848 matches
-
roman poate exista într-o bibliotecă, dar el nu poate fi prezent în cadrul unui act al conștiinței decât la nivel imaginativ. Prezența este absentă, iar imaginația poate duce la transformări ale unui existent ce este prezent doar prin absența sa. Dedublarea existentului este, însă, o expresie a puterii imaginației ce se manifestă prin prezența dublului obiectului de artă în stare fenomenologică. În procesul de recunoaștere al scrisului în parole, Derrida avea să sublinize că "nu există etică fără prezența celuilalt dar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intermediul realității imaginii. Ceea ce subiectul contemplă este o imagine a irealității realității. Pentru ca apariția să ia loc, tabloul trebuie să fie prezent și să dispună de spațiu și lumină. Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și revoluției mondiale, cu condiția, pentru cercurile imediate și cele îndepărtate ale Conducătorului, de a reinterpreta în permanență intenția mai mult sau mai puțin explicită pe care acesta o formulează. Pe de altă parte, pulverizarea statului în sensul său clasic, „dedublarea sistematică” a structurilor puterii, distincția între „organismele de fațadă”, ce mențin o legătură mai mult sau mai puțin fictivă cu poporul, și „organismele de elită”, ce alcătuiesc anturajul protector al Conducătorului. în final, dacă pentru Arendt dominația totalitară are ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin accentul pus pe locutor, printr-un cadru unic de referință, prin absența elementelor metalingvistice și prin prezența (frecventă) a exclamațiilor. În cazul monologului, locutorul gîndește cu voce tare, producînd un mesaj al cărui destinatar este el însuși, printr-o dedublare a subiectului enunțării. O astfel de dedublare poate conduce uneori la folosirea pronumelor de persoana întîi și a doua sau la alte procedee de realizare, precum la începutul părții a III-a din Amintirile lui Ion Creangă, unde ia aspectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cadru unic de referință, prin absența elementelor metalingvistice și prin prezența (frecventă) a exclamațiilor. În cazul monologului, locutorul gîndește cu voce tare, producînd un mesaj al cărui destinatar este el însuși, printr-o dedublare a subiectului enunțării. O astfel de dedublare poate conduce uneori la folosirea pronumelor de persoana întîi și a doua sau la alte procedee de realizare, precum la începutul părții a III-a din Amintirile lui Ion Creangă, unde ia aspectul unui discurs dialogic între "cuget" și subiect
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
psihanalitică și o ancorare solidă în mitul lui Don Juan. Doi prieteni, Daniel și Joseph, legați printr-o solidaritate ciudată și o pasiune comună de a pierde vremea în cafenele și de a cuceri femei, trăiesc experiența neverosimilă a unei dedublări biografice. Într-un orășe burghez dintr-o țară occidentală imaginară, cei doi se cunosc la Café de l'Union, local frecventat de o clientelă melancolică, al cărei înger păzitor bovarc este chelnerița Laurinda. Daniel, protagonistul, duce un trai lejer în urma
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pare un profesionist al sobrietății și rigorii. Unul dintre cele mai bine articulate paliere de lectură este povestea lui Joseph, alcătuită din două mari componente ce se intersectează până la finalul romanului - confesiunea directă a acestuia și interpretările lui Daniel. Tehnica dedublării este implicată însă și în conturarea unui binom revers - Joseph și psihiatrul său Dobrowolsky. Amprenta comic-grotescă a acestui personaj, autentică și fin conturată, se impregnează în aproape toate planurile narative ale romanului, ca o emblemă a neputinței și a eșecului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile, ignorând cu seninătate și aplomb arta ironiei, de dedublare a persoanei și distanța minimă de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș fi potrivit mai bine, probabil - vorbesc mai ales de lunga perioadă a debutului -, Într-o țară și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cercul IV) prin care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului fundamental, racordabil la Dante și Shakespeare. Echo, al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar studiul "sublimbajelor naturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
