759 matches
-
P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D. Kudreavțev-Platonov, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
stadiul operațiilor formale/abstracte, între 11/12-18 ani). De asemenea, utilizează două mari categorii de formule (algoritmice: operații standardizate și rezolvări-tip; euristice: sisteme de operare plastice și deschise care conduc la rezolvări originale) pentru operațiile de raționament inductiv și deductiv, reversibilitate, transfer și rezolvare de probleme, având drept rezultat formarea unui bagaj cognitiv bazat pe concepte și noțiuni, ca expresie a prelucrării și valorificării superioare a produsului cogniției primare (reprezentările), în strânsă legătură cu informația mediată prin limbaj. În cazul
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
că "echilibrul reflectiv" între știință și reflecția ei epistemologică este capabil să permită elaborarea de idei abstracte referitoare la statutul teoriei științei. Astfel, "echilibrul reflectiv" este considerat a fi inspirat din procesul întemeierii reciproce a "principiilor logice și a practicii deductive, a inferențelor particulare"8. Ca teorie a cunoașterii științifice, epistemologia se reflectă în știință și viceversa. "Echilibrul reflectiv" implică așadar o relație bidirecțională, care are "rolul auto-corectării științei și a reflecției epistemologice"9. Modelul relației dintre epistemologie și știință descris
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
rezultat 17. Stephen P. Stich abordează tezele lui Goodman din perspectivă pragmatistă 18. Stich arată că, în procesul descris de Goodman și preluat ulterior de Rawls, există trei aspecte care trebuie detaliate 19. [I] Goodman pretinde a explica întemeierea inferențelor deductive și inductive. Însă, Stich evidențiază faptul că nu este clar dacă ceea ce Goodman desemnează prin termenul "inferență" reprezintă un proces cognitiv. Astfel, expunerea lui Goodman poate fi interpretată ca o tentativă de a explica întemeierea regulilor logice utilizabile pentru evaluarea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care anticipează metoda "echilibrului reflectiv", deși nu îl denumește ca atare. Vezi Nelson Goodman, Fact, Fiction and Forecast, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1955, pp. 65-68. 14 White, A Philosophy of Culture, p. 170. 15 Goodman susține că: "[...] principiile inferenței deductive sunt întemeiate de conformitatea acestora cu practica deductivă acceptată. Validitatea lor depinde de concordanța cu inferențele deductive particulare pe care noi le facem efectiv și pe care le confirmăm". Goodman, Fact, Fiction and Forecast, pp. 63-64 [trad. n.]. La rândul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
denumește ca atare. Vezi Nelson Goodman, Fact, Fiction and Forecast, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1955, pp. 65-68. 14 White, A Philosophy of Culture, p. 170. 15 Goodman susține că: "[...] principiile inferenței deductive sunt întemeiate de conformitatea acestora cu practica deductivă acceptată. Validitatea lor depinde de concordanța cu inferențele deductive particulare pe care noi le facem efectiv și pe care le confirmăm". Goodman, Fact, Fiction and Forecast, pp. 63-64 [trad. n.]. La rândul său, Rawls arată că: "mergând înainte și înapoi
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Forecast, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1955, pp. 65-68. 14 White, A Philosophy of Culture, p. 170. 15 Goodman susține că: "[...] principiile inferenței deductive sunt întemeiate de conformitatea acestora cu practica deductivă acceptată. Validitatea lor depinde de concordanța cu inferențele deductive particulare pe care noi le facem efectiv și pe care le confirmăm". Goodman, Fact, Fiction and Forecast, pp. 63-64 [trad. n.]. La rândul său, Rawls arată că: "mergând înainte și înapoi, uneori alterând condițiile circumstanțelor contractuale, alteori retrăgând judecățile noastre
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
plan al producției literare...". Ca să-și scrie amintirile de excursionist, scriitorul se "documenta" umblând teleleu prin munți, dar și pe cale livrescă, răsfoind dicționare sau studii de floră alpină; homerismul, ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este un rezultat critic deductiv adică exterior; de marele Creangă îl desparte mai totul: limbaj, viziune, umor. Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui Costache Negruzzi - aceea mitologizantă - Hogaș însuși este, prin erudiția evocării, părintele literar din care au descins un Ioachim Botez și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
