1,026 matches
-
a ști și a acționa. Cartea de față a încercat să descrie aceste capcane, care necesită strategii și atitudini diferite pentru a le evita sau depăși. 1. Riscul manipulării și al demagogiei. Acest risc este, fără îndoială, mondial. Am văzut demagogia manifestându-se în atâtea țări, pe atâtea canale de presă și în gura atâtor tribuni populiști (și chiar a unor democrați rătăciți), încât necesitatea unui front comun împotriva prostiei a devenit o urgență. Nu doar din josnice motive electorale apare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
-se în atâtea țări, pe atâtea canale de presă și în gura atâtor tribuni populiști (și chiar a unor democrați rătăciți), încât necesitatea unui front comun împotriva prostiei a devenit o urgență. Nu doar din josnice motive electorale apare această demagogie: am văzut cariere care se construiesc pe temelia panicii, averi colective (și uneori personale) adunate din vânzarea unor "programe" cu eficacitate îndoielnică. Capcana întinsă de violență înseamnă mai întâi exploatarea ei fără măsură, care mizează pe frică și fabrică această
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
-se un loc de amplasament pe motiv că strică peisajul urban, străjuiește în prezent intrarea de la Uniunea Scriitorilor. Această statuie, ctitorită de un hoț ascuns sub umbrela Uniunii Scriitorilor, este exact imaginea dragostei și prețuirii noastre pentru Eminescu. Restul e demagogie curată, domnilor „patrioți”, „mari și înflăcărați apărători ai lui Eminescu”. Am de mai mult timp convingerea că despre Eminescu, mai ales aici, în Basarabia, nu trebuie să vorbească și să scrie chiar oricine. Și asta pentru a nu-l macula
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
confrunte pentru a-și păstra propria demnitate și să reacționeze pozitiv la discursuri, legi și metode discriminatorii, ce au fost încurajate în ultimii ani, și nu doar în mod irațional, de anumiți exponenți politici. De ce o fac? Din ignoranță, din demagogie, pentru calcule meschine, din miopie politică și deci dintr-un dezinteres total față de problemele reale ale națiunii". Ce ar trebui să facem? Cum vom rezolva această situație? "Știți, eu cred că pentru românii din Italia mai este, încă, mult de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
mai mic față de perioada antebelică), toate derulate în anii de criză 1929-1933, au dus România într-o situație foarte grea, chiar într-un colaps de proporții. Cu toate că la alegerile precedente (decembrie 1928), într-un patos tipic politicianismului și pe o demagogie deșănțată, țărăniștii au promis alegătorilor că, după înlăturarea liberalilor și a Brătienilor de la guvernare, vor instaura o „eră nouă” și vor înfăptui „consolidarea României întregite și înălțarea politică și socială a poporului”. Revirimentul economico-social s-a reușit abia după alegerile
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
României Mari. În modul caracteristic politicienilor români și îndeosebi al colaboratorilor suveranului, se debitau întotdeauna lozinci despre „cinste, corectitudine și morală”, despre „necesitatea economiilor și a sacrificiilor pentru țară”, mai „ales pentru armată”. Din păcate, totul se circumscria unei crase demagogii, care își va revela efectul în cel mai scurt timp. Dorința lui Carol al II-lea de a-și salva cu orice preț tronul în fața presiunilor cercurilor politice interne de dreapta, îndeosebi ale Mișcării Legionare, încurajată de succesele germane în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
care erau aleși o dată la doi ani și reprezentau zone mai puțin întinse, aveau o responsabilitate mai mare față de alegători și erau mai provinciali în gîndire 2590. Tocmai de aceea, Senatul se lăsa mai greu antrenat în schimbări de anvergură. Demagogia neîntreruptă a lui Ceaușescu i-a determinat, însă, și pe cei mai inofensivi senatori să se confrunte cu situația drepturilor omului din România. Ca urmare, Congresul a schimbat regulile. În 1974, criteriul Jackson-Vanik era emigrarea. În 1987, condițiile se refereau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Deutsche Volksblatt, ceea ce i-a adus admirația lui Hitler, exprimată în Meinkampf, deși acest antisemitism se fonda pe concepții religioase și nu pe principii biologice; Hitler admira, de asemenea, metodele politice ale primarului Vienei: talentul său de a manipula oamenii, demagogia lui, modul în care își asigura sprijinul din partea claselor mijlocii 19. Din catolicismul social, Partidul Social-Creștin, alături de alte partide social-creștine cehe, slovene sau poloneze, desprindea o anumită viziune asupra Imperiului, considerat ca fiind un Stat confederal fondat pe autonomia naționalităților
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
caractere nobile și mari erau răsplătite de acest demos desculț și palavragiu cu ostracismul; imperiul bizantin venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunii și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii..." Că Eminescu avea dreptate în privința incapacității elenismului modern de a se mai ridica la înălțimea grecității antice, stă dovadă și mediocritatea statului de astăzi, ajuns în pragul falimentului financiar. Panslavismul venea, la rându-i, cu geopoliticienii lui, între care N.I.
