1,309 matches
-
de fapt cum stăteau lucrurile. Avusese și ea parte într-o perioadă nefastă din viața ei de acostarea în moduri diferite a unei persoane pe care o credea hermafrodită după comportament și aspectul fizic. Îi dădea târcoale săptămâni la rând, defilând prin fața unității unde lucra, aducându-i deseori buchete de flori, alteori cărți de citit din colecția romanelor de dragoste, iar când era ziua ei nu evita să o felicite personal înmânându-i o felicitare cu substrat de dragoste. Putea fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
n-am apucat să spun nimic. Am rămas cu vorbele pe buze și cu privirea spre clopotniță de unde pluteau către mine ultimele vorbe ale Spiritului domnesc. M-am închinat smerit către biserică și am ieșit dintre zidurile Cetățuii. Prin minte defilau imagini ale avionului lui Aurel Vlaicu, care în 1911a făcut „mai multe virajuri în jurul dealului cu mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților străini și a mulțimii poporului.” Este vorba de momentul când, în prezența familiei regale, s-au inaugurat clădirile din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
înclină și pleacă... La unele temple există obiceiul să se tragă și de funia clopotului ce se află în pridvorul lui. După rugăciune am plecat către hotel, dar n-am putut dormi toată noaptea pentru că... prin fața ochilor minții mi-au defilat toate amintirile legate de creșterea lui Dimi. E grea despărțirea! Narita 2002 Suntem în aeroport și ne pregătim pentru plecare. Înainte de a face (cekin-ul) bem o cafea de bun rămas... Fiecare își ascunde emoțiile cum poate...Ne luăm la revedere
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
urma urmei, toți suntem oameni și, pretutindeni există, oameni și oameni. Samba a fost foarte bine organizată, în ciuda timpului schimbător. Din senin venea câte o răpăială de ploaie, care ținea câte 10-15 minute, apoi apărea soarele. Participanții la festival au defilat de 3 ori pe „centru”, exact prin fața hotelului Blue Wave Inn, unde noi eram cazați. Printre tinerii participanți la spectacol erau și copii; unii cântau la un instrument numit „fue”, alții reprezentau mici bucătari, gâze, îngeri etc. O explozie de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de zgomote, cu oameni liniștiți și cu o istorie veche... încărcată de evenimente palpitante. Întrucât hotelul Yama este în afara orașului, ridicat pe munte și ascuns printre copaci, am fost nevoiți să folosim mașina. Coborârea a fost plăcută, iar peisajul, ce defila prin fața ochilor noștri, era magnific. Ca să facem cunoștință cu o parte din istoria zbuciumată a acestui oraș, Shinya ne-a condus la muzeu unde, încă de la intrare, am fost impresionați de tot ceea ce vedeam. Pe pereți erau tablouri cu scene
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
solipsismului, alături de La Baaad și La bătrînețe, lupii tineri... Cartea lui Cezar Paul-Bădescu, apoi, arată ca o supă în care plutesc bucăți solide : carne, găluște, zarzavat. Zeama este un lung discurs despre „formarea personalității“ unui ins fără personalitate, în care defilează episoade-standard ale „biografiei“ celor fără biografie - marea masă a tinerilor crescuți în atmosfera specială a ultimilor ani ai comu nismului. Copilul Dănuț merge la școală, se- ndrăgostește de mai multe pioniere, suferă persecuțiile „tovarășei“. La liceu, Abagiu Daniel face muzică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scrisorii. Îți scriu în grabă și fără șir; aici se închide electricitatea pe negândite, după un semnal scurt de 3 ori. Astă seară, ca aproape în fiecare seară, m’am așezat pe scări ca Georges și am așteptat să văd defilând mondanitățile (pe care nu le privesc) și privesc apa neclintită în umbră ca o imensă tavă de cloisonné albastru sidefat. Uneori mă cobor pe dig și mă așez pe vreo bancă. Vine cineva, se așează lângă mine, vorbim. Răcoa rea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de lângă mine: „Măcar de ar fi măsura mea“. Atunci, cu voce suavă, a intervenit o altă doamnă, propunându-mi să i-i dau ei, dacă va fi cazul; voia să-mi dea numărul ei de tele fon. Pe urmă, cum defilam prin fața ghișeelor cu pachetul deschis, au mai venit și alte doamne. Zău că sunt superbi. Am să-i scriu Christianei o scrisoare lungă ca să-i mulțumesc, dar fii tu mesagerul meu pe lângă ea, sărut-o tare de tot și spune
