662 matches
-
se manifestă cea mai mare îndrăzneală a celor doi scriitori, căci destinatarul, departe de a fi un element pasiv, presupus de orice text, devine un complice nu întotdeauna ideal de altfel, ba chiar adesea refractar, încăpățînat, ezitant al procesului de decodare, desigur, ci este un participant activ la deznodămînt, la tentativa de reducere la un adevăr monologic al unui vertij polifonic. Cioran joacă adesea cartea scrimerului care multiplică piruete și paradoxuri pentru a-l încolți pe cititor în impasul interpretativ: "E
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vedere formal, proprietatea principală a mesajului constă în caracterul său simbolic: emițătorul codifică în simboluri (de obicei, în cuvinte) un anumit aspect al propriei stări psihologice. Mesajul codificat este supus atenției receptorului la nivelul căruia se petrece un proces invers, decodarea. Condiția succesului în această operație rezidă în corespondența directă a sistemelor de simboluri ale celor doi subiecți. Mesajele se disting între ele prin semnificația pe care o conțin. Interacțiunea interpersonală se bazează pe transmiterea unui mesaj. Informații se pot însă
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
teremenii folosiți să și păstreze sensul și referința constante, să nu apară cu mai multe sensuri și referințe în cadrul aceluiași demers. Exigența pe care o impune este: precizia terminologică, încălcarea principiului fiind sursă de confuzii, ambiguitate și nesiguranță în procesul decodării. Încălcarea acestui principiu este frecventă în limbajul natural, care pe lângă avantajele pe care le prezintă în reflectarea lumii (plasticitate, surprinderea complexă și nuanțată a realității, etc.), suferă de carența relației neunivoce între cuvinte și obiectele pe care le desemnează. În
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care eludează cerința de a recunoaște ca adevărate (chiar și aproximativ) enunțurile ce au temeiuri suficiente. 2.4. Coerența, criteriu sintactic al adevărului Atunci când luăm contact cu un enunț sau o secvență de enunțuri și nu ne limităm doar la decodarea și înțelegerea sau prinderea sensului lor, ci ne punem și problema valorii lor de adevăr, apare problema criteriului după care judecăm un enunț ca fiind adevărat sau nu. Un prim criteriu este criteriul corespondenței dezvoltat de Tarski, în concepția căruia
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
deci nu un dat rigid și închis) pe care-l putem actualiza ca discurs în orice situație de comunicare. Intervenind la acest nivel al actualizării limbii ca discurs într-o anumită situație, contextul influențează producerea, codarea, iar prin aceasta interpretarea, decodarea enunțurilor, accentul căzând pe ultimul proces, întrucât interpretarea are acută nevoie de reconstrucția contextului producerii pentru a fi pertinentă. Ajungem acum și la ceea ce ne interesează în mod special: contextul influențează în mod direct sensul cuvintelor și enunțurilor și indirect
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Sălăvăstru prezența metaforei în discurs „sporește eficacitatea lui asupra sensibilității auditoriului”, oferă „mai multă energie expresiilor discursului” și produce un „<<șoc-cognitiv>> în conștiința auditoriului”, acesta fiind pus în situația de a reflecta „asupra adevăratului <<tâlc>> al expresiei”. (idem:212). Deși decodarea are loc la nivel cognitiv, limbajul (mesajul) metaforic seduce relativ ușor straja critică a „gândirii raționale” accesând din plin sensibilitatea asediatului iar stările afective puternice determinate aici „modifică traiectele raționale ale gândirii” dându-le o coloratură afectivă. În cele din
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
informației exacte și complete 123. Limbaj politic și mutații semantice Analiza semantică a limbajului politic relevă caracteristici precum: a) predilecția pentru termeni concreți, în detrimentul celor abstracți, generată de principiul accesibilității. Preferința pentru terminologia concretă favorizează utilizarea alegoriilor, facilitând procesul de decodare; b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate timpurile, eufemismul este mijloc de protejare a sensibilității publicului receptor, dar în cadrul comunicării politice are
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
direct interesată de relația pe care o instituie actul de comunicare între interlocutori. În acest sens, limbajul politic eminescian implică o relație interactivă jurnalist-cititor, explicit exprimată în corpul articolelor. Adresându-se unui public eterogen, care dispune de competențe variate de decodare a mesajului jurnalistic, ținând de niveluri distincte de educație lingvistică și politică, limbajul eminescian denotă selecția atentă a mijloacelor de exprimare. Alegerea modalităților discursive este dictată în primul rând de nivelul de accesibilitate al acestora: din acest punct de vedere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