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
încredere. De aceea, ele trebuie să fie extrem de profesioniste. Mulți obiectează asupra faptului că bancherii centrali nu sunt aleși și că au prea multă putere. Se pare însă că avem de-a face cu o evoluție ineluctabilă de la democrație la demagogie, cu tot cortegiul său de lobbyști și clienți privilegiați, iar piețele îi preferă pe acești profesioniști în locul oamenilor politici. La urma urmelor, piețele nu au ca obiectiv decît profitul. Dar guvernele păstrează prerogative asupra altor instrumente de politică economică, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
unui loc meritat în cercetare și învățământ, dar în ce măsură creează ele un caracter mixt asumat de națiune la diferitele ei niveluri? Pierre Nora scrie despre ele: "...în spatele nobilelor intenții care le inspiră și care nu ascund, cel mai adesea, decât demagogie electorală și lașitate politică -, filosofia de ansamblu, acordată spontan cu spiritul epocii, tinde spre o criminalizare generală a trecutului și trebuie să vedem ce implică și la ce conduce ea"19. N-ar fi mai sănătos, mai constructiv în orice
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
2); somn (2); statal (2); vorbăreț (2); zero (2); acte; acțiune; afacere; afacerist; alegere; amalgam; an; ascuns; bate; bătrîn; birocrat; birou; biserică; boschetar; bun; bussines; candidat; catastrofă; certuri; chin; cinstit; civilizație; cîntec; complex; comunism; conducător; copil; corect; costum; curajos; demagog; demagogie; demnitar; dependent; derutat; detest; dezgustător; dezordine; dictator; dificil; diplomat; discutabil; disgrație; dispeț; domn; drept; dreptate; duplicitate; dur; e de rahat tot; educat; electoral; escrocherie; escroci; fată; fără interes; financiar; firesc; forță; frică; frunte; gălăgie; goană; gras; greșit; grețos; guvernamental; guvernare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu mă bag...; de baltă; bandiți; bani mulți cu puțin efort; bărbat; bărbați; bîrfe; boi; bucurie; campanie politică; castravete; cauza; Ceaușescu; certuri; circ; ciudat; cît; colaj; no comment; comercială; complicat; comunism; conspirație; contradicție; corupere; coruptă; costum; cravată; creier; cuminte; degeaba; demagogie; democratică; deștept; detest; dezamăgire; dezastru; dezastruoasă; dezechilibru; dezgustat; dezgustător; dezorganizare; debilism; discriminare; discuție; discuții; dispreț; dormit; drepturi; dură; durere; dușmănie; economică; electorat; expansiune; externă; nu fac; familie; fără folos; fără rost; fățărnicie; fraieri; furat; fură; glumă; gol; grași, bani; greață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai, la jocurile democrației (și cu și fără ghilimele) au reflexul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache: (cu blîndețea lui, adică compromisul, renunțarea) Octav, trebuie să iei lucrurile așa cum sînt. Nu se poate face nimic. Octav:...Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache:...Și-atunci, mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
zis, așa, ziceam și înainte, și înjuram, și făceam bancuri, și la cozi, și la serviciu, și-acasă... Nu, mie să-mi spui ce faci acum, azi, cum te opui tu la minciuna de azi, la corupția de azi, la demagogia și la sărăcia de azi...! Ia zi-i, cum te opui? (sonerie; pe măsură ce cei doi sînt cuprinși de panică, de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care seamănă unul cu altul până la exasperare. Totul devine în această lume de margine, cu pretenții de "onorabilitate", cu lustru de centiron și mundir cu epoleți, în această lume zbuciumată la nivel glandular, isterizată și pusă pe scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din amor și din