1,537 matches
-
Într-adevăr, intenția organizatorilor era să întrețină o anume emulație între participanți. În amintirile unei femei de serviciu, care lucra atunci la o școală din Drobeta Turnu Severin, s-a păstrat foarte bine acest aspect: "ne chemau cu copiii la defilare [...]. Era o mândrie pentru școală să aibă program artistic al școlii la 23 August, dar era o rușine să nu fii băgat în program [...], munceau bietele profesoare cu elevii să facă și să dreagă până noaptea târziu cu copiii și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
semnalelor puse pe liber clipeau reci în geana cenușie a zorilor. Soneria telefonului sună strident o dată lung apoi de două ori scurt anunțând apariția mătăhăloasă a mărfarului și impiegatul își luă alene lampa cu lumină verde ieșind la peron pentru defilarea trecerii. Ieșit în aerul parcă puțin rarefiat al toamnei, se înfioră ușor, apoi privind în direcția trenului simți că e ceva în neregulă. Monstrul mare și negru cu ochi de foc se apropia încet pufăind rar, apoi scrâșnind ascuțit din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tăblițe albe, cu litere drepte, fără nici o sminteală. Și în centrul acelui glob eram eu iar creierul îmi era plin de copaci morți. Am strigat, dar strigătul meu a sunat a pustiu, nimic nu s-a schimbat, nici rotirea, nici defilarea tăblițelor acelea, nici rețeaua ceea drăcească. Ultimul copac îmi muri în palme și din momentul acela nu mai știu nimic, un ochi negru s-a închis deasupra mea... Străinul pusese demult lingura pe marginea blidului uitând să mai mănânce, privea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
țelurile ei îndepărtate, asigurându-i o minimă dăinuire ca entitate spirituală. Măcar atât să se acorde: scriitorii, artiștii, compozitorii să devină un fel de rezervă naturală a spiritului. [...] Să existe, dacă nu se poate altfel, umanismul revoluționar la tribună și defilare, cu cohorta lui de militanți. Dar alături, discretă la nevoie, cenușăreasă, să fie tolerată și cultura, așteptând zile mai bune"287. Există convingerea că această soluție este aplicată în timp, nu de către partid, ci de scriitorii tineri care susțin sărbătoarea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cohorta lui de militanți. Dar alături, discretă la nevoie, cenușăreasă, să fie tolerată și cultura, așteptând zile mai bune"287. Există convingerea că această soluție este aplicată în timp, nu de către partid, ci de scriitorii tineri care susțin sărbătoarea și defilarea prin producțiile lor, în paralel cu alcătuirea unei opere nesubjugate criteriului etic și social, capabilă să se sustragă cenzurii care interzice până și termenul de cenzură. Această instituție-fenomen este înconjurată de foarte multă discreție și secretomanie. Cu toate acestea, la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
situația din România și esteticul nu e condiționat de etic. În rest, legătura cu România este constantă. În cazul volumului de eseuri Ecartèlement, nu poate face decât presupoziții: "Când toate steagurile fâlfâie voios, iar voievozii sunt convocați să scandeze la defilările de partid, un astfel de text ar fi îngropat într-un azil psihiatric, nici n-ar mai ajunge pe pragul cenzurii"299. Într-o scrisoare datată 27 aprilie 1966, reprodusă și tradusă de autoare, Cioran laudă cronica scrisă pe marginea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
casa vândută cine i-o va da înapoi? Cu decorațiile a rezolvat-o într-un fel original. Le-a închis într-o cutie, nu le-a atârnat pe piept niciodată, nici măcar în timpul marilor sărbători când se organizau adunări solemne sau defilări. Nu se lăuda și nici nu le lăsa pe mâna copiilor să se joace cu ele. Nimeni nu trebuia să se mai gândească la război. Soția lui, pe furiș, mai deschidea cutia din când în când să le mai șteargă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deasupra întregii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va fi preluat aici de regina Margaret, martoră la crimă și văduvă a regelui, incarnare a blestemelor și purtătoare demnă de crezare a discursului profetic. Ea este aceea care, înaintea ultimului act, cel al defilării fantomelor tuturor celor asasinați de Richard, va avea viziunea ciclului de crime comise și a apropiatei morți a acestuia. Fantomele evocate au forța efectivă a aparițiilor care spun adevărul. În Macbeth, trupul neînsuflețit al lui Duncan nu e adus în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vacarmul ia proporții apocaliptice. În fața lor, în fața acestor făpturi telurice care amintesc de primele generații mitologice, „ai zice”, observă Cromo, „că asiști la năvala unei hoarde barbare”. Cum am putea să nu apropiem tabloul final din Uriașii munților de scena defilării Îngerului călare, urmat de alaiul sufletelor din Purgatoriu? Uriașii