2,354 matches
-
Toate Articolele Autorului îmi scot un ochi și-mi tai lumina, după care îl sparg să fac ochiuri umplute, rad parmezan și așezonez cu ficat de gâscă, uneori de sărbători îmi reușește și maioneza să nu mi se taie, îmi decupez inima și o agăț de grindă la scurs, îmi dau coastele la cuptor și le stropesc cu vin sălbatic din via diavolului, o tavă o fac cu urechi umplute și mă visez că sunt neprihănit în sfâșierea neumbririi umbrei mele
RENAŞTERE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340586_a_341915]
-
învățat că frumusețea unui sân de femeie nu stă în formă, consistență sau mărime ci în tandrețea palmei care îl modelează. Am avut o perioadă în viața mea, în anii mai tineri, când nu îndrăzneam să arăt conturul unui sân, decupat în materialul moale al unui pulover mulat.Toate hainele îmi erau cu două numere mai mari pentru că nu vroiam să atrag atenția nimănui. Și asta în momentul în care chiar vroiam să atrag atenția cuiva. Nu m-am înțeles atunci
ÎŢI ESTI DE-AJUNS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340664_a_341993]
-
se uită în ele. Au vreo 30, ținute într‑un mini‑incubator trei zile, cât să înceapă să se formeze embrionul. În mănuși chirurgicale, Ovidiu ia ou cu ou și, deasupra unei găleți în care se vor aduna toate, le decupează capac. Cele nefecundate, clare, sunt doar gălbenuș și albuș; unele sunt cu moarte embrionară, pe gălbenuș e rămas doar conturul embrionului; în majoritatea se vede embrionul, o rețea fină de vinișoare ca o idee de viață țesută pe galbenul aprins
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
e albăstruie, lumina cade în raze și peste cap ai doar ciorchini-ciorchini de pui. Apoi, tranșarea și ambalarea, unde puii sunt puși cu fundul pe conuri albe, ca niște lampadare, și trec prin 24 de perechi de mâini sincronizate, care decupează piepturi, pulpe și aripi, organizează și ambalează pui întregi și piese în casolete de polistiren și pungi de plastic. Ce e important de reținut, mi‑a spus șeful de abator, e că majoritatea procesului e manual. Sunt puține pierderi și
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
reușește decât să fie enervant, foarte agresiv în cele din urmă. Filmul povestește ziua dinaintea plecării în concediu, o zi în care totul se prăbușește parcă din nimic. Un nimic la care trebuie luat seama. Un film foarte bun, care decupează cu precizie o dramă din mica istorie a vieții cotidiene.
„Principii de viaţă” [Corola-blog/BlogPost/100060_a_101352]
-
filmului Moara și crucea (Suedia, Polonia, 2011; regia: Lech Majewski), un film care nu face „decît” să aducă la viață un tablou, tablou care nu e „decît” Drumul spre calvar al lui Bruegel cel Bătrîn. De la primele cadre, figuri ca decupate din tablourile lui Bruegel - tolăniți pe iarbă, dansatori, copii ghiduși, femei cu privirea pierdută, morarul stînd undeva deasupra tuturor, un dumnezeu în nori de făină. De-a lungul primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
Rădulescu și Alex Baciu, cu Vlad Ivanov în rol principal, a avut sala plină, s-a rîs și s-a aplaudat la final într-o frenetică atmosferă festivalieră. După Portretul luptătorului la tinerețe, Constantin Popescu reușește un film foarte bun, decupînd cu precizie din mica mare istorie a vieții cotidiene. Vlad Ivanov face un rol de zile mari, interpretînd un om al zilelor noastre, la prima vedere un om obișnuit, de fapt un bădăran obișnuit, din cei care are „ca oricine
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
filmului Moara și crucea (Suedia, Polonia, 2011; regia: Lech Majewski), un film care nu face „decît” să aducă la viață un tablou, tablou care nu e „decît” Drumul spre calvar al lui Bruegel cel Bătrîn. De la primele cadre, figuri ca decupate din tablourile lui Bruegel - tolăniți pe iarbă, dansatori, copii ghiduși, femei cu privirea pierdută, morarul stînd undeva deasupra tuturor, un dumnezeu în nori de făină. De-a lungul primei jumătăți de oră nu se rostește nici un cuvînt, pînza freamătă de
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
Rădulescu și Alex Baciu, cu Vlad Ivanov în rol principal, a avut sala plină, s-a rîs și s-a aplaudat la final într-o frenetică atmosferă festivalieră. După Portretul luptătorului la tinerețe, Constantin Popescu reușește un film foarte bun, decupînd cu precizie din mica mare istorie a vieții cotidiene. Vlad Ivanov face un rol de zile mari, interpretînd un om al zilelor noastre, la prima vedere un om obișnuit, de fapt un bădăran obișnuit, din cei care are „ca oricine