răzbunare, citind din când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la Teatrul Giulești, sala "Majestic", se încheie într-o bolboroseală larvară, spre dimineață, când protagoniștii sunt epuizați de dimensiunile "dramei pasionale" prin care au trecut, picotesc și citesc hipnotizați elucubrațiile demagogice ale unui Rică Venturiano lucid și sadic. Ca toți demagogii care se respectă. (Adrian Dohotaru) ... Și nu întâmplător, desigur, cu această piesă își continuă Alexa Visarion exegeza sa regizorală asupra universului caragialean, începută cu vigurosul spectacol Năpasta și dezvoltată în filmul Înainte de tăcere. O exegeză pătrunzătoare, nemiloasă, acerbă, care încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dar Caragiale oare mai e nevoie să v-o spun? nu este, nu a fost, nu are cum să fie vulgar. Soluțiile scenice câteodată șocante, câteodată fruste conțin o profundă semnificație, trimit un înalt mesaj. Prezența inumanului, a trivialului, a demagogiei nu înseamnă altceva decât o luptă expresivă împotriva acestor malformații. "A nega" în artă înseamnă, de multe ori, o afirmație. Asta și e diferența dintre artă și viață. Ați montat autori români contemporani. Cum vi se pare dramaturgia actuală? D.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
IV și ultimul al cărții, "Mitologia Moftului Modern", oferă o incursiune în istoria gazetărească a Revoluției de la 1848, aptă să argumenteze că mitul revoluției a fost în primul rând o "invenție a presei", Poporul suveran devenind un tic verbal al demagogiei iresponsabile, dar cel mai adesea profitabile. Caragiale și-a găsit deja personajele "coapte", gata pervertite de limba de hârtie "care pusese stăpânire pe mințile fragede ale acestui popor al gazetei născut din lectura ziarului (...)". S-a schimbat oare ceva în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
potrivit cu o matroană, Zița cu o femeiușcă sprințară. Caragiale recurge la sugestie pentru realizarea acestui principiu. Astfel, un Trahanache sugerează senilitatea și decrepitudinea, cuplul Farfuride Brânzovenescu dă ideea de inferioritate, vulgaritate și lichelism; Nae Ipingescu profesii lucrative, inferioare, imbecilitate; Cațavencu demagogie; Agamiță Dandanache ramolismentul cronic. G. Ibrăileanu justifică această problemă a numelor proprii în opera unui scriitor: ea face parte din numeroasele procedee ale artistului. De aceea: „...în opera lui Caragiale problema numelor proprii e mai importantă decât în opera altor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
atunci, pentru a legitima noul regim, au fost falsificate, iar demonstrațiile de protest au fost înăbușite cu o violență implacabilă. Partizanii "democrației populare" (nu se putea admite o democrație pură și simplă) au recurs atunci la toate resursele dezinformării și demagogiei pentru a-i asigura succesul. Camioane cu demonstranți aduși de te miri unde și dispunând de mijloace contondente au intrat în scenă la timpul oportun pentru a-i intimida, risipi și admonesta pe adversarii politici. Istoria acelui moment, convulsivă, dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ni se întâmplă aceasta, ca indivizi sau ca entități colective, acei monștri ne tulbură și ne răvășesc existența. Un monstru proteic și sângeros se vădește intoleranța născută din onubilarea critică, din lipsa dialogului, din confuzie, din frustrație, uneori din simpla demagogie politică, interesată să cultive tensiuni care să legitimeze un program anume. Carența de comunicare trebuie luată mai ales în calcul. "Unde se termină cuvântul, acolo începe scrâșnirea dinților", spunea un scriitor care a cunoscut bine asemenea realități, atât de frecvente
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]