1,183 matches
-
și roman. Știm că personajele sunt sobre, decente, că resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința lui Codrescu ia foc în momentul unei incidentale promisiuni de dezvăluire a piciorușului ori mâinii Adelei. Și textul romanului se caracterizează în primul rând prin decență stilistică. Sobrietatea își permite însă, ca Adela, mici scăpări ori neglijențe, pe unde pătrunde o ambiguitate provocatoare. Adela, frumusețe plastică (înaltă, grea, cu rotunjimi ispititoare), vrea sa atragă, dar cu mijloace subtile, difuze. Nici textul nu se deschide, nu epatează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de scandal - și așa cum se întâmplă în astfel de momente, s-a bucurat de un cor de martori oculari, pentru că nuntașii (și eu printre ei) se scurgeau afară din casă în turme, alarmați și, oricât ar fi vrut să păstreze decența, cu ochii cât cepele. Dacă spectacolul a vădit vreo cât de infimă urmă de lâncezeală, aceasta s-a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din mormânt. Atunci când simțurile se Încălzeau, pudoarea Mașei devenea vulnerabilă. Atunci, În nebunia Îmbrățișării, nici un gest nu i se părea a fi nelalocul lui. De la decență la indecență și de la răceală la furie nu era decât un pas. Acum Însă, slavă Domnului, simțurile nu luaseră Încă foc. Nu se Încinseseră. Când nu era cuprinsă de patimă, Mașa se arăta deci a fi - În ciuda staturii sale destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
conduse ea. Căci Horricker mergea În spatele ei și o săruta pe gât și umeri. Ea strigase „Oo!“ și fusese Încălecată. Domnul Sammler trebuia să asculte cu benevolență toate aceste rapoarte intime. În mod curios, deși cu mai multă considerație și decență, și H.G. Wells Îi vorbise despre pasiunea sexuală. De la un asemenea individ superior te-ai fi așteptat la vederi mai apropiate de cele ale lui Sofocle la bătrânețe. „Cu mare bucurie am scăpat de ceea ce Îmi pomenești; mă simt de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
visează la o utopie în care, deși toate sunt moderne la nivel de civilizație, lipsește necuviința: oamenii nu umblă în tricouri și cu pantaloni scurți, femeilor nu li se vede mai mult de gleznă, puștimea nu se sărută pe stradă, decența este peste tot. Le-am spus că orice modernitate are preț, corpul ca imagine nu este o rușine, și că, dacă invocă ideea controlului permanent al copiilor, trebuie să răspundă și la întrebarea : ce părinte îl face? Există un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asupra unui jurnal de mode pe care-l răsfoia, așa că nu i-am putut vedea decât o secțiune a frunții, apoi parțial șoldul și picioarele puse unul peste altul, cu rochia foarte subțire, înflorată în albastru, acoperindu-i genunchii din decență sau din întâmplare. Toată învălmășeala de gânduri se destrămă, eram acum stăpânit de unul singur, nou, care se instala obsesiv, doream să știu cine este, de unde vine, încotro merge, ce preocupări are. Înțelegeam însă (un al doilea gând, suprapus) absurditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu politică, zonă în care aceasta este subsecventă cu toată importanța ei. Era, în final, bine sau rău, drumul spre ceea ce credeau a fi desăvârșire sau iluzia acesteia, de care, la ceasul acela al istoriei, nu erau nici ei conștienți. Decența, comportamentul, limbajul, în care se simțeau bine unii cu alții, amestecați cum erau, mă făcură - și încă multă vreme - să gândesc la numitele „categorii sociale”, marea gălăgie făcută în jurul acestora, la așa zisa. „problematică” a lor. S-ar putea... Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
calmă de primăvară, cu soarele bătând în cerdac, o mai văzui încă o dată și stătui de vorbă cu ea înainte de plecare. Un chinuitor joc între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu îngăduia prin decență decât un anume tip de conversație, zbuciumul ei de a ieși din făgașul cuvintelor rostite și neputința morală de a o face, iar eu asemeni. Stăruitor îi rămăsese doar zâmbetul pe buze, nesfârșit de trist; ar fi vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