umilitate de suprafață și strălucire ca fond. Rețin, deocamdată, minimum minimorum, că ipostaza "genială" a lui Bacovia se relevă încă din faza "uceniciei", printr-o alchimie cu care atinge gradul zero al poeziei "pe temeiul unei poetici a oglinzii", a dedublării; că acest "complex" e relaționat cu "complexul lui Narcis", printr-o percepție tragic-spațială, labirintică; mai e permanenta paralelă Eminescu-Bacovia, care pune în evidență încă un "complex", de data asta generalizat la nivelul întregii culturi române "complexul Lear" și "complexul Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumii" lui Dostoievski, iar "tot ce a realizat Dostoievski e biruință asupra maladiei", "Creangă a răspuns aceleiași boli cu umorul său inegalabil". "Legea oglinzii dostoievskiene nu e de ordin temporal, ca la Proust, ci spațial, cum a sesizat Mihail Bahtin. Dedublarea este cea dintâi consecință a viziunii spațiale a universului. Proiecția în ceilalți este ușor discernabilă la toți eroii dostoievskieni. O proiecție complementară răsturnată". Există la Codreanu o obsesia a perfecțiunii, a geniului, care trebuie să fie nebun, a sărăciei "care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de aici vine drama: formele statale impun acest intelectual dublu ca model de existență a statului însuși. Nu mai e loc de alegere, de dedublare temporară, ci individul este obligat să fie simultan atras de către cele două arheități și să se păstreze în această sfâșiere continuă. Ar fi ca și cum cămilele trag de patru sute și mai bine de ani încontinuu de trupul de martir al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu tristețe autorul, prin această recunoaștere, România și-a declinat oficial orice obligație cu privire la reîntregire, lăsând totul pe seama Basarabiei (...) Nu (doar) Moscova a fost obstacolul reîntregirii, cum încearcă să se consoleze românii sfâșiați de pe ambele maluri ale Prutului, ci tocmai dedublarea ființei românești, ilustrată de incapacitatea funciară a politicienilor din cele două capitale". După o minuțioasă și subtilă analiză a diverselor aspecte ale "viermuielii" politice din Basarabia, cum ar fi "războiul intraetnic" dintre intelectualii de frunte dintre Nistru și Prut, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acela atîrnat prietenul, un copil, dar și ucigașii lui atîrnați, între cîmpurile de betoane kilometrii uzinei, restricție de viteză, cartea bisericească la bătrîn, tu cu fumatul, reclama pe numele Sfîntului Gheorghe, fata îți dă sfaturi utile, activ și geamul, dubla dedublare, de două ori se îneacă în afară scurta căptușită cu alb, cerșetorul trage ușa degeaba, motelul dinspre Sascut, nu are intrare, ceea ce are sens se eschivează, unul dintre accidentele care asigură prezentul, Adjud limpede de departe, fețe înghețate, lasă bagajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prim efect neantul, ultimul tot neantul, noaptea acoperișul mai negru intrat în ea, șir de becuri roșii de Crăciun, Bacăul intră direct în clădiri, văzduh înțesat de noapte și stăpînit de semnele ei cu lumini, platou de interfluviu ridicat cu dedublarea, nu Rembrandt, ci Rembrandt văzut de Picasso, locuri în mișcare cu mai multe nume ale eului. Ora 23,23, în sala de așteptare a gării Bacău, mulțimea nu are mijloc, stricăciuni înăuntru copiii grămadă pe bănci și peste calorifere pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ce crezi, că pe mine mă crezi fraieră? nimic! am vrut să te fac om, da' nimic! ești un bandit! în fața mea nu mai stai! navetele de cărbune ștersături pe lună întretăiate, era și locomotivă împingătoare, a doua paranteză în dedublare, ca și în vis, ce e reflectat mai clar, vis cugetarea, ce, te-ai supărat? așa te cert eu, te cert ca o mamă, bine că te-ai supărat, 'ăi! bine că te-ai supărat că am fost doamnă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țin trupuri populate pe Comănești, pe Vermești, biserică stil neomoldovenesc, trupul Domnului cruce în nașterea lumii veșnică! ba încă moarte pe cruce, Sfinte Pavele! nisipul furtunii de zăpadă motor în viscol, mașina mobil neavenit, de genul omul e ridicolul lumii, dedublarea ei superfluă, i-am dat știința cunoașterea, îl prinde cel mai bine în rolul de arlechin, ea este sufletul rolului, nașterea de noapte veghe veșnică, fumul staționar, pîrîu brațul Uzului, spre gîtul depresiunii sonda înțepenită alb, ninsoare din farurile mașinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
