738 matches
-
mod, totuși. În fiecare caz (inclusiv în cazul unei științe apropiate matematicii, precum astronomia), progresul a fost marcat de descrieri. Deducția a apărut de obicei după aceea, pentru a consfinți retrospectiv aprobarea. Dilema nu privește doar meritele celor două abordări, deductivă și descriptivă; privește și două tipuri de activități științifice, una preocupată în primul rând de rigoare, chiar dacă o mică parte a realității poate fi captată în acest mod, și cealaltă preocupată să concentreze faptele, și curioasă să descopere ce se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o înfăptuire semnificativă: ele permit descrierile, dar în cadrul unei structuri comparative oferite de instituții, grupuri și chiar de tiparele comportamentale care modelează sistemele politice. Studiile de anvergură medie sunt mai mult decât simple descrieri. Ele au chiar, parțial, un caracter deductiv, deoarece presupun existența relațiilor între fenomene: analizează, de exemplu, modul în care structuri similare (partide, foruri legislative, etc.) se comportă în diferite împrejurări. Ele au condus la o muncă sistematică, transformând prin urmare natura investigațiilor în studiul comparativ al guvernării
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Verlesungen zur einführung in die Experimentelle Pädagogik und ihre psychologischen Grundlagen (Prelegeri introductive în pedagogia experimentală și bazele ei psihologice) (3 volume), publicată între 1911 și 1915. Ca și A. Binet, teoreticianul german critică vechea pedagogie pentru caracterul ei dominant deductiv, pentru construcția ei abstractă, bazată pe fantezie și instinct și care, fiind lipsită de fundamentare științifică, a cunoscut un ritm de dezvoltare extrem de lent. În concepția lui E. Meumann, pedagogia este o știință empirică, în sensul că ea își întemeiază
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Grigore Tăbăcaru, Vladimir Ghidionescu, Izabela Sadoveanu). Se păstrează însă și tendința constituirii pedagogiei mai ales prin reflecție asupra tezelor formulate de marii teoreticieni ai educației și completarea lor cu unele noi generalizări întemeiate pe observația practicii școlare a vremii. Calea deductivă de constituire a unui sistem pedagogic proprie pedagogiei filosofice din secolele anterioare s-a menținut, mai ales, prin Ion Găvănescul. Cu această direcție de manifestare a teoriei despre educație se va și începe prezentarea pedagogiei românești din primele două decenii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Lecții care urmăresc în primul rînd formarea capacității de lucru a școlarilor în vederea unei creații culturale valoroase (27, pp. 311-313). Problema tipurilor de lecție a fost abordată și în volumul Tehnologia didactică (1939) (22). Și iată cum, pedagogia culturii, pe cale deductivă, în maniera pedagogiei filosofice, pornind de la analiza conceptului de cultură, reușește să aducă o contribuție la teoria instrucției, oferind încă o soluție posibilă pentru organizarea procesului de învățămînt și scoțîndu-l din strînsoarea chingilor herbartiene. Ca teoretician al pedagogiei culturii, Șt.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rezultă patru stadii în drumul ei către științifizare: a) pînă către 1900 stadiul pedagogiei clasice, caracterizat prin dependență de filosofie, caracter normativ și unitate de obiect. Această ultimă particularitate decurgea din problema centrală a pedagogiei clasice idealul educației stabilit pe cale deductivă din filosofie. În această fază, pedagogia nu se folosea de o metodă obiectivă de cercetare, ea nu era încă o știință, ci numai o "disciplină"; b) cel de-al doilea stadiu al pedagogiei experimentale (1900-1919) se caracterizează prin independența de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de ea ori de cîte ori aceasta amuză și surprinde. Forma cea mai simplă a demersului său constă în a contracara sau a anula principiul identității și al non-contradicției. În acest mod, înțelegerea intelectuală devine "un raționament matematic, inductiv și deductiv totodată". Latina, spaniola și neospaniola se sprijină pe "asemănări identice"! În fine, se întîmplă ca un personaj să afirme și să infirme propoziția pe care o avansează [...] În această lume răsturnată, lucrul cel mai simplu și lucrul cel mai complex
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
LOGIC E SIGUR, DAR ORB Numele de "logică a dublei contradicții", dat de Abellio propriei sale logici, pune de la început o întrebare crucială: logica lui Abellio este o logică? Logica se ocupă, încă din Antichitate, cu studiul propozițiilor și operațiilor deductive, independent de conținutul lor. Este adevărat că orientarea ontologică a coexistat mereu cu orientarea lingvistică, mai ales în Evul Mediu, dar ea a fost gradual eliminată în perioada modernă. Aceasta explică enorma rezistență împotriva logicii lui Abellio și a logicii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
