749 matches
-
ca urmare a cooperării conștiente, concertate, a acestora. Într-o primă ipostază, dacă suntem în prezența unui concurs de contribuții medicale care se inserează în antecedență cauzală a rezultatului prejudiciabil pentru pacient și, în același timp, în sfera răspunderii civile delictuale, fiecare participant va fi chemat să răspundă pentru acțiunile sau omisiunile proprii, în funcție de atitudinea subiectivă caracteristică și în măsura în care acestea și-au demonstrat eficiența în producerea rezultatului final. În mod distinct, dacă în antecedență cauzală se înscriu contribuțiile medicului primar, ale
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
nu se poate stabili încă din momentul judecății; în această ultimă variantă, modificările intervenite ulterior în starea de fapt pot influența și stabilirea cuantumului efectiv al despăgubirilor, bineînțeles tot de către instanța competentă. Atât în materie contractuală, cât și în materie delictuală, întinderea reparației trebuie să cuprindă întreaga valoare a daunei produse, adică atât pierderea suferită de victimă (damnum emergens) cât și beneficiul nerealizat de aceasta (lucrum cessans). În contextul malpraxisului medical, problema reparării integrale a prejudiciului implică o serie de particularități
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ele să fie soluționat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiunea nulității, obiectul litigiului și numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.“ Arbitrajul impune încheierea unui contract între părți. Dat fiind că răspunderea civilă a personalului medical este preponderent delictuală și pe cale de excepție, cel puțin deocamdată, contractuală, rămâne ca fie legiuitorul să stabilească norme specifice în materie de arbitraj medical, și accesul la această cale de soluționare a diferendelor să fie posibil și în absența unei opțiuni prealabile, de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
dificile de diagnostic pozitiv și diferențial sunt cele cu comportament deviant de tip psihopatic la care, mai târziu, evoluția se încadrează în cea a unei schizofrenii hebefrenice sau simple. Acestea ajung, de obicei, târziu la psihiatru, după comiterea unui act delictual. 2. Formele acute de debut. Sunt numeroase și cele mai frecvente, îmbracând două aspecte: 2.1. Forme cu instalare rapidă și progresivă a sindromului disociativ. începutul cel mai caracteristic este evoluția pe un caracter schizoid cu apariția unei schizofrenii paranoide
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
infractiunea la legea penala ca pe o unitate comportamentală specifică, cu toate că, după Reckless (1967), rămâne posibilă dezvoltarea unor teorii privind anumite comportamente deviante într-o societate dată și la un moment dat. Tendințele moderne merg deci, în sensul cercetării conduitelor delictuale definite: furturile calificate, delincvența de grup, delincvența "gulerelor albe", crima organizată, ș.a.m.d. Ca urmare a faptului că nu există decât o diferență de formă (și nu și de esență) între normele penale și cele sociale, criminologia nu constituie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mai adesea (din fericire!) redus ca fundament real. Dacă este adevărat că bolnavii psihici comit acte antisociale, nu este mai puțin adevărat că delincvența patologică nu reprezintă decât un procentaj scăzut din criminalitatea generală. Dealtminteri, așa cum remarca Gunn, 1977, comportamentul delictual fiind atât de răspândit, nu este de mirare ca să regăsim printre infractori și un contingent de persoane cu tulburări psihice. Nu este mai puțin adevărat, de asemeni, că adevăratul omucid patologic este rar și nu pare să difere de cel
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
luat de lagărul generalizat de supraveghere și „cumințire” a populației în sistemul poliției politice. Aceasta își amplifica exponențial „obiectul muncii”, tratând ca suspecte chiar și actele de supraviețuire. În definitiv, nici unul dintre noi nu putea să trăiască, fizic vorbind, decât delictual: cumpăram produse „la negru”, făceam tot soiul de trocuri, născoceam mijloace de încălzire ilegale. Prin urmare, „veghetorii” ne aveau potențial la mână cam pe toți. Figurile „emblematice” ale spațiului public s-au redus la două. Locul unei specializării în producție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dreptului de proprietate sunt de două feluri: a) mijloace juridice indirecte (nespecifice) care sunt, de fapt, acțiunile civile ce se fundamentează pe dreptul de creanță. În această categorie sunt incluse acțiunile proprii din neexecutarea contractelor, acțiunile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, acțiunile în nulitate sau anulare, acțiunile în rezoluțiune sau reziliere etc. b) mijloacele juridice specifice (directe) de protecție a dreptului de proprietate constau în acele acțiuni care își au fundamentul direct pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii unui
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
sau nu și-a produs rezultatul.“ Din definiția dată mai sus rezultă că pentru a ne afla în prezența infracțiunii atipice (a tentativei) sunt necesare întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: - să existe o hotărâre de a săvârși infracțiunea (o rezoluție delictuală); - să fie pusă în executare această hotărâre delictuală. Activitatea de executare a infracțiunii presupune începerea actelor preparatorii și consumarea infracțiunii, adică producerea rezultatului urmărit al faptei; - întreruperea executării rezoluțiunii delictuale (hotărârii de a comite infracțiunea, rezultatul să nu se fi