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la nas. Ei n-au trecut Balcanii și au făcut războiul cu șampanie, și, zice-se cu dame... Încaltea, la Lovcea, holera e în toiu. Orașul e plin de afișe roșii pe care scrie mare negru: Holerna. Cu toate acestea defilăm printr-o prăfărie enormă, prin fața generalului Presan. Poposim la 2 chilometri de oraș. Și eri auzim că în trei zile au murit în Lovcea peste 70 de oameni 30 localnici și 40 soldați. Tot eri, ofițerii au făcut o recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mulți și toți mari, e ca și cum ar fi toți mici. Interesante mi s-au părut pe urmă gazetele care, fiind nevoite să crească tonul acestor laude în fiecare zi, au ajuns la niște constatări cu desăvârșire surprinzătoare. Convoiuri de superlative defilează pe dinaintea noastră, făcând cor și balet, și proslăvind pe acei mari, admirabili și neîntrecuți artiști, care fiind așa de mulți e ca și cum ar fi toți mici. Nici Alexandru, nici Napoleon în toată gloria lor n-au avut parte de asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul unui Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau manifestanții, sutele de mii care defilau de 1 mai sau 7 noiembrie, părând el Însuși a cocheta cu disidența literară, a avut ghinionul sau slăbiciunea de a se fi aflat Încă În comitetul executiv al c.c. la revoluție, de a fi arestat și de a muri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Măndica. Recunosc că, într-adevăr, nu știu. „în urmă cu 22 de ani am venit în redacție”, îmi explică ea. Își aduce aminte „cît de tînără era”, „ce minunată rochie roșie” avea, cum „au făcut toți coadă” s-o vadă, defilînd, sub diverse pretexte, prin fața ei, cît de ostil a primit-o unul Leob, redactorul-șef adjunct al publicației, cum era vremea la prima ieșire „pe teren”, în care a însoțit-o „Mitică” Fînaru. Tot ce-mi spune nu-mi pare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mari este o vasta câmpie, pădurile întinzându-se în zona de sud-est. Din cauza vânturilor puternice, arborii izolați sau cei de la marginea pădurilor aveau coroanele aplecate chiar până la 45 de grade, fiind numiți de aceea de localnici "arbori drapel"! Sub noi defilau cu repeziciune insule, păduri, câmpii, lacuri, vârfuri muntoase, plaje sălbatice cu lupi de mare, foci și pinguini, fiorduri, într-o succesiune fantastică de forme și culori. I-am mulțumit în gând lui Senor Juan Mauricio pentru prilejul ce ni l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
simbolic va conduce Rio până în Miercurea Cenușii (de obicei o personalitate a orașului, care însă, pentru "prestanță," trebuie să aibă neapărat peste 100 de kilograme!). Sâmbătă deschid defilările școlile de copii și tineret, iar cele 14 școli din Grupo Especial defilează duminică și luni, marți fiind ziua când juriul anunță câștigătorii și școlile ce au retrogradat. Dacă mulți ani defilarea școlilor avea loc pe străzile centrale, din 1981 aceasta se desfășoară în "Sambodromul" creat special de Oscar Niemeyer , în zona Marques
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe străzile centrale, din 1981 aceasta se desfășoară în "Sambodromul" creat special de Oscar Niemeyer , în zona Marques de Sapucai, o construcție cu două șiruri de tribune și o pistă lungă de 700 metri ce le desparte, pe unde se defilează. Tribunele au o capacitate de cca 80.000 de spectatori și marile instituții și întreprinderi, precum și oamenii cu dare de mână închiriază pentru un carnaval sau pentru mai mulți ani loji spațioase acoperite, dotate cu tot ce este necesar, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