n-au fost primite de acționari, căci erau nefavorabile intereselor lor, ba aceștia au preferat, în loc de-a primi răscumpărarea, de-a se împrumuta cu 60 milioane obligațiuni"476. De cele mai multe ori însă, jurnalistul manifestă încredere deosebită în capacitatea de decodare a cititorului: "E un nonsens ca un om care nu știe meseria războiului să fie ales a comanda un corp de armată. Această dilemă e clară pentru oricare cititor (s.n.), a fost clară pentru oricare gardist din linie, cari ei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
proprii analizei de față au impus introducerea unor jaloane obligatorii, efectuarea unor decupaje teoretico-metodologice și o anumită limitare a expunerii în funcție de scopurile urmărite. Cu toate acestea, considerăm că liniile generale ale micrologiilor prezentate se pot constitui în indicii importante ale decodării fenomenului postmodern. Deși numeroasele studii despre postmodernism încep să configureze o anumită ordine în temele și conceptele utilizate frecvent de acest curent și să traseze o serie de posibile abordări fecunde, se poate totuși afirma că tot ce se află
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a-i sprijini pe cursanți să le decodeze, să le manipuleze, să acționeze (Jarvis, 2002, p. 20). Este, de aceea, chiar de dorit ca predarea să fie orientată mai mult în direcția oferirii unor interpretări și repere evaluative pentru diferite decodări ale informațiilor. Cursanții trebuie să înțeleagă faptul că profesorul nu mai predă adevărul care este discutabil și poate fi repede perimat, ci demersul său e pentru a le facilita o manieră critică și analitică de învățare, de receptare și filtrare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fiziologic), modifică undele alfa pe cortex, accelerează bătăile inimii și ritmul respirației, sporește presiunea sangvină și temperatura corpului, generând o stare generală de alertare a psihicului uman, începând cu „ascuțirea auzului” și continuând cu procesarea specifică a informației primite de la decodare, interpretare, semnificare până la selecție, retenție și acceptare (Hybels și Weaver, 1986). Ascultarea este așadar un demers deosebit de complex, polimodal și polivalent (activitate psihică, neurolingvistică, semantică etc.), implicând plenar creierul, trimițându-i pe căi aferente specifice impulsuri lingvistice adecvate/corecte (auzul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a-i sprijini pe cursanți să le decodeze, să le manipuleze, să acționeze (Jarvis, 2002, p. 20). Este, de aceea, chiar de dorit ca predarea să fie orientată mai mult în direcția oferirii unor interpretări și repere evaluative pentru diferite decodări ale informațiilor. Cursanții trebuie să înțeleagă faptul că profesorul nu mai predă adevărul care este discutabil și poate fi repede perimat, ci demersul său e pentru a le facilita o manieră critică și analitică de învățare, de receptare și filtrare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fiziologic), modifică undele alfa pe cortex, accelerează bătăile inimii și ritmul respirației, sporește presiunea sangvină și temperatura corpului, generând o stare generală de alertare a psihicului uman, începând cu „ascuțirea auzului” și continuând cu procesarea specifică a informației primite de la decodare, interpretare, semnificare până la selecție, retenție și acceptare (Hybels și Weaver, 1986). Ascultarea este așadar un demers deosebit de complex, polimodal și polivalent (activitate psihică, neurolingvistică, semantică etc.), implicând plenar creierul, trimițându-i pe căi aferente specifice impulsuri lingvistice adecvate/corecte (auzul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu privire la textul piesei și la textul transpus scenic ne determină să mizăm pe o conciliere a părților implicate în negociere. Iar interpretarea pe de o parte, a actorilor, pe de alta, a spectatorilor, prin ceea ce știm că reprezintă exercițiul de decodare mesajului artistic va media între cele două autorități, a dramaturgului și a regizorului. Comunicarea -așa cum ar presupune "clasicul" Jakobson și despre care se vorbește atât de des în teatruva oscila între o funcție conotativă și una emotivă, una poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
într-un labirint de sensuri, în care aproape totul e posibil, tentant, însă deloc ușor de parcurs. Starea, pe care arta regizorului o învederează aceeași stare pe care Esrig își construise o întreagă poetică teatrală, făcând posibilă trecerea "pragurilor" și decodarea textului devine la Alexa Visarion condiția sine qua non de conversie a gândului creator în fapt de viață autentic, în egală măsură ontic și artistic, cu totul străin imitației futile. Prin stare, regia respinge orice proces de imitație, deschizând trasee
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
