753 matches
-
să fac asemenea jalnice glume! Și mai era haiosul ăla bătrân de Victor, care Îmi dădea una pe spate cum mă vedea: — Merge? Merge treaba? Asta era vorba lui și atât. — Merge? Merge treaba? * Și să recunosc că, oricât de dementă poate să pară, acum, Încă mai trăgeam nădejdea că În ultima clipă el o să se Întoarcă spre mine, să-mi strige: — Să nu uiți să-mi scrii! Să nu uiți că la anul vin Înapoi! Să nu uiți, Daniel, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aș fi fost un astfel de avorton, dacă maică-mea s-ar fi lăsat convinsă de medici să pună capăt sarcinii. Un avorton rămas în viață: un accident mai patetic nu există. Erau mulți ca mine, ne recunoșteam după plăcerea dementă cu care distrugeam trenurile în care ne îmbarcam vara către taberele de vacanță. Împreună ne îmbibam cu alcool trupurile caraghioase și inutile, căutând instinctiv intimitatea de borcan a formolului. La școală, profesorii ne detectau din prima clipă, după uniforma strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
spunea că tufișurile de la Maraton și perșii "cu părul lung" l-au cunoscut bine. Nimic altceva. Nici o vorbă despre opera sa de dramaturg! Unde mai poate fi întîlnită această superioară modestie, azi, când setea de glorie a ajuns la forme demente? Și nu e singurul lucru de neconceput azi. Când fiul lui Sofocle, temîndu-se că tatăl său îl va dezmoșteni în favoarea unui frate bastard, l-a dat în judecată pe dramaturg și a cerut să fie pus sub interdicție, ca senil
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a face ca sistemul în chestiune să nu mai fie locuibil. Își ridică ochii. - Mareșalul Rour ține destul de tare la o nouă idee de-a lui, sugerată recent de un tânăr psiholog. Este vorba de repopularea unei planete numai cu demenți criminali. Mi se pare, deși nu am încorporat acest lucru în concluziile noastre, că aceasta s-ar putea constitui într-o interesantă experiență susceptibilă de a fi încercată, când planetele în chestiune vor putea fi locuibile. Îi întinse documentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la masa lui de lângă intrare făcând grimase aproape demente de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic capul în direcția de unde i s-a adus meniul. Cu mâna stângă împinge mapa spre capul celălalt al mesei, semn că nu-l interesează, în timp ce cu dreapta scutură scrumul în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi scăpă privirea pe una dintre numeroasele reviste porno răvășite pe podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou în urlete gigantice de preamărire și adorație, după care haina îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
conchise Cioran, punând capăt situației și plecând mai departe. Greșise însă. Asta pentru că subestimase, în mod evident, nebunia ieșită din comun a lui Luca. Ceea ce urmă depăși imaginația curentă. Luca - pătrat, verde, mai nebun decât însăși nebunia și rostogolindu-se dement - se lansă brusc într-o fugă ireală, de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur scop - acela de a înșela vigilența mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement al unor clipe de slăbiciune când ni se topesc hotarele inimii de dragoste pentru o ființă albă ca laptele, clipe de singurătate fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi înșine, având a ne teme de pericol, invizibili regizori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și vântul adăugară rapid un reverb cosmic, atât de puternic, încât Ioneștii păreau că se aud din cine știe ce peșteri ale lumii și nu de unde erau de fapt. Deodată bătrânul Ionescu își pierdu răbdarea și începu un solo de bluzan absolut dement, înspăimântător de frumos, astfel că cei ce intrau în ordine să-și ocupe locurile rezervate pe Marea Arenă a Norilor, singura de altfel cu o capacitate de un miliard de suflete, se călcară în picioare și năvăliră într-o isterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a susține dreptatea? Nu cred... nu mai pot crede... Nu cred că voi mai putea trăi, tot așa cum nu cred că ceva poate scăpa terorii existenței în acel univers paradoxal de care speram să mă eliberez măcar aici, acel conglomerat dement al cauzalităților apărut din nici o cauză și la fel de incompatibil cu duhul și mintea omului pe cât de incompatibile pot fi cele mai opuse elemente ale naturii între ele însele. Ceva se-ntâmplă însă, iată, în sfârșit! În exact clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
însă necazul cu demnitatea și autorespectul: te costă o grămadă de bani nenorociți. Acum sunt și eu șomer. Ce facem toată ziua? Stăm în grupuri răzlețe pe bordurile murdare. Pavajul seamănă cu un covor ros până la urzeală după un chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri, printre florile umile. Pfiu (socotim noi), greu se mai târâie viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a ridicat un turn subțire de o sută de metri înălțime, având în vârf un fel de stea enormă! Dar e imposibil de descris clădirea asta nebunească, trebuie văzută cu ochii. „E faimoasa Mole Antonelliana, opera unui arhitect genial și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva în lume“, ni se spuse. După ce ne-am scrân tit gâturile privind ciudățenia colosală
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja conștient că grilajele întrepătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zidul despărțitor al coridorului exterior. Avea loc o altercație între sora-șefă și o infirmieră tânără de culoare. Ascultând plictisite, pacientele stăteau întinse în paturi. Două dintre ele aveau picioarele suspendate în scripeți, parcă făcând parte din fanteziile unui gimnast dement. Una dintre primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
calcula Vaughan, i-am căutat coapsele și rotulele, cadrele de crom ale portierei și capacelor dulăpiorului pentru cocteiluri. Am presupus că Vaughan ori subiecții săi voluntari i-ar fi așezat corpul în cele mai bizare poziții, ca un șofer acrobatic dement, și că mașinile folosite de ea ar fi devenit mijloace de exploatare a oricărei posibilitate pornografică sau erotică, orice moarte sexuală și mutilare posibile. Mâna lui Vaughan îmi luă dosarul și-l vârî la loc în servietă. Traficul se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ura -/ și sîngele în mine mă trage de urechi// Era în mine ceea ce sparge să se nască,/în mine-un demon care ședea pe continent/cu-o față care plînge și una care cască,/în mine năzuința de-a deveni dement.// Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
miezul zilei. În spatele biroului stă un bibliotecar. Ziarele cele mai recente sunt legate în mape mari, care se citesc la o masă mare. În ziarul de azi e vorba de Gustave Brennan. În cel de ieri apare un lider religios dement din Orientul Mijlociu. Alaltăieri, era vorba despre un condamnