehnovițer vorbea atât de insistent de o căsătorie convențională, încât Marusea i-a spus: - Odinioară mă iubeai ca femeie... Țehnovițer i-a răspuns: - Acum te percep ca om. în octombrie Marusea s-a căsătorit
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
ei despre colecția pe care a moștenit-o că „Femeie șezând” ar fi căzut în mâna nemților când au descoperit colecția în casa de lângă Bordeaux. De atunci tabloul dispare din circulație, deși nemții fac mai multe inventare, în vederea vânzării operelor „decadente” care nu puteau intra în Germania. Tabloul cu pricina nu figurează în niciunul. Despre el, există rare și nesigure informații ulterioare. Un oarecare Reichsleiter, tot Rosberg, dar altul, depune 162 de Matisse la Jeu de Pomme din Paris. Se presupune
Habent sua fata… () [Corola-journal/Journalistic/3021_a_4346]
-
un mare actor de cinema, unul dintre puținii actori carismatici a căror simplă prezență în fața camerei devine rol. Poate că nu întîmplător majoritatea rolurilor de film în care a fost distribuit au speculat o anumită finețe aristocratică, un anumit spirit decadent, scrîșnit-sentețios la un actor ca Sergiu Nicolaescu, firesc la Ștefan Iordache. Răsfoind filmografia sa, această dimensiune a expresivității sale se evidențiază în opțiunea regizorilor care-l distribuie cu tact în roluri care-i vin mînușă, precum cel al finului aristocrat
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
încerca să se detașeze. Nici el nu stă tocmai bine cu dragostea, nici el nu are raporturi ireproșabile cu societatea. Ca și Ioanide, Moromete este, în mediul său, omul superior, cu capricii și retractilități. L-am putea numi un țăran decadent - puțin exagerat, dar Moromete suportă o astfel de interpretare sau speculație. Ioanide este un elitist convertibil, capabil să-și diminueze convingerile aristocratice când timpurile proletare o cer. Moromete e un elitist inflexibil, dispus să piardă totul în numele vieții independente, pe
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]