descoperire și invenție, realizarea în lecții a principiilor didactice a legilor învățării sunt, de asemenea, importante căi de optimizare a proceselor de predare-învățare-evaluare. Dirijarea procesului de învățare-predare se realizează cu ajutorul metodelor de învățământ (verbale, intuitive, practice, reproductive, de căutare, inductive, deductive, de lucru independent. Pentru optimizarea activității instructiv-educative profesorul dispune de o gamă variată de căi și mijloace, începând cu proiectarea didactică, raportate la resursele umane și materiale de care dispune. Precizarea obiectivelor pedagogice, structurarea logică a conținutului, stabilirea relațiilor interdisciplinare
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3016]
-
ale presei „emoționale” dacă ne-am activat în prealabil modul cognitiv deliberativ. Asta poate avea loc în mai multe feluri: prin lectura unei lucrări de filozofie, realizarea de calcule mentale sau chiar montarea unei mobile, acțiuni care cer un demers deductiv și rațional... Concluzie Formatul informațiilor pe care le găsim în presa scrisă, la televizor sau la radio este deosebit, în sensul că acordă un spațiu larg registrului emoțional. Expresii precum „gripa mortală”, în loc de „sindrom respirator acut”, sau „porumb nebun”, în loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în primul rînd). Imaginația paradigmatică sau formală implică o atenție deosebită acordată elementelor recurente, matricei atemporale, constantelor (miturilor, arhetipurilor), dimensiune strălucit reprezentată de antropologul francez Claude Lévi-Strauss. Structuralismul lui Claude Lévi-Strauss constituie modelul nici funcțional, nici genetic, nici istoric, ci "deductiv exemplar utilizat într-o știință umană empirică" (J .Piaget, 1970:90). Cele trei direcții de gîndire care i-au fertilizat metodologia și postulatele filosofice sînt: geologia, marxismul și freudismul. Geologia i-a inoculat un simț particular al diferențelor imperceptibile, dar
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vizibile cu obiectul desemnat" (F. de Saussure, apud M. Arrivé, 1981: 13). Descendența saussuriană a simbolului nu a reținut decît caracterul său motivat (Piaget de pildă opune gîndirea infantilă transductivă simbolică bazată pe inferențe instabile, nereglate gîndirii adulte inductive și deductive, dominate de conceptul de semn). De fapt, simbolul poate intra într-o relație "naturală" cu obiectul simbolizat (în artă, psihiatrie, antropologie D. Sperber, 1974, B. Malmberg, 1977 etc.) sau poate avea un ca-racter pur convențional (este vorba de simbolul utilizat
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
undeva, în prezentul obiectualizat și în viitorul ca regularitate a mișcării fizice. Timpul, evident, că este conceput ca măsurabil, este durata deplasării între trecut, și, eventual, viitor. În cunoașterea fizică timpul este recursiv fie în maniera inductivă, fie în cea deductivă. Timpul este egal cu sine și ca trecut, și ca prezent, și ca viitor pentru fizică. Evident că pentru varianta ei clasică, îndoielile în privința obișnuințelor cognitive ale fizicii survin la nivelul cuantic, unde cauzalitatea lineară nu este de ajutor ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
punct de vedere al ființei, să dovedească ceva sigur în legătură cu limitele decât că ele și sunt și nu sunt (Priest, 2007). Consonant cu această stare a lucrurilor, demonstrația este și mentală (ca exercițiu al cogniției, fie pe cale inductivă, fie pe cale deductivă) și experimentală. Bunăoară, cercetarea în fizică a dovedit că pentru a demonstra singularitatea ar trebui să se opereze cu valori care exclud posibilitatea vieții. Începutul, ca limită a cosmosului, dacă a fost, a fost lipsit de viață. Care este forța
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
divinația inductivă sau artificială, constând în interpretarea semnelor divine (forme indirecte de manifestare a divinității pe baza deprinderii formate și perpetuate prin observație și experiență, care duseseră la constituirea unei arte divinatorii, oionistiké (téchne)"55. Împărțirea divinației în două categorii (deductivă și intuitivă) este de origine greco-romană și a făcut carieră în timp, fiind invocată de numeroși antropologi, etnologi și specialiști ai fenomenului religios. Clasificarea platoniciană a fost apoi preluată și a rezistat până în zilele noastre. Cele mai importante lucrări 56
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cu referințe explicite; textul rămâne centrat pe temă, fără divagații, informațiile adiacente și sursele exacte fiind precizate în note de subsol sau în note finale; informațiile/ideile și implicit paragrafele sunt ordonate logic (demers inductiv - de la simplu la complex, sau deductiv - de la general la particular) și/sau cronologic (în suc cesiune temporală/cauzală); - secvența finală este construită ca paragraf de închidere care reformulează tema și rema întro sinteză ușor de memorat de către receptor. Particularități ale discursului informativ: - prezintă informații obiective (definiții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reducerea la absurd etc. Tipurile de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat/fals cu ajutorul diverselor tipuri de raționamente (deductiv, inductiv, analogic sau prin inferență); - argumentele psihologice: vizează mentalități, concepții, prejudecăți, stereotipii de gândire (argumentul autorității, cel al informației creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac apel la valorile morale, susținând ipoteza/teza prin discriminări de tipul bine/rău