sunt, desigur, niște tenebroase creaturi subpământene, dar nu evocă ei oare acea La Mesnie Hellequin 1 și tărăboiul pe care îl făceau toți membrii macabrei corporații, deseori prezentă în reprezentarea misterelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să se întâmple. Teatrul lui Kantor s-a născut în acest răstimp al așteptării în noapte, al așteptării săvârșirii unui miracol în camera copilăriei. El poartă pecetea unor „amprente gravate” încă de la început în memorie: Tatăl - soldatul în pas de defilare; Crucea - crucifixul de deasupra patului, dar și crucile întâlnite la răspântii în plimbările făcute împreună cu mama sa, cruci care îl atrăgeau mai mult decât orice altceva; Cimitirul - acel „loc extraordinar” unde „oamenii se odihnesc sub pământ” și pe aleile căruia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
melancolici erau amendați drastic, proletarul trebuia să creadă într-un viitor luminos, arta trebuia să fie tonică, mobilizatoare, euforizantă. Pînă și tragediile trebuiau să fie optimiste. Din când în când, de Ziua Națională și la 1 Mai, se organizau mari defilări entuziaste, care să exprime fericirea generală: elevii zburdau după trasee fixe, muncitorii raportau creșteri utopice ale producției, armata își etala înzestrarea necesară luptei pentru pace. Alături de sportivi, jandarmi și tractoriști, toți „oamenii muncii” trebuiau să participe la aceste uriașe manifestări
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu e pregătit să înțeleagă simpatia unanimă existentă, în Vest, pentru mișcările de stradă, pentru marile demonstrații publice, destinate să exprime protestul, solidaritatea sau, pur și simplu, bucuria comunitară. Civismul, în această variantă, i se pare ușor carnavalesc. Obișnuit cu defilările impuse și educat, sub amenințare, să se abțină de la protestul colectiv, est-europeanul nu pricepe cum pot organiza oamenii, de bunăvoie, „marșuri de Paști” patronate de emblema lui Che Guevara, în loc să petreacă în liniște cu cîțiva prieteni, și care e miza
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fi și un puternic organ de asimilare a unor influențe străine. Ea figurează ca atare de pildă în matricea stilistică a poporului românesc (Blaga, 1936/1985, p. 275). Într-o remarcabilă pagină de literatură, Blaga descrie imaginea românilor ca o defilare de păpuși etnografice însuflețite: Parcă ar ieși dintr-o biserică acest mic popor, atât e de vioi și de sărbătoresc. A pornit ceata spre iarmaroc sau se împrăștie numai după un joc zgomotos și fierbinte, într-o duminică mare de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
neglijat complet, fără să-și dea seama, o altă manifestare pe care în alte împrejurări poate că ar fi sărbătorit-o așa cum se cuvine, cea a înființării Internaționalei a II-a. Nici o manifestare-colocviu, dezbatere, spectacol, film, concert, piesă de teatru, defilare etc. nu a lipsit de la comemorarea bicentenarului; timp de douăsprezece luni, acesta a fost în permanență cap de afiș. Scrierile de tot felul, care au celebrat evenimentul și care au apărut cu această ocazie, sînt suficiente ca să umple rafturile unei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
alături. Nu e normal nici să gătești în acel birou, mai ales cînd se joacă un spectacol și culoarul este plin de copii, iar interpreții n-au nevoie de stimulente olfactive. Am asistat o dată, cînd eram în teatru, la o defilare... slalomatică a doamnei profesoare, cu niște paste fierte în mînă, de la cabina ei pînă la baie. Micii spectatori se dădeau la o parte din fața bucătăresei, nepricepînd nimic. Altă dată, pe scenă se juca un basm La un moment dat, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
al doilea rând, picioarele unui băiat trebuie să inspire ho tărâre; din experiența mea medicală știu că mulți băieți au un mers defectuos, fie țopăit, fie târșâit. Te-ai gândit vreodată de ce toate armatele lumii au un anumit pas de defilare? Pentru că mersul unui bărbat adevărat este o de monstrație de masculinitate. Intuind oarecum acest lucru, unii adolescenți merg legănat, aruncând coatele în jur, mers care-i enervează pe pensionari la culme; aceasta este de fapt una dintre atitudinile instinctive de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