arate că putem extinde failibilismul popperian în domeniul matematicii. El oferă două argumente în acest sens. Strategia sa constă, în primul rând75, în a distinge între două tipuri de teorii: teoriile euclidiene 76 și teoriile cvasi-empirice. Teoriile euclidiene sunt sisteme deductive în care se pleacă de la un set de axiome astfel încât "adevărul, scurgându-se de sus în jos prin canalele sigure care prezervă adevărul ale inferențelor valide, inundă întregul sistem." (Lakatos 1976: 205). Dezvoltarea unei astfel de teorii se face în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
primei. Ce înseamnă că un sistem algoritmic este interesant? Dacă ținem cont că un sistem algoritmic neinteresant este unul în care teoremele sunt în întregime predictibile, vom spune că un astfel de sistem este interesant dacă teoremele sale sunt opace deductiv. Prin opacitate deductivă se are în vedere aici incapacitatea noastră de a vedea, în cazul unei derivări logice a unei propoziții din alta sau altele, cum sunt legate conceptele din premise cu cele din concluzie. Acum, dacă avem în vedere
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că un sistem algoritmic este interesant? Dacă ținem cont că un sistem algoritmic neinteresant este unul în care teoremele sunt în întregime predictibile, vom spune că un astfel de sistem este interesant dacă teoremele sale sunt opace deductiv. Prin opacitate deductivă se are în vedere aici incapacitatea noastră de a vedea, în cazul unei derivări logice a unei propoziții din alta sau altele, cum sunt legate conceptele din premise cu cele din concluzie. Acum, dacă avem în vedere rolul predictiv al
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
putem spune că "dacă matematica pură, de una singură, ne surprinde cu implicațiile judecăților sale înseamnă că dacă vrem să vedem succesul matematicii aplicate ca pe o surpriză separată, trebuie să fim siguri că nu am importat surpriza datorată opacității deductive" (Azzouni 2000: 2). Dar asta este chiar ceea ce facem. Matematica este ea însăși o sursă bogată de mirare deoarece nu ne descurcăm foarte bine la recunoașterea implicațiilor pe care le au anumite judecăți matematice, iar atunci când o folosim în știință
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Dar asta este chiar ceea ce facem. Matematica este ea însăși o sursă bogată de mirare deoarece nu ne descurcăm foarte bine la recunoașterea implicațiilor pe care le au anumite judecăți matematice, iar atunci când o folosim în știință cu un rol deductiv, nu facem altceva decât să transferăm aici și surpriza generată de opacitatea deductivă. Mai mult, am văzut în 4.5.1. că anumite ramuri ale matematicii pot fi privite ca înrădăcinându-se în anumite practici umane precum număratul și măsuratul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de mirare deoarece nu ne descurcăm foarte bine la recunoașterea implicațiilor pe care le au anumite judecăți matematice, iar atunci când o folosim în știință cu un rol deductiv, nu facem altceva decât să transferăm aici și surpriza generată de opacitatea deductivă. Mai mult, am văzut în 4.5.1. că anumite ramuri ale matematicii pot fi privite ca înrădăcinându-se în anumite practici umane precum număratul și măsuratul, dar că odată cu evoluția matematicii au apărut concepte matematice care par foarte îndepărtate
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ale matematicii pot fi privite ca înrădăcinându-se în anumite practici umane precum număratul și măsuratul, dar că odată cu evoluția matematicii au apărut concepte matematice care par foarte îndepărtate de aplicațiile fizice. Ne putem folosi aici de conceptul de opacitate deductivă pentru a înlătura surpriza generată de faptul că astfel de concepte matematice își găsesc aplicare în fizică, astfel: aceste concepte sunt conectate deductiv cu alte concepte matematice care nu sunt îndepărtate de aplicațiile fizice, doar că noi nu vedem această
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
concepte matematice care par foarte îndepărtate de aplicațiile fizice. Ne putem folosi aici de conceptul de opacitate deductivă pentru a înlătura surpriza generată de faptul că astfel de concepte matematice își găsesc aplicare în fizică, astfel: aceste concepte sunt conectate deductiv cu alte concepte matematice care nu sunt îndepărtate de aplicațiile fizice, doar că noi nu vedem această legătură datorită opacității deductive. Azzouni ne avertizează, însă, că lucrurile nu stau așa de simplu cu toate exemplele de astfel de concepte matematice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
surpriza generată de faptul că astfel de concepte matematice își găsesc aplicare în fizică, astfel: aceste concepte sunt conectate deductiv cu alte concepte matematice care nu sunt îndepărtate de aplicațiile fizice, doar că noi nu vedem această legătură datorită opacității deductive. Azzouni ne avertizează, însă, că lucrurile nu stau așa de simplu cu toate exemplele de astfel de concepte matematice. Dacă ce avem în vedere este prăpastia ontologică dintre domeniul empiric și lumea entităților matematice, Azzouni consideră că "este destul de evident
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dar asta doar dacă avem în vedere doar rolul predictiv al matematicii. Există însă, așa cum am văzut în 4.5.4., multe alte roluri pe care le joacă matematica în știință și care generează surprize la fel de mari ca și rolul deductiv, iar aceste surprize nu mai pot fi considerate ca generate doar de matematică sau doar de știință. Să luăm drept exemplu cazul rolului euristic al matematicii. În acest caz, ne putem întreba cum se face că soluția unei probleme matematice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1971: 417). Se consideră de obicei că există două roluri indispensabile jucate de matematică în știință: (1) cel de limbaj limbajul matematicii este necesar pentru că furnizează oamenilor de știință aparatul de care au nevoie pentru reprezentarea descoperirilor empirice; (2) rolul deductiv este nevoie de legi matematice pentru a infera concluzii non-matematice din acele asumpții non-matematice care au fost formulate cu ajutorul limbajului matematic. Plecând de aici, putem obține următorul argument pentru platonism: (1) Teza indispensabilității: entitățile matematice sunt indispensabile pentru teoriile noastre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
iar asta nu o contestă nimeni. Principala premisă a argumentului indispensabilității nu trebuie să spună și că aplicabilitatea matematicii este un fapt explicabil." La prima vedere, această "comoditate" a platonistului pare justificată. Strategia sa este de a da un argument deductiv pentru existența entităților matematice plecând de la faptul unanim acceptat că matematica este aplicată în știință. Un lucru important care trebuie remarcat în legătură cu această strategie este că se bazează pe o viziune naturalistă cu privire la angajamentul ontologic. Aceasta este o observație importantă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
2006a). 27 După Resnik, "Hilbert a crezut că metoda sa axiomatică a creat posibilitatea unei cercetări riguroase a independenței postulatului paralelelor" (Resnik 1974: 387). 28 În această nouă viziunea asupra axiomelor, accentul nu se mai pune decât pe problema relației deductive dintre propoziții, problema adevărului lor fiind lăsată deoparte. Pentru mai multe detalii privitoare la viziunea lui Hilbert despre axiome, a se vedea Resnik (1974). 29 "adică forme goale care devin judecăți de îndată ce sunt atribuite semnificații precise simbolurilor din care sunt
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
reorganizarea matematicii și, de aceea, nu îl ia în discuție. 78 Editorii articolului lui Lakatos (1976) (J. Worrall și G. Currie) atrag atenția ca filosofia lui Hilbert nu este cel mai bine încadrată în euclidianism deoarece metamatematica nu are structura deductivă cerută pentru a fi considerată un sistem euclidian. 79 Există, desigur, mai multe cai pe care le poate urma cineva și / sau care au fost urmate pentru a susține viziunea potrivit căreia matematica ar avea un statut special în fața atacurilor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
se întemeiază pe cercetări experimentale și pe investigarea experienței reușite în practica școlară a cărei eficacitate este temeinic dovedită. Alte abordări se disting prin caracterul lor pur teoretic ajungând la formularea unor norme și modele de acțiune determinate fie pe cale deductivă, fie prin abordarea nesistemică, adeseori empirică, a practicii școlare. În prezent, în vederea stabilirii unui conținut al învățământului care să reflecteze stadiul actual al dezvoltării științelor și cerințelor societății, care să dezvolte cu prioritate capacității mintale și trăsături morale, se impune
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
În Pe strada Mântuleasa, bățul este un instrument de măsură, folosit alături de traista veche, de către băieți în pivnițele în care caută "semnele" (vezi supra, analiza prozei Ghicitor în pietre). Ultima serie, Arghira și Zamfira, sinonime evidențiate într-o analiză semică deductivă, se încadrează unei serii semantice asociative, prin prezența semului comun, regnul mineral (v. infra). Preafrumoasa Arghira (Arghira reproduce numele personal grecesc Argyra, femininul de la Argyros (Argyrios), format de la substantivul grecesc de origine indo-europeană, argyros, încadrat în aceeași familie cu latinescul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiind de aceeași natură 505. Ipoteza sa este că materia microfizică nu rămâne mereu la nivelul discretului ci formează în altă parte un univers nou, o manifestare energetică distinctă, care este tocmai materia psihică. Acest lucru se petrece grație arborescenței deductive înscrisă în energie, adică succesiunii sistemelor de sisteme cu antagonism simetric, care se succed datorită faptului că dinamismele antagoniste, în oscilația lor ritmică, trec regulat prin acest punct de relativ echilibru. Aceasta înseamnă că materia psihică nu este o a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]