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
discursul este obiectiv și impersonal, fără abateri de la normele limbii literare; tipurile de texte specifice sunt cele demonstrative, explicative și argumentative, informative și ex plicative, asertive, polemice etc.; - dezvoltarea componentei informative se realizează prin demersul logic (raționamente de tip inductiv, deductiv etc.), printrun aparat critic complex, verbal sau figurativ: citate, observații, note, în subsolul paginii sau la sfârșitul capitolului, informații bibliogra fice, tabele, scheme, figuri ilustrative etc.; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin limbaj denotativ, cu termeni științifici/teh nici (neologisme de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cadrul strict al discuției despre aplicațiile matematice și are în vedere înseși bazele cunoașterii științifice. Aparent, matematica în ciuda complexității sale, este totuși o știință limitată la un număr finit de adevăruri (E. Wigner vorbește de 1000 de concluzii) obținute pe cale deductivă dintr-un număr restrâns de adevăruri elementare (axiome) este capabilă să explice și să facă predicții asupra unui univers infinit, ordonat el însuși după un număr finit de principii și legi cuantificabile prin relații și concepte matematice. Am putea să
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
nu-l merităm", spune autorul). De fapt, mirarea lui E. Wigner privind eficiența surprinzătoare a matematicii în fizică este mai degrabă retorică și pare a proveni dintr-un punct de vedere unilateral asupra matematicii privite ca sistem formal abstract derivat deductiv dintr-un set finit de axiome. Matematicienii care s-au pronunțat asupra esenței raționamentului matematic ca instrument al cunoașterii, în primul rând Henri Poincaré, la începutul secolului XX, au subliniat faptul că raționamentul matematic nu se reduce la logică și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
s-au pronunțat asupra esenței raționamentului matematic ca instrument al cunoașterii, în primul rând Henri Poincaré, la începutul secolului XX, au subliniat faptul că raționamentul matematic nu se reduce la logică și că forța sa provine nu atât din procesul deductiv, cât din înglobarea unor practici și experiențe umane. Irezonabila eficiență a matematicii 7 R.W. Hamming Prolog Din titlu, se vede că este vorba de o discuție filosofică. Nu mă voi scuza pentru această filosofie, deși sunt conștient de faptul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
corpurilor cerești și prin cele care guvernează sunetele muzicale. În mediul intelectual mai sofisticat și rațional critic generat de școlile filosofice grecești, și mai ales de către Școala eleată și Platon, matematica s-a transformat a priori într-o disciplină logic deductivă a geometriei și a numerelor. Și totuși, relația sa strânsă cu studiul cosmosului fizic a continuat în lucrările unor matematicieni precum Eudoxus și Arhimede, care erau în același timp și astronomi, și fizicieni matematicieni. Chiar și Platon, marele înaintaș în
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
bază. Unele, pe care le-a acumulat în decursul secolelor, includ numerele, geometria și aplicațiile ei în spațiu, soluția ecuațiilor algebrice, procesele infinite și matematica schimburilor de cantități, continuități și probabilități. Ea are o componentă stabilă a metodei: supremația argumentului deductiv și utilizarea reprezentării simbolice. În ultimele două secole a generat teme centrale și idei și mai noi, și mai puternice: studiul grupurilor și al altor sisteme algebrice, studiul funcțiilor analitice de variabile complexe, studiul soluțiilor ecuațiilor ordinare și cu derivate
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
iar așa-numitul mod de a gândi matematic a fost și este, de fapt, modul de gândire al fizicianului. Eficiența matematicii în științele naturii se datorează și faptului că, în construcțiile sale abstracte, aceasta nu se bazează doar pe aparatul deductiv furnizat de logică, ci include în forme rafinate teme intuitive de bază din experiența și practica umană. De fapt, este acest permanent canal de comunicare care dă forță raționamentului și rezultatului matematic. Este readusă în discuție aici o idee exprimată
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
întâi de logica formală? De exemplu, dl Hermite, despre care am vorbit mai înainte, nu poate fi clasificat printre geometrii care se folosesc de intuiția sensibilă, dar nu este niciun logician propriu-zis. El nu-și ascunde repulsia pentru procedeele pur deductive care pornesc de la general pentru a merge la particular. Comentarii Henri Poincaré (1854-1912), unul dintre cei mai mari matematicieni din toate timpurile și, în egală măsură, filosof al științei și fizician teoretician, subliniază în acest text importanța intuiției în descoperirea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]