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
dată mai sus rezultă că pentru a ne afla în prezența infracțiunii atipice (a tentativei) sunt necesare întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: - să existe o hotărâre de a săvârși infracțiunea (o rezoluție delictuală); - să fie pusă în executare această hotărâre delictuală. Activitatea de executare a infracțiunii presupune începerea actelor preparatorii și consumarea infracțiunii, adică producerea rezultatului urmărit al faptei; - întreruperea executării rezoluțiunii delictuale (hotărârii de a comite infracțiunea, rezultatul să nu se fi produs); Cât privește modalitățile tentativei trebuie relevat că
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
să existe o hotărâre de a săvârși infracțiunea (o rezoluție delictuală); - să fie pusă în executare această hotărâre delictuală. Activitatea de executare a infracțiunii presupune începerea actelor preparatorii și consumarea infracțiunii, adică producerea rezultatului urmărit al faptei; - întreruperea executării rezoluțiunii delictuale (hotărârii de a comite infracțiunea, rezultatul să nu se fi produs); Cât privește modalitățile tentativei trebuie relevat că literatura juridică distinge numai unele asemenea forme ale tentativei: - tentativa întreruptă, simplă, neterminată, imperfectă sau îndepărtată, este cea prevăzută de art. 20
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
3 al art. 20 C.p., în care se precizează că „nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorată modului cum a fost concepută executarea.“ Această formă (modalitate) a tentativei se caracterizează prin punerea în executare a rezoluțiunii delictuale, executarea este dusă până la capăt dar rezultatul nu se produce datorită modului greșit de concepere a executării acestei hotărâri infracționale (de exemplu, încercarea de a omorî un om prin vrăji și farmece). Potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 „Tentativa se
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Pentru încălcarea normelor de protecția muncii legea prevede tragerea la răspundere a celor care nesocotesc aceste norme. Această răspundere poate fi: - disciplinară - administrativă (contravențională) - penală - patrimonială, a unității pentru prejudiciile cauzate personalului prin accidente de muncă și boli profesionale; - civilă (delictuală) - art. 998-1000 alin. 1-3 din Codul civil) - materială, a salariaților pentru prejudiciile cauzate unității prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la protecția muncii 8. Obligațiile agentului de pază privind cunoașterea și respectarea normelor de protecție a muncii În completarea obligațiilor pe
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
400/1981 pentru răspunderea materială și civilă o poate face conducerea agentului economic respectiv, prin persoanele anume desemnate în acest sens, atunci când prin nerespectarea acestui act normativ s-a produs o pagubă materială sau o faptă care atrage răspunderea civilă (delictuală) prevăzută de Codul civil (art. 999-1000). Răspunderea contravențională este angajată atunci când, prin nerespectarea regimului juridic impus de Decretul 400/1981, se încalcă reguli prevăzute în alte acte normative, cum ar fi cele referitoare la paza și stingerea incendiilor, normele privind
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
avea asupra comunităților de indivizi sunt următoarele: tulburări psihice (nevroze, depresii, afecțiuni psihosomatice), conduite de refugiu (alcoolism, toxicomanii), conduite antisociale (violență, suicid), dificultăți de adaptare și integrare socială sau familială (conflicte, separare, divorț), refuzul integrării sociale (asociere în grupuri marginale, delictuale, crimă organizată). Schimbări ale modului de viață: a) evenimentele vieții trăite: succesiune rapidă; efort de adaptare/integrare; tensiune și conflict în relațiile interumane; mărirea presiunii sociale prin creșterea cerințelor; obligativitatea asimilării evenimentelor trăite; incapacitatea de a răspunde la solicitările externe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
având caracteristici și urmări proprii, după cum se poate vedea mai jos. a) Efectele imediate ale schimbărilor sociale asupra stării de Sănătate mintală se pot manifesta prin: nevroze și stări reactive; conduite de refugiu (alcoolism, consum de droguri, migrații populaționale); conduite delictuale antisociale; conduite de dependență socială. b) Efectele tardive ale schimbărilor sociale asupra stării de sănătate mintală se pot manifesta prin: schimbarea treptată a conduitelor și acțiunilor umane; schimbarea gusturilor și a sensibilității, a preferințelor; schimbarea modelelor de comunicare; schimbarea mentalităților
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