următoarea aserțiune: "Un singur dogar are Ungaria, dar și acela lucrează pentru ruși". Orientările diferite evocate și-au găsit concretizarea, mai întâi, în pozițiile celor două țări față de conflictul armat arabo-israelian din 1967. România și-a prezentat, cu calm și decență, poziția, fără condamnări și ruperi de relații diplomatice, iar Ungaria, alături de celelalte țări socialiste europene, a condamnat Israelul și a rupt relațiile diplomatice cu acest stat. Ulterior, Ungaria a solicitat România să-i reprezinte interesele în Israel, dar tocmai când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe locurile din spate, sau la bucătărie. Nu știu dacă am fost vreodată la volanul acestei afaceri. Dar știu că acum nu sunt. Așa că am privit-o pe Martina în timp ce se uita la Manet: plăceri civilizate și sacramente sărbătorite cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena scriitorului, veghea scriitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am gândit că soluția cea mai bună ar fi, dacă mă-nțelegi, să folosim unul din veșmintele doamnei O’Toole. Te rog să accepți scuzele noastre nesfârșite dacă te-am făcut să te simți stânjenit. Dar te asigur că regulile decenței nu au fost încălcate, iar doamna O’Toole a părăsit încăperea în timpul procesului de dezbrăcare. — Sunt convins, zise Vultur-în-Zbor, încercând să-l liniștească pe omul cel vorbăreț și surescitat și, amintindu-și regulile de bună purtare, continuă: Vă datorez mulțumirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși, ca și în cazul Irinei, nu reușea să-și dea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dat eu referințe despre tine altor indivizi ce aveau nevoie de abilitățile tale, referințe ce s-au dovedit profitabile? — Fără discuție. Hughes își încărcă degetele arătătoare ca pe niște pistoale. Îți amintești de premiera de la Billy the Kid? Legiunea pentru Decență era masată în față la cinema la Grauman’s și striga la mine „Curvarule!”, iar niște bătrânele din Pasadena aruncau cu roșii în Jane Russell. Amenințări cu moartea și tot tacâmul... Buzz se puse picior peste picior și-i trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trei cadavre găsite până acum avuseseră parte de un total de patru articole în interiorul ziarelor. Jurnaliștii se feriseră de subiect fiindcă Marty Goines era un gunoi, iar toată poveste era cu poponari și n-o puteai publica fără ca Legiunea pentru Decență și Mamele Catolice Responsabile să nu ți-o tragă într-un fel sau altul. Căpitanul Dietrich îl ascultase ieri, atent la fapte, ipoteze, omisiuni, minciuni, inclusiv cea mai gogonată - povestea cu gogoșeria, ce îi acoperea incursiunea de pe Tamarind, numărul 2307
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și ce știe Reynolds Loftis? Claire veni direct spre el, iar parfumul ei îl izbi pe Mal direct în față. — L-ai trimis pe băiatul ăla să mă fută și să-mi stoarcă informații și acum tot tu vorbești de decență? Mal o prinse de umeri și o strânse. Memorase toată noaptea întregul raport. — 1 ianuarie: Marty Goines răpit din South Central. I se face o injecție cu heroină, e mutilat și omorât. 4 ianuarie: George Wiltsie și Duane Lindeauer sedați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
specială! Apoi Demiurgul a creat virușii, plantele și animalele; ei sînt cică încununarea creației! Mai întîi a desăvîrșit un el. Acest model original, ca să nu înnebunească de sigurătate, a început să vorbească cu lucrurile din jur; ca să aibă o oarecare decență și coerență, le-a numit mai întîi, frunza frunză, cocorul cocor, ciuboțica cucului ciuboțica cucului ș.a.m.d. (Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar fi întîmplat în cazul unui prototip afazic!...) Mai tîrziu, plinindu-și greșeala, Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
