1,072 matches
-
să-mprumut o pungă de gunoi sau ceva? Adică, nu mi-am adus valiză și din astea, deci îmi va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o parte pentru a alina o mâncărime inexistentă. Doar câteva chestii esențiale, atât. — De ce, plănuiești să te-ntorci? De ce nu iei tot? — Nu prea e practic, Judy, în momentul ăsta, nu? Aveam impresia că e destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acasă, ca să-mi spui cum a fost. —Păi, nu te sun mereu? zâmbi Rubi. Sună cât vrei de târziu. Oricum am să fiu trează cu Connor. Asta cred că e cea mai distractivă chestie de o groază de vreme. Bate degajat momentele În care-l hrănesc pe Connor sau când mă uit la televizor la talkshowuri În care e vorba de bărbați care se culcă cu niște capre și femei care rămân cu ei. Jill McNulty era o persoană veselă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe eBay. Un doctor Își Înnoia echipamentul și nu mai avea nevoie de ele. Ruby dădea din cap, cu ochii larg deschiși de uimire. Nici Într-un milion de ani nu s-ar fi gândit că Fi e atât de degajată În ceea ce priveste sexul. Nu era genul. Purta Sebagos. Recicla. Lucra la filiala locală a National Childbirth Trust ca donator pentru pompe de sân. Asta era femeia care se scandalizase peste măsură când descoperise că Ruby si Matt o făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-a Întors la Chanel și Craig. Îmi cer scuze, zise, hotărând să nu le spună că Sam a sunat. Nu era nici pe departe momentul potrivit. Deci, ziceați că doctorul v-a sugerat adopția. Chanel Încuviință. Da, zise ea degajată, dorind să-i liniștească pe toți trei, deși nu reuși. Și cu siguranță ne vom gândi la asta. Adică un copil adoptat este un străin la Început, dar cu timpul stabilești o legătură cu el și, În final, e exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Harry, îmi zicea „evreiuș“, dar, după ce a aflat că nu sunt evreu, a trecut la „amice“. A încetat, de asemenea, să își mai condimenteze conversația cu expresii în idiș, cel puțin atunci când era cu mine. Acum tonul lui părea foarte degajat, dar știam că era îngrijorat. Băncile și firmele sunt reticente în a prelungi creditul pentru oamenii cu deficiențe fizice. Nimeni nu vrea să cumpere o casă de la un bărbat care azi e aici, iar mâine nu mai e. —Pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele ei. Egon mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe care eu, Anna și Kate ne-o construiserăm. Adam a rămas în picioare, în timp ce umbra lui s-a proiectat asupra mea și a Annei, care rămăseserăm întinse pe șezlonguri uluite. Adam nu părea prea relaxat. Șarmul lui obișnuit și degajat lipsea din peisaj. Adam părea stânjenit și ușor neprietenos. Mie îmi bătea inima să-mi sară din piept. Mă simțeam îngrozitor de dezavantajată. Doamne, de ce nu mă avertizase Helen, într-un fel sau altul, că-l aducea pe frumosul Adam încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de interese între aceste activități și idealurile socialiste pe care el le susține cu tărie în Camera Comunelor, Henry are pregătită o varietate de răspunsuri îndelung repetate. Este obișnuit să facă față întrebărilor naive și de aceea poate să râdă degajat când tânărul lui văr Mark îi aruncă o privire ironică și spune: — Deci înțeleg că mâine la prima oră te întorci la Londra ca să ajungi la manifestație? Știm toți că voi, laburiștii, sunteți mână-n mână cu CND-ul. — Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lăsă din nou o tăcere și mai lungă, și mai stânjenitoare decât cea dinainte. Mi-am calculat bine următoarea mișcare înainte de a o face: am pășit nonșalant și cufundat în gânduri spre celălalt capăt al camerei, apoi mi-am așezat degajat fesele pe margine mesei, astfel încât să mă las ușor pe spate, cu fața spre ea. Și în clipa aceea, am rostit: — Credeți că ați mai putea să repetați clar povestirea, până la capăt? Se uită la mine fix câteva secunde. — Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Își puse jos valiza și o