vagabondajul, cleptomania, piromania, mitomania, cazurile de dezorganizare familială sau de grup social, violul, vătămările corporale. Acest tip de comportament se caracterizează prin incapacitatea individului de a se adapta la mediul social și normele acestuia, ceea ce are implicații antisociale de tip delictual. b) Tulburările de comportament de tip psihopatologic au un net caracter morbid și, în toate situațiile, se datorează unei alterări primare a personalității, a stării de sănătate mintală, ele fiind de fapt expresia socială a acestor manifestări morbide ale individului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de diferite tipuri, enurezis, encoprezis, stări anxioase; în perioada cuprinsă între 6 și 11 ani: dificultăți școlare, fobii școlare, obsesii, simptome variate de conversiune, ticuri; în perioada cuprinsă între 12 și 18 ani: tulburări de identitate, anorexie mintală, schizofrenie, comportament delictual. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că dezvoltarea din cursul copilăriei și adolescenței nu este decât o etapă de pregătire și transformare în direcția constituirii și desăvârșirii individului pentru viața adultă. Ea este formată din „stadii evolutive
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
depresie, tulburări polimorfe de somn. 1,5 - 3 Negativism, constipație, coșmare, timiditate. 3 - 5 Fobii, coșmare, diferite tulburări de vorbire, enurezis, encoprezis. 6 - 11 Dificultăți școlare, obsesii, simptome de conversiune, ticuri. 12 - 18 Tulburări de identitate, anorexie mintală, schizofrenie, comportament delictual 2. Prima și a doua copilărie Psihoigiena copilului începe cu măsurile aplicate femeii gravide. Personalitatea și starea emoțional-afectivă, metabolismul femeii, ritmul somn-veghe sunt aspecte esențiale legate de dezvoltarea ulterioară a viitorului copil, precum și de perioada de embriogeneză. În sensul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de internat sau cămin școlar. Internatele pot duce la stări de izolare, prin desprinderea copilului de familia sa, sentimentul de încarcerare într-un mediu artificial, de regulă unisexual, tendința la apariția unor conduite vicioase, schimbări de comportament, asocieri în grupuri delictuale etc. 6. Adolescența, sexualitatea și orientarea profesională E. Spanger atrage atenția asupra a trei aspecte importante ale vârstei adolescenței: descoperirea propriului Eu; formarea unui plan de viață; penetrarea în diferitele domenii ale vieții. Descoperirea propriului Eu semnifică separarea și eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de „nevroza școlară”. Pe fondul acestor transformări apar tulburări propriu-zise de sănătate mintală, de următoarele tipuri: scăderea capacității/interesului școlar, absenteism, fugă și vagabondaj, tulburări de comportament, asociații în bande de tineri marginali, conduite de violență, acte antisociale de tip delictual, consumul de droguri. Unele dintre acestea pot duce în timp la forme severe de boli psihice, având în vedere că totul se desfășoară pe parcursul unei perioade de formare a personalității. 4. Măsuri de psihoigienă Față de cele mai sus arătate, se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un tip de „comportament învățat” prin imitație și contact cu altele similare; c) teoria anomistă (E. Durkheim), care leagă devianța de anomia socială; d) teoria întregirii (B. Bernstein), bazată pe conceptele sociologice și constând în asimilarea unor atitudini de tip delictual. R.A. Dentler și K.T. Erickson propun trei ipoteze în geneza comportamentului deviant: a) comportamentul deviant tinde să fie indus, permis și susținut de un anumit tip de grup social favorizant; b) funcțiile comportamentului deviant ajută la menținerea stabilității grupului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alternanță între apatie și surescitare, activitate școlară neregulată, acte de indisciplină, crize de mânie, fugă; - accentuarea acestor tulburări în perioada adolescenței, când apar: conflicte cu autoritatea (părinți, educatori), instabilitatea sau inegalitatea școlară urmată de eșecuri, frecventarea unor grupe marginale sau delictuale (furt, lovire), frecvența fugilor, nomadismul, tentative de suicid, consumul de alcool, prostituția sau homosexualitatea, sustragerea de la executarea serviciului militar, dezertări din armată, stări reactive etc.; - la adultul sociopat remarcăm următoarele trăsături de personalitate: accentuarea stării de instabilitate, dificultăți considerabile de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
consumul de alcool, prostituția sau homosexualitatea, sustragerea de la executarea serviciului militar, dezertări din armată, stări reactive etc.; - la adultul sociopat remarcăm următoarele trăsături de personalitate: accentuarea stării de instabilitate, dificultăți considerabile de integrare socio-familială sau profesională, traiul din expediente, acțiuni delictuale nete, un mod de viață parazitar, egoism și instabilitate afectivă, tendința la emigrație și aventuri, fuga de responsabilitate. Pe acest fond de personalitate, la deviantul sociopatic pot apărea diferite forme psihopatologice pure, manifestate prin următoarele: crize de agresivitate clasică de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
teoriei sociogenezei crimei. Un alt punct de vedere consideră că actele criminale se leagă de traumatisme infantile, complexe nerezolvate, frustrări și carențe emoționale, toate având la bază o copilărie dificilă și inadaptată, evidentă mai ales în primele manifestări de tip delictual ale adolescenților (Heuyer). Crima și criminalii nu reprezintă forme omogene de manifestare sau de personalitate. În privința aceasta, se impune o clasificare a lor în sensul extragerii unor aspecte caracteristice. Sintetizând datele din literatură, A. Porot face o clasificare a criminalilor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]