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
Articolele Autorului Nurii tăi îmi străpungeau gândurile mă ardeau așteptările adormite pe brațe,tomnatic, se răzvrătise în mine un dor ce-mi ardea patimile, mă agățasem de sângele tău ca de o icoană,hieratic! Erai ca o foșnire de vânt decupată dintr-o iesle înțesată de friguri, mâinile tale miroseau a pământ, eu scormoneam după umbra-ți ascunsă prin ziduri! Întunericul avea miros fin de voluptate, eu îmi oblojeam rănile sub o movilă de așteptare, nurii tăi mă ațâțau sub o
ERAM FLOARE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342906_a_344235]
-
strigă. Apoi, cu mișcări încete, rigide și parcă mecanice, se retrase în turn” (p. 84). Asistăm, prin urmare, la un proces gnoseologic complex. Eul fixează îndelung și într-atât de intens semeni și obiecte, încât și unii și celelalte se decupează, mai întâi net (hiperreali, hiperreale), ca niște monade, apoi, sub acidul privirii, încep a se dilua, se topesc. Mai mult, el însuși (subiectul, identitatea) este supus aceleiași cazne: “Intră în rezervele ultimei speranțe și mai dădu de două trei ori
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
DIN 52 DE PARTICIPANȚI. CÂȘTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” VASLUI 2011 Mi se spune că sunt un copil îndrăzneț aflat pe treptele maturizării ... Frumoasă caracterizare ... Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic și mă gândesc că aș putea să decupez scurte fragmente de viață autentic românească, într-o dimineață frumoasă de vară. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odată binoclul și privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, această țară teribil
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
lui poleită de cețurile dense ale ignoranței... și își dezbracă un prezervativ oferindu'mi'l... Doamne... ce nebunie! Oripilată; mă desprind cu greu de grămada aceea de coconi, convinsă că acolo nu se vor naște nicicând fluturi! Din întunecarea cerului decupez un nor, în speranta că mă va odihni în "griul "lui, până ce'mi voi redobândi puterile! Închid ploapele îngreunate de lacrimile neputinței și aștept o rază de senin ce parcă o simt mângâindu'mi plânsul!? ... dar nu... era doar o
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
speranța în Dumnezeu, prezența în poezia lui Teodor Dume în secțiunea a doua a cărții, sunt locul spre care se îndreaptă nedumeririle și tristețile autorului. Poezia “mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte” le ilustrează: “toamnă /din când în când / decupez o gaură în cer și /mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte /până când prin inima mea /vor mai trece odată toate anotimpurile”. Cea mai amplă secțiune este, desigur, cea de a treia, în care autorul își explorează neputința și resemnarea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343372_a_344701]
-
mama, din pânză de cânepă, țesută iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[ - Material combustibil sub formă de chirpici, obținut din dejecțiile animalelor adunate în tot timpul anului, care în final se tasau cu un tavălug și apoi se decupau cu un satâr special sub o formă pătrată, lăsându-se acele calupuri la uscat pe tot timpul verii. Acestea se foloseau drept combustibil pentru sobele oarbe sau plitele din curte.] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
sportiv?! Spre a înțelege și potrivi locul frazelor de mai sus într-un text în care-i creionat afectiv artistul Tudor Chirilă, e bine de știut că, scrise fiind de cel cu metafora poemului plantată în verb, Ioan Chirilă și decupate din cartea cu titlu simplu pe cât poate fi zidit cuvântul din cinci litere, „Nadia”, dar vast cât o poate sugera nemărginirea văzduhului, ele descoperă mediul spiritual din care provine artistul Tudor Chirilă. Cunoscând pe cine i-a fost lui tată
TUDOR CHIRILĂ. TREPTE DE TEMPORALITATE ÎN EFECTUL MUZICAL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343204_a_344533]
-