îmbrățișă. — Pe curând. Phoebe dădu din cap, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe gură. El o strânse la piept. A fost un sărut lung, care după un început lacom, a continuat mai degajat, cu tandrețe. Michael îi simțea părul suflându-i în față și obrazul rece. Se urcă nehotărât, în cabină. — Deci asta e... Te sun diseară. O să ne facem planuri. Era gata să închidă ușa, dar ezită. Părea să-l preocupe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost iritată. — DÎnsul e domnul Robert Fraser, Helen, un prieten de-al fratelui meu. Domnule Fraser, permiteți-mi să v-o prezint pe domnișoara Giniver... S-a Întîmplat ceva cu Duncan? — O, nu-i nimic de genul ăsta, zise el degajat. Nimic. Treceam pe-aici și m-am gîndit să arunc o privire. — V-a rugat Duncan să veniți? — Drept să spun, speram că veți fi liberă. A fost pur și simpu... ei bine, un capriciu. RÎse din nou. Apoi urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
descoperită, fără veste, de-o cunoștință, în toiul unui abandon G-V. În nici un caz n-o să-l las pe Charlie să-și dea seama că n-am nici bilet, nici bani. Ar fi atât de dezaprobator. Cu un gest degajat, mi-a luat bagajele. —Mamă, te lasă să iei toate astea ca bagaj de mână? mă întrebă el. —Bine’nțeles, i-am răspuns eu nonșalantă, de parcă de fiecare dată când mă îmbarcam într-un avion aveam o valiză și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
protejat, și nu cu ea, ci cu colega, o grăsulină. Blonda mea era pe stop, dar producția nu se oprea, se muncea chiar În momentul acela, În camera de alături. Am reușit să nu fiu penibil, o vreme am conversat degajat, e drept că eram plicticos ca un prosop. Dar blonda Îmi plăcea, părea de treabă, nu m-a deranjat să fac anticameră cu ea. La un moment dat a ieșit din budoar un tip mai jalnic decât mine, mic, trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ridicase politicos în picioare. Sper să am promisiunea ta că vei trece mai des pe la noi, acum fiind acasă, nu? întreabă ea cu voce fermă, ce așteptă doar un răspuns pozitiv. Ca întotdeauna, Marius simte un gust coclit ascultând familiaritatea degajată folosită de doamna Hagiaturian. Știa că în spatele politeții excesive, realitatea era cu totul alta. Cunoștea ambiția, dar mai ales mândria nemăsurată ce caracterizau această femeie. La întâlnirea între patru ochi avută cu ea în zilele imediat următoare anunțării logodnei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
canibalic unde călăul se delectează cu sângele victimei. Smaranda simte imediat încordarea bărbatului de lângă ea: Te preocupă ceva? Nimic important, un Fritz se uită insistent la noi. Care dintre ei? Pe rândul nostru... la masa din spate. Cel cu ochelari. Degajată, Smaranda își mută lent privirea prin restaurant până îl descoperă pe cel care este subiectul discuției lor. Pentru o clipă mâna îi tremură ușor pe fața de masă, contrazicând impasibilitatea chipului. Îl recunosc, răspunde ea în timp ce își aranjează pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Peter von Streinitz. Un nou ofițer instructor proaspăt detașat regimentului lor. Amănunt care, chiar dacă spus pe un ton politicos, trădează neîncrederea vădită a nemților în privința moralului trupelor române. De sub fruntea înaltă și simetrică, ochii verzi, sclipitori, arată o privire veselă, degajată. La fel de politicoși, Marius și Felix se prezintă la rândul lor. Din explicațiile celuilalt se înțelege că trebuie să ajungă urgent la sediul Legației germane și domnul colonel fusese destul de amabil încât să-i permită deplasarea împreună cu ei. Șoferul, un subofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stângă: Stai! Eliberați drumul! Am doi răniți care trebuie să ajungă urgent la spital, iar eu sunt așteptat în cel mai scurt timp la Marele Stat Major cu documente foarte importante. Regret situația în care vă aflați, dar drumul trebuie degajat fără întârziere. Are o voce neplăcută și rece. Fără să mai adauge nici un cuvânt se întoarce către motocicletă. Furios la culme, Marius îl urmează îndeaproape. Domnule, vă rog, înțelegeți! Oamenii aceștia trebuie să primească urgent îngrijiri medicale. Unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