socială. H.-R. Patapievici amintea soluția primei modernități, care menținea prezența celor doi termeni și totodată alteritatea lor. Lumea e plină de semne ale lui Dumnezeu, spunea el. Dar noi, modernii, ne-am pierdut priceperea sau am asumat nepriceperea în ce privește decodarea și aplicarea acestor semne asupra întregului social. Aici trebuie procedat ca și cum problema modelului transcendent ar fi suspendată. Iată un mod de a afirma cu aceeași tărie refuzarea unei ordini religioase proiectate mecanic (sau demagogic) asupra societății și libertatea indivizilor de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și încă marchează atitudinile sociale și comportamentele actorilor sociali. Cartea e și un protest la adresa amneziei sociale de care suferă societatea noastră, a eforturilor de a minimaliza efectele experimentului social de grefare a individului mediu cu un aparat de filtrare/decodare construit de gardienii conștiinței colective. Dar și un mijloc de a-i identifica pe responsabilii acestui uriaș experiment colectiv, demontându-le respectabilitatea intelectuală, oferindu-i în adevărata lor înfățișare: garanți ai acțiunilor de teroare, reprimare, exterminare, inși care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care oamenii îl au în mod conștient cu scopul de a produce sau a afla un răspuns specific de la altă persoană."14 În edițiile ulterioare, aceștia vor introduce termenii de "canal", mijlocul prin care comunicarea are loc, de "încifrare" și "decodare" (de ex. procesele de producere și de interpretare a informației) și "feedback", ceea ce se referă la disponibilitatea informației spre o sursă care va permite elaborarea de judecăți calitative privind eficiența comunicării. Volumul lor vine în întâmpinarea a trei nevoi: credința
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
arăta interlocutorului nostru ca deși suntem diferiți, toți avem aceleași drepturi, baza pentru o comunicare deschisa fiind constituita din respect reciproc. În context intercultural neînțelegerile pot provoca deseori disensiuni. De aceea se folosește tehnica numită: asigurarea feed-back-ului. A verifica o decodare pentru acuratețe se numește feed-back și folosirea lui îmbunătățește calitatea comunicării. Fără el este ușor să devii un ascultător pasiv niciodată neștiind sigur dacă ai înțeles mesajul vorbitorului sau nu. Dar prin verificarea înțelegerii ideilor lui interlocutorii vor deveni mai
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
la opinia după care traducerea interlinguală este posibilă și de dorit, dar sinonimia termenilor este relativă. Subscriem la afirmația lui George Steiner că „orice activitate mentală este traducere”41. Același individ poate exprima un gând în mai multe feluri, iar decodarea desăvârșită a expresiei lui de către altcineva este arareori posibilă. Un alt adevăr sesizat de acelasi autor este că traducerea intralinguală a unor texte produse la o mare distanță în timp poate fi uneori chiar mai dificilă decât traducerea interlinguală: „obstacolul-timp
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că acel element nu este, de fapt, foarte diferit de noi; Înțelepții Iluminismului au insistat asupra faptului că, și În cea mai „sălbatică corupere” (a esenței umane - n. M.C.), se pot găsi semne ale adevărului. Totul era o chestiune de decodare, de descifrare. Era o acțiune de redescoperire a „rămășițelor’”, „semințelor”, „scânteilor”, „urmelor”. ș...ț Cât de diferită este această atitudine, de la Începuturi, față de cea implicată În studiul ritului! Aici nu mai este vorba de credință și nu se mai pune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
charismatice); b) divinația prin posesiune (forțele superioare transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările sau poziția flăcărilor, apei, pietrelor, stelelor, păsărilor etc. - sau prin acte ale unor oameni „aleși” - vise, transă, ședințe de spiritism, oracole etc.); c) divinația prin Înțelepciune (decodarea pe baza unei „științe” a manifestărilor impersonale: astrologia, numerologia, cititul În palmă sau În alte forme ale naturii). Riturile divinatorii pot să se rezume la practici individuale sau În grup restrâns. Ele pot fi performate de oameni obișnuiți (interpretarea presentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dizolvați în substanța reprezentării scenice și narative, la confluența ariei tematice cu originalitatea tipologiei și expresia artistică, în texte inconfundabil personalizate. Pe dimensiunile diacroniei, "caragialismul" definește descendența "atitudinală și estetică a spiritului tutelar caragialian". Reconstituirea descendenței a impus, în prealabil, decodarea "cărții de identitate" a comicului, concept operațional proteic și glisant. Sintetica introducere în studiile teoretice, tradiționale și contemporane, conturează atât deschiderea nelimitată a sferei noționale, cât și restrângerea conceptuală excesivă. Excursul exploratoriu îi ajută să contureze "genul proxim și diferența
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și pe d-ta, pentru a mă adresa Chinezilor mei. V'o jur că am făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]