dus la Ambasada Română, la Ottawa, și s-au fotografiat cum aruncau cu ouă în clădirea ambasadei. A doua zi după manifestația de la Consulat, vreo opt persoane ne-am dus la ambasada din Ottawa unde am dat jos steagul, am decupat stema comunistă și am cerut lista agenților trimiși în comunitate de la București. Așa-zisa revoluție, așteptată de câteva luni, a venit cu întârziere, pentru că lui Ceaușescu îi lipsea flerul diplomației. El nu învățase în pușcărie decât să fie dictator. Oricum
VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/340023_a_341352]
-
Toate Articolele Autorului mergeam pe Republicii cu solitudinea la braț. puseserăm pe silence oniricul. comunicam prin alfabetul morse ca două vechi camarade. urmau apoi pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. ne sincronizam râsetele. pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. smartphonurile decupau voalurile zidurilor de sub Tâmpa. pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. te țineam de cozi și de degetele mediane. iubeam norii pitici, roz... crenelurile divine... pictam în tandem socialul făurit din lut solar imperfect în zile cu centauri absurd de surzi
IUBIREA MEA EȘTI TU... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340217_a_341546]
-
Transilvaniei, la vest, platoul se sfârșește spre exterior printr-un abrupt de 400-500 m, atingând extensiunea maximă în partea de vest a Călimanului, unde ocupă suprafețe de zeci de kilometri pătrați - dealurile Vulturu, Negru, Moldovanca, Șesuțului. Văile adânci, radiare, au decupat podișul în mai multe compartimente, cu poduri etajate, întrerupte de măguri cu înălțimi ce oscilează între 1.000 - 1.500 m: Podișul Poiana Calului, cel mai extins, situat între văile Bistrița și Secu; Podișul Ilișoara, desfășurat între văile Răstoșana și Lomaș și
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
șlefuit sau lipit prin îmbinare cap la cap cu o grosime de peste 6 mm 4408 Foi pentru furnir (inclusiv cele obținute prin retezarea lemnului stratificat), foi pentru placaj sau pentru alt lemn stratificat similar și alt lemn tăiat longitudinal, decupat sau derulat, chiar șlefuit, geluit sau lipit cap la cap, cu o grosime de maximum 6 mm 4409 Lemn (inclusiv lamele și frizele de parchet, neasamblate), profilat (sub formă de lambă, de uluc, fălțuit, șanfrenat, îmbinat în V, mulurat, rotunjit
HOTĂRÂRE nr. 1.029 din 21 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287748]
-
Simpatie > NU MI-AI SPUS CĂ DORI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mi-ai spus că dori! în așternuturi reci de primăvară, când soarele îmi răsfira ninsori, pe holograme decupate-n ceară. Nu, nu mi-ai spus că dori! în țipătul de frunze ce ne-ngroapă, când ger flămând acoperă uitări, pe dorul meu încercănat sub pleoapă. Nu, nu, nu mi-ai spus că dori! pe buzele-mi-ncleștate de absint, când
NU MI-AI SPUS CĂ DORI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378631_a_379960]
-
din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
mama, din pânză de cânepă, țesută iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[ - Material combustibil sub formă de chirpici, obținut din dejecțiile animalelor adunate în tot timpul anului, care în final se tasau cu un tavălug și apoi se decupau cu un satâr special sub o formă pătrată, lăsându-se acele calupuri la uscat pe tot timpul verii. Acestea se foloseau drept combustibil pentru sobele oarbe sau plitele din curte.] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
drept, anume cu lacăte-ați închis-o? Luați-o voi întreaga, oricum, v-ați și permis-o. Luați-mi tot, chiar dreptul de-a mai veni la voi, Dar dați-mi amintirea curată înapoi. Luați chiar și pământul și cerul decupați-l, Vă dau toată durerea și chinul tot luați-l Și-amărăciunea strânsă de mine prin străini, Dar numai nu mă smulgeți de tot, din rădăcini! Referință Bibliografica: Deschide, tată, poartă / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de noroc. Să nu le rupi, e interzis, știut Magniolia- i arbustul dăruit și sfânt. N- ai voie să- i clintești nicio petala Căci e că darul din cuvânt Îl decupezi, îl rupi, îi pierzi din frumusețe Și îi știrbești din măreție și tandrețe,. Ba îți atragi păcate- ntunecate, grele Să nu încerci să- i rupi din ale rozului inele. Magnolia e sfântă pe pământ și- n gând Iubește- o de
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]