a amânat-o până acum pentru cazul în care situația căpăta o astfel de turnură. Cam după o oră, lasă să intre servitorii cu coșurile de ceapă și cu o cadă de tablă emailată. Fără a se mai gândi la decență, se dezbracă și sare în cadă. Una din servitoarele tinere fuge speriată afară și trebuie forțată să se întoarcă la munca ei. Cepele sunt tăiate și aruncate în cadă. Fiecare fir de ceapă existent în sabzi mandi este adus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
munți cu diverse ocazii, să dea foc la sate, pentru a pedepsi raidurile de frontieră și să prindă bandele de hoți de cai. Asta se întâmpla cu mult înainte de uciderea mecanizată din războaie, când luptele erau purtate cu onoare și decență.Privett-Clampe (și toți cei care au fost încartiruiți cu el, au stat la aceeași masă, sau au mers în același vagon de tren cu el) nu vor uita ziua când niște infanteriști schimbau focuri peste o vale cu niște bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiindcă n-are cu ce să-l tras-porte până la spitalul cel mai apropiat, este clar că nu e o lume bine întocmită. Și în aceasta privință, chiar dacă nu este eficientă, gândirea idealistă a economistului american, .prin apelul ei indirect la decență, la lupta pentru întoarcerea la sursa primordială a vieții, este măcar frumoasă, mai ales că aspectul ei de utopie nu-l împiedică să constate lucid că majoritatea roadelor creșterii economice a țărilor capitaliste au luat drumul bogatului și că o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
exemplară în orice împrejurare l-a pus viața și societatea. Evident, autorul nu se poate împăca cu situația actuală din școlile de toate gradele subliniind negativ lipsa uniformelor școlare și înfierează vestimentația tranziției postdecembriste care frizează bunul gust și minima decență - în școală și în afara ei. Nu e de acord nici cu unele structuri din învățământul superior postdecembrist care s-au transformat în fabrici de diplome, fără acoperire valorică. După pensionare, când i s-a propus să lucreze într-o asemenea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
se semnalează faptul reprobabil că noul ministru liberal al Justiției a intervenit direct pentru a stopa cursul unor dosare de corupție la înalt nivel pentru contracararea măsurilor judiciare luate de fostul ministru Monica Macovei. Nu mai au nici un pic de decență și rușine! Halal politicieni, care știu să-și protejeze interesele de grup! Cât privește ziua de 10 mai, nu uit că era sărbătoarea noastră națională legată de venirea lui Carol I în România, de Ziua independenței noastre de stat consfințită
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
când vorbea cu ură despre țara ei România, așa a educat ea pe avortonul acesta, ca să lovească într-un om tocmai când este băgat în mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos dintr-o ascunsă ladă de zestre. Femeia e de o curățenie și o decență nemaiîntâlnită. E mama nebunului. Plânge cu niște lacrimi care întâi trec prin mine și nu știu de ce sufletul mi se strânge ca o pasăre rănită.” Nică, te rog, vino iar... lui Ostiță îi este tare rău... și nu mă pot
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vis din care mă pot trezi...Oamenii aceștia par să se apropie atât de mult de mine, încât simt că mă sufoc... parcă nu mai e destul aer în încăpere... Spirite nevăzute zboară în preajmă și-mi aspiră dreptul la decență... Insul mai mic de statură își amintește că nu s-a prezentat... E profesorul de limba germană... așa mă gândeam și eu...Al treilea mă șocheză prin frumusețe. E un personaj mai uman, cu o construcție atletică de invidiat și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
odaia mea pentru a lua ceva. Nu știu ce lua. Dar știu că odăița mea avea ușa cu geam de sticlă... Mă obișnuisem cu vizitele acelea matinale și neîntrerupte... Dar nu am zis niciodată nimic, pentru că în legea lui puțină, avea o decență lăudabilă. Erau, de altfel, oameni tare de treabă... Am stat cinci ani în sat... până ce gestionarii de la magazinul comunei au decis să mă ia la ei acasă. Avansam... Eram învățătoarea de la centru... Dar a urmat un șir întreg de neîmpliniri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]