optaseră pentru o ținută sport, mai lejeră, dar nu lipsită de rafinament. Servitori cu jachete orbitor de albe se mișcă discret și eficient prin mulțimea invitaților. Felurile de mâncare excelente ca și vinul de calitate întrețin o atmosfera veselă și degajată, sub care se ghicește totuși o nedumerire și un început de teamă. Cu toate că este ziua cea mai fericită din viața ei, Cella privește către Viorel cu ochi verzi plini de neliniște, abil mascată sub forma unor glume cu iz amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spartane, cu o țigară în colțul buzelor pe care mai mult o mestecă decât o fumează, produce stupoare și îngrijorare celor doi ofițeri. Efortul considerabil al comandantului să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi, lățește pe față un zâmbet mieros până la îngrețoșare că îți vine să-i dai palme. Fumează degajat o papiroasă rusească, din acelea jumătate tutun, jumătate muștiucul din carton. Căpitanul Licavkin fixează cercetător fiecare dintre ofițerii români. Acesta este ofițerul politic de care vă spuneam. Tovarășul locotenent major Iorgu Licheardovici. Fost locțiitor politic în cadrul Diviziei "Tudor Vladimirescu". Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vreodată la viitor? Întrerupse brusc, fără să Înțeleg ce vroia să spună, desfăcîndu-și palmele cu care-mi ținea mîna dreaptă; mă privi iar, dar eu, nemaigăsind șirul vorbelor, mă ridicai În picioare, și, făcîndu-mă a uita clipa dinainte, vorbii fals degajat: - La ce viitor vă referiți? În ce sens? - La tot. Viitorul Înseamnă totul, domnule judecător...Se pare că uitase intimitatea ce voise s-o creeze, - dar nu socoti: că nu trebuia nici o subliniere, era convinsă că celălalt nu Înțelesese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Europa, dar miza este alta, deoarece Radu Popa găsește mai tot timpul un punct de intersecție între planul universal și cel românesc, conexiune ce-i permite astfel alunecarea în peisajul social și cultural românesc actual, cititorul fiind atras de stilul degajat în care autorul își exprimă fără crispare unghiul propriu de percepție, deși D. R. Popa se dovedește, așa cum iși propune, un neliniștit, un incomod. Diferența o face eleganța stilului sensibilizat prin ironie subversivă și umor care se dovedește deseori mai
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
ce e între ei. O luarăm deci spre el, străbătând centrul orașului. Eram cam plictisit: Petrică nu mai avea verva lui care mă atrăsese atât de tare, felul poetic (era doar poet, nu?) cu care își ținea fruntea sus, aerul degajat, cu o vagă expresie de dispreț pe chip la adresa mulțimii prin care treceam, tăcerea lui care se voia superioară îl făcea puțin antipatic. Oricum, nu mai avea nici un haz. Mă gândeam chiar să pretextez că am uitat că am ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Petrică grosolan, fără să treacă pragul. "Nu, domnu`, răspunse ea, dar telefonat că vine mintenaș, domnii nu plecat, vine, vine..." " Ce e, dragă, ce s-a întîmplat?" auzii atunci în spate un glas de femeie încărcat de o mare veselie degajată și mă întorsei și o văzui. Era ea. Venea agale, îmbrăcată în haina ei de blană, trecătoarea pe care o clipă crezusem prima oară că n-am s-o mai văd niciodată. Avea aerul că venea de la o petrecere unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gravitate forțată, fiindcă îmi dădeam seama că altfel n-aș mai fi aflat nimic.) Am încetat să mai fiu turbulentă și era pentru mine o bucurie să-l văd cu fruntea sus, puțin ironic cum îl știi, stăpân pe el, degajat și... fericit, trebuie s-o spun. Am hotărât să ne căsătorim și el s-a mutat la mine. Tatăl său mi-a pus o singură condiție, care m-a uluit: să trec apartamentul pe numele lui... Nu, nu al lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]