evidentă în Scrisoarea pierdută, când intră în scenă notabilii unui județ de munte, care comunică telegrafic cu „centrul“ și cu miniștrii. Tendința de a lărgi scena socială și de a surprinde tipuri nu se reduce la alternarea de medii, la defilarea de personaje. Caragiale urmărește relații care să fixeze istoric un mediu și o situație. Lumea și calitatea privirii sunt inseparabile. „Ambițul“ lui Dumitrache, prelegerile lui Leonida, complicitatea din Scrisoarea pierdută aparțin în același timp societății românești de la 1880 și universului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de infanterie, pe care seria lui Luca P. pare să-l fi terorizat. Dar "le clou" pare să fi fost Elpi însuși, întrucât statura îl așeza automat la coada grupei iar "tovarășul elev Pițu" se amuza a bate pasul de defilare în contratimp, mai ales când era "revistă de front". Specializarea se numea "cercetare și diversiune" iar cursurile urmăreau formarea deprinderilor de observare a mișcărilor inamicului. După 1990, când s-au intersectat (la editură, apoi în holul "laboratorului fono"), nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
deschise de autoritățile nemțești; pentru scriitoare nu mai era o problemă în 1992 în Germania să scrie despre o Românie defunctă a socialismului multilateral dezvoltat, cu foametea, cozile la orice ar fi fost cât de cât comestibil, întreruperea curentului electric, defilarea pe străzi a sacoșelor transparente de plastic, inclusiv despre "onduleul de pe frunte" al celui mai iubit fiu al poporului, acest părinte colectiv care în decembrie 1989 s-a enervat atât de tare încât și-a împușcat odrasla (vânătorul de onoare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tip medic-pacientă, devin tot mai angajante și disperate, până ce Marcenda are tăria să renunțe. Visul privat al lui Reis este totuși puternic înrâurit nu atât de aparițiile ritualice ale mortului anxios Fernando Pessoa, invizibil pentru ceilalți, cât de fundalul de defilări, comploturi, demisii morale și procesiuni, totul agravat de ecourile războiului civil spaniol, și totul sfârșindu-se într-o festiv-macabră ceremonie a înfrățirii politice a cămășilor negre, brune și albastre ale fasciștilor, naziștilor și falangiștilor. Este momentul în care Ricardo Reis
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de libertatea individului. 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate Ceea ce contează la Paris este de a fi omniprezent la marile recepții și la micile evenimente 243. Balurile, expozițiile, spectacolele de teatru sau cursele de cai sunt ocazii de defilare publică. Ceremoniile, mult mai numeroase la Paris, decât în altă parte, sunt ocazii de întâlniri și afișări. Franța a păstrat o tradiție a ceremonialului inspirată de uzanțele vieții de la curte, fixată în numeroase tratate 244. Ocupațiile Parizienei, fiind strict reglementate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în oraș este imortalizat de Baudelaire în poemul A une passante din ciclul Tableaux parisiens din volumul Fleurs du mal. Pentru Pariziene, acest rol devine distracție, joc, piesa de teatru etc, în funcție de speranțele de care este legată "trecerea" ca atare: defilare, expunere, provocare, așteptare etc. Călătoriile Simțindu-se atașați de pământul lor și suficient de confortabil la ei acasă, francezii se caracterizează printr-o relativă geografie de imobilitate. De aceea, călătoriile fac parte din ocupațiile inedite. Planificarea călătoriei este un eveniment
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
universelle, n'est-il pas la dernière et belle époque d'un cosmopolitisme" [Dupront, p.1468]. Flaubert va notă în Dictionnaire des idées reçues: "Exposition: sujet de délire du XIX siècle". 178 Punerea în spectacol a bulevardelor (prin decor arhitectural și defilări), a cafenelelor (prin proiectarea interiorului spre exteriorul bulevardelor), a marilor magazine (prin etalarea mărfurilor) a determinat, în mare măsură, rolul spațialității în epoca modernă. Pasajele, balcoanele, serele, ferestrele, terasele (edificii la modă) plasează interiorul în exterior, unde teatrul este totodată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de bărbat, Port de femei, Fată și băiețaș, Port de oraș, O casă, Copii, Țigancă, În așteptare, Frumoasa satului, Fată bulgară, Căpitan de briganzi, Arap, În grădină (coperta pentru versurile lui D. Anghel), Schițe decorative pentru o sală de mâncare: Defilarea (2), Ospățul, Bachanala, Siesta; Aquarele: Pastorală, Din grădina din Luxembourg, Idilă, În doliu, Tip din Macedonia, Moldoveancă, Stil Japonez, Efect (2), Cap, desemn cărbune, Cap de copil, desemn cărbune, Bătrână, desemn cărbune. Succesul lui Loghi, nu numai pentru un public
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai găsit următoarele: „...în ziua de 8 iulie, a fost în orașul Vaslui o mare manifestație a Tineretului Progresist, <<Parada Tinereții>>, la care au participat un număr foarte mare de tineri (raportorul nu precizează câți, n.n.). Dimineața a avut loc defilarea tinerilor sportivi, iar după amiază s’au organizat diferite întreceri sportive, la care s’au împărțit premii câștigătorilor. Seara, a fost la Grădina Copou o reușită chermeză, dată tot de T.P. (...) În luna iulie s’au încadrat în Tineretul Progresist
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]