conștiinței filosofice, în așa fel încât să fie cazul să postulez "ceva" precum "datul", "ființa", "lumea", o ființare privilegiată, "lumea trăită" etc. ca fiind începutul însuși, cel a cărui originaritate ar fi dincolo de orice contestație (și dincolo de orice pericol de dedublare lingvistică, logică, ontologică etc., de distribuire de sens către două instanțe, subiect și predicat). Cel puțin începutul acestui demers să se fi aflat într-o atare situație. Chestiune de convenție, se pare! Totuși, problemă de metodă. Pentru că tocmai metoda se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine, către ființarea determinată, sensul de transcendent, dat fiind faptul că sensul în cauză aparține chiar aspectului alethic, după cum a scos la iveală deja reducția. De aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși, ea nu ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și reversul, a întoarcerii personajului în trecut, este constantă pe întreg parcursul operei, constituind un laitmotiv al structurii eminesciene: El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut 242 așa încât, personajul ajunge la o teribilă dedublare; trăitor în vremea lui Alexandru cel Bun, El nu mai era el. I se părea atât de firesc că s-a trezit în această lume243. De ce toate acestea ? Și care este mecanismul acestui fenomen neîntâmplător ? Eminescu îl explică la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
curg] eterne, altele formează o bătătură, singura ce dă consistență acestor umbre și totuși ea însăși într-o eternă tranziție, într-un pelerinagiu din ființă-n ființă, un Ahasver a formelor lumei 326. Toate aceste umbre țes un joc al dedublării care, inducându-ne ideea piramidei egiptene, Fac să crezi că după poartă/ Zace-o-ntreagă țară moartă, dar Când acolo ! sub o faclă/ Doarme-un singur rege-n raclă 327. NOTE 1 Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Dicționarul explicativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
imagini s-au intersectat rapid, suprapunându-se fără ca eu să mai pot să le controlez. Atunci am fost obligat să asist la propriul meu înec. Ne-am apropiat concomitent de un șanț plin cu apă și priveam uimit la acea dedublare bizară; priveam în oglinda apei și nu înțelegeam cum eu însumi veneam din partea opusă cu Imperator, îndreptându-ne spre acel șanț. Nu eram atent și cădeam în apă cu câine cu tot, zbătându-mă ca să mă salvez; ni se vedeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Apoi există o cantitate uriașă de informații pe care studentul sau elevul trebuie să le proceseze și să selecteze doar informațiile necesare la un moment dat prin eliminarea acelora care nu-i sînt necesare. Această selectare a conținuturilor presupune o dedublare la nivelul ființei educatului din novice în expert, fapt deosebit de greu de realizat. Nu se poate învăța gramatica unei limbi, dacă nu ai cunoștințe de bază în acea gramatică, nu se poate învăța și utiliza un continuum informațional, pe un
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
întrucât își fac din ce în ce mai simțită prezența, prin intermediul durerilor, a opoziției față de funcționarea firească, dobândind treptat personalitate. Acest aspect constituie unul din motivele fragmentării eu-lui. Alte cauze sunt: încorporarea în el a tot mai multe amintiri, nostalgia după posibilii proprii ratați, dedublarea prin intermediul copiilor. * Posibilă întrebare pentru autor: La ce ajută ideile tale? (Este o abordare dintr-o perspectivă pragmatică, ce vrea să identifice sporul pe care îl aduce orice efort). Posibil răspuns: La a supraviețui! (Corolarul este: La a nu te
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în vedere modelul camusian), dar un câștig pe planul gândirii și al descoperirii de sine. Pierderea în prezent aduce risipirea, recuperarea fiind posibilă prin smulgerea către sine adusă tocmai de distanțarea de sine. Semn că sinele ascunde în el o dedublare. * Care este diferența dintre Celălalt și Altul? Două chipuri ale Aceluiași. Mi-au trebuit atâția ani ca să înțeleg cât de multe trebuie să știi pentru a pune o întrebare în mod potrivit (ceea ce nu înseamnă că acum știu cum să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]