autorităților uruguayene. La început de februarie, Montevideo intră în Carnaval! Nu e Carnavalul de la Rio de Janeiro, e altceva, mai puțin sclipitor, grandios și exuberant, dar mai "intelectual". Aici, grupările de participanți poarta numele de "Comparsas", în cele 3 zile defilând cam 30-36 grupări. O comparsă este formată din 150 de membri, 40 din aceștia fiind "tamborileros", cei care cu tobele lor de diferite dimensiuni imprimă ritmul, o dansatoare "vedette", 4 "portabanderas" purtători de steaguri, 15 bailarinas y bailarines... Carnavalul începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi s-a făcut onoarea de a da "cep", cu un ciocan de lemn, conform tradiției, unui butoiaș cu sake). O altă "distracție" ne-o oferea participarea la licitațiile de antichități, care se țineau de regulă sâmbăta și duminica seara, defilând prin fața privirilor piese de mobilă, piane, gramofoane, tablouri, covoare, vase de porțelan și cristal, bijuterii vechi... Devenisem expert în "strigări", deși nu cumpăram mai nimic, excepție făcând câteva piese foarte frumoase de alabastru și argint, achiziționate pentru ambasadă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel, alb și creț, muiat în boia de băcan pentru roșit ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie enormă și având, se-nțelege
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
greblele, furcile, coarnele plugului, nevestele, ibovnicele, copiii și au plecat cu cântec Înainte la război. În primul rând, documentele descoperite acum de subsemnatul, autor al acestor rânduri, contrazic uneori flagrant scenariile de film cu tineri sau mai puțin tineri care defilează cu sergentu-n frunte. Va fi fost și așa dar, ca la orice alt rezbel, nu toți vor fi vrut să-și pună pielea la saramură unii preferând să fugă, de-a dreptul, luându-și lumea-n cap pe aiurea. Subprefectul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
răscoapte, între 55-70 de ani (așa cum stau lucrurile acum în privința proporției bărbaților). Ele admit în rândurile lor niscai bărbați, cam 10% de toți, eventual tineri. Mai mult, îi aleg și îi promovează preponderent după zâmbet, dantură, pectorali, elasticitatea pielii, și defilează cu ei ca trofeu și imagine de campanie, mizând pe frustrările și fanteziile erotice ale electoratului feminin. Probabil pare grotesc și complet imposibil de imaginat. Dar dacă ne gândim bine, în situația inversă, consacrată de ordinea lumii în care trăim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
tradiție anglo-saxonă este doar reformist și exprimă doar dorința de a accede la puterexe "„putere" în sistemul patriarhalxe "„patriarhal", cu alte cuvinte de a păstra supremația masculinitățiixe "„masculinitate", eventual imitând modelul, feministele franceze au constituit mișcarea Pycho et Poxe "„PychoetPo", defilând sub lozinca „Jos feminismul!” (vezi Moi, 1987). În România, utilizarea termenului a întâmpinat și întâmpină numeroase dificultăți. Este tratat ca având o conotație negativă (militantism strident și agresiv) sau ca nepotrivit pentru o experiență postcomunistă, o dată ce în comunismxe "„comunism" a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
diferitele acțiuni ale breslelor (create în locul sindicatelor), în care multe dintre ele ocupau funcții de răspundere. Ele au luat parte la demonstrațiile revendicative și antirăzboinice pe tot parcursul anului 1939. Astfel, printre cei peste 20.000 de manifestanți care au defilat de 1 Mai 1939 pe străzile Capitalei se aflau și numeroase femei. Demonstrația a fost urmată de un pelerinaj la Monumentul Eroului Necunoscut, de serbări câmpenești și de alte acțiuni culturale, inițiate de Asociația „Muncă și voie bună”1. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Dumnezeu. În zilele noastre, ajutate de televiziune, au apărut mai multe astfel de vedete care își clamează credința în spațiul public. Gigi Becali este varianta caricaturală, Dan Puric - cea fină, intelectuală. De altfel, la un moment dat, cei doi au defilat umăr la umăr. În cazul actorului, nu știu cât este dorință de căpătuială sau de parvenitism politic, deși în mediile legionare se vorbește că ar fi un bun conducător al Mișcării, unul care ar putea so resusciteze. Cert este că lui Dan
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nomenclatura, a fost contactată de soția președintelui Consiliului Popular al Bucureștiului (adică Primăria), implorând-o s-o adăpostească la ea, împreună cu cei doi copii ai ei, în cazul unei revolte populare. Dar Gheorghiu-Dej a acționat repede și energic, punând să defileze pe străzi detașamente ale miliției populare și operând arestări masive printre studenți. Ion Iliescu, viitor președinte al României, însărcinat cu represiunea, s-a distins prin brutalitatea și cruzimea metodelor sale. Îmi amintesc că de la primul etaj al blocului nostru a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]