30,841 matches
-
foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
dus pușca la ochi și ai ochit bine, lupul acela avea o carne cu gust de ceață și ne-am înfruptat amîndoi din discursuri și imagini și m-ai lăsat să mă satur de semn, dar apoi ai arătat cu degetul în direcția mea, explicînd pietonilor surprinși de noul val la intersecție că un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva dela Domnul , căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale, da, firea de duminică
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
masă cartea cu Arta i, Patericul Egiptean Și cafeaua Starbucks pe care o beau în fiece dimineață cu ochii pierduți Pe fereastra mea americană în dialog cu păsările flăcări, cu păsările albastre ca fulgerul Cu motanul Toady, cel cu cinci degete Și mereu la pîndă, urmărindu-mă pe mine de departe Așteptînd să apar cu cana cu lapte. Și mai stau de vorbă și cu bradul cel bătrîn Căruia mă adresez cu "Maiestate" Dar și cu firavul liliac plantat de Tess
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
ziduri lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid ochii mei sutiene funebre verzi verzi de primăvară ce sâni de fecioară stâncoși noaptea preaplini degetelor morții grei de febră se lasă sfâșiați sfărâmați surâși în spume (1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd) căderea în film la prima vedere pare o nimica toată la a doua parcă ar fi o adâncire
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
parcă ar fi o adâncire în ceva deja de demult știut apoi devine din ce în ce mai neobișnuit de te scoate pe neobservate din apele tale și prins în mrejele ei uiți de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
celei mai cutremurătoare dintre nopți. aștepți pe cineva? n-aștept pe nimeni. deja am pus punct. dar de ce ai unghiile astea pe sub unghii? ce unghii, unde vezi unghii, ai grijă, te-ai lovit la mîna mea, ți-e frig la degetele mele. am izbîndit. oamenii-și feresc privirea cînd mă-ntîlnesc. pînă și soarele mi-a luat umbra înapoi. mă scurg prin rigolă, ca un noroi. cînd îmi aud pașii, îmi trag de sub picioare străzile. din văzduh, păsările, contenind din cîntat, mă
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
lansată de Humanitas chiar la Tîrgul de carte Bookarest. Urmează să apară și altele. Ce influență are traducerea asupra ta, ca scriitor? Abia acum înțeleg rostul întrebării anterioare. Ideal ar fi să separ apele și să mă dedublez pocnind din degete. Scriitorul care sînt nu ar trebui să știe că există un traducător cu același nume. Totuși, se pare că aș avea mici puseuri mimetice în raporturile cu David Lodge și Jonathan Coe. Eu, unul, nu le-am identificat, însă știu
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
vorba de politețea față de cel care citește după tine. Redactor atîția ani, domnia sa e pe punctul ca, prin ceea ce face, să-i trimită în șomaj pe cei care-i redactează cărțile. Căci ei nu trudesc cu țigara arzîn- du-le degetele. Sînt doar cititori de lux, care parcurg în avanpremieră un text unde intervențiile nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfîrșit constată că n-au consumat deloc
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
Doina Uricariu Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
-l cedez altuia. Era îmbulzeală și până la T. aveam de mers toată noaptea. Nu-mi ardea să stau în picioare. Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reușeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
L-a prezentat și o tipă. De opt martie ni l-a dat. E tipul ăla care n-avea astâmpăr. îl durea sufletul și nu știa ce să facă, unde să se ducă. A ajuns și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
unde să se ducă. A ajuns și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și io. I-am arătat degetul. începea să se înnegrească de-acum. - O să-ți cadă unghia, a oftat ea. Apoi se vindecă. Mai doare puțin și gata. Până ajungem o să
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
am prins aseară la lift și mă chinuie durerea. - De-asta porți mănușă? Credeam că ai proteză. Aveam, într-adevăr, mănușă la mână cu degetul lovit. Credeam că îmi mai ostoiesc durerea. - Ia să văd și io. I-am arătat degetul. începea să se înnegrească de-acum. - O să-ți cadă unghia, a oftat ea. Apoi se vindecă. Mai doare puțin și gata. Până ajungem o să-ți treacă durerea. - Unde mergi? - Până la capăt. De-acolo iau autobuzul de Slava Cerkeză. Merg la
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ea. Apoi se vindecă. Mai doare puțin și gata. Până ajungem o să-ți treacă durerea. - Unde mergi? - Până la capăt. De-acolo iau autobuzul de Slava Cerkeză. Merg la soră-mea de Crăciun. E învățătoare acolo. Mi-a prins mâna cu degetul rănit. A tras-o spre ea. A sărutat degetul. își desfăcuse ușor buzele, ca și cum ar fi vrut să-l muște. "Aselghito", oftă caimacamul. "Șezi locului, că mă răscolești." - Am uitat să-ți spun, zâmbi ea, șoptindu-i parcă degetului, mă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Până ajungem o să-ți treacă durerea. - Unde mergi? - Până la capăt. De-acolo iau autobuzul de Slava Cerkeză. Merg la soră-mea de Crăciun. E învățătoare acolo. Mi-a prins mâna cu degetul rănit. A tras-o spre ea. A sărutat degetul. își desfăcuse ușor buzele, ca și cum ar fi vrut să-l muște. "Aselghito", oftă caimacamul. "Șezi locului, că mă răscolești." - Am uitat să-ți spun, zâmbi ea, șoptindu-i parcă degetului, mă cheamă . - Ești rusoaică? - Nu, din Teleorman. Nașa-i lipoveancă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cu degetul rănit. A tras-o spre ea. A sărutat degetul. își desfăcuse ușor buzele, ca și cum ar fi vrut să-l muște. "Aselghito", oftă caimacamul. "Șezi locului, că mă răscolești." - Am uitat să-ți spun, zâmbi ea, șoptindu-i parcă degetului, mă cheamă . - Ești rusoaică? - Nu, din Teleorman. Nașa-i lipoveancă. Ce, nu-ți place numele? Mai am și Arina, dar nu-i nume. Nici nu-l poți spune. - E frumos, i-am spus, dând să-mi trag mâna. S-a
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
din Teleorman. Nașa-i lipoveancă. Ce, nu-ți place numele? Mai am și Arina, dar nu-i nume. Nici nu-l poți spune. - E frumos, i-am spus, dând să-mi trag mâna. S-a răsucit. Continua să-mi țină degetul lipit de buzele ei. Și-a tras piciorul de sub ea. S-a apropiat, strecurându-se pe sub brațul meu. S-a cuibărit la piept. - Mi-e somn, a oftat. De dimineață tot am umblat. Căldura asta m-a toropit. Era cald
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
A Toată noaptea au pieptănat-o: nașa Lena, verișoara Pulheria, mătușa Zizi și tanti Sofica. îi împletesc părul. Părul ei este negru, la soare se înroșește. Se înroșesc și cele cîteva fire albe. Cîteva. Poți să le numeri pe degete. Ea nu mai doarme de mult. Cîte una mai ațipea cu pieptenii în mînă, ea o trezea. "Nu pierdeți vremea! Știți bine că, la fiecare 5 minute trebuie să mai isprăviți de împletit o buclă. Și ceasurile și voi ați
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
de deștept că se face frumos. în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pe un ton stins. "Cît?!" "60" repetă tanti Sofica un pic mai tare. "Frumoasă sînteți, ingineră sînteți...Ascultă, tu!... îmi dai voie să-ți zic normal tu, nu? Adică eu, care mă vezi normal cum sînt, că-mi lipsesc trei degete de la o mînă, c-așa m-am născut normal și tot m-am măritat. Și mai am normal și-un defect la picior. Uită-te!" Și-și ridică fusta lungă și se vede că dreptul e mai subțire decît stîngul
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat. Cum să fac masaj. Hî! Hî! Tehnici" și-și înfige degetele în umerii nașei Lena. "Auu!" zbiară ea. "Ți-am zis normal să mă lași!" și se ferește. " Da' numa' un pic să vedeți ce bine vă fac. Hî! Hî! Am bio... energie!" încearcă Pulheria din nou. "Ascultă! Lasă-mă în
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
visezi. Tot aia e! N-am mai auzit așa ceva! Da, da' tu ești normal..." "Șșșt!" zice mătușa Zizi. "Lăsați-o să spună." Și mireasa spune: "Visatul e atunci cînd un capăt al panglicii albastre îl țin eu" și arată cu degetul spre ea "și celălalt capăt îl țin tot eu dar eu cea din viset." "Apăi, tu, copilă, cînd erai mică mai pricepeam, da' acuma normal nu mai pricep nimica. Ne puneai normal să stăm pe scăunele cu mîinile la spate
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
-i drag normal să te-aud." "într-un viset recent era întîi stratul negru care intră peste tot și nu s-ar schimba la față în ruptul capului. Am trecut repede peste un fel de gri care-mi scăpa printre degete. Am dat apoi peste fluviul de deasupra, în fiecare clipă altfel de lung, altfel de lat. Și ultimul etaj - o fructieră imensă plină cu becuri. Atunci, demult, cînd au fost aprinse, filamentele au început să crească la fel ca firele
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Poeziile" erau, de fapt, una singură, scrisă cu aproape un an mai devreme: Pățania unui pitic, care apare în Ziarul copiilor, nr. 988, 12-17 febr. 1943, semnată S. Casimir, cl. a IV-a primară P.-Neamț. "Odată, un pitic Cît degetul de mic Se plimba prin pădure Culegînd fragi și mure. Piticul nostru avea O căciuliță sadea, Care, cînd o îmbrăcai, Nevăzut te făceai! Dar deodată se-auzea Un zgomot... Ce era? Oameni de la circ veneau Și un pitic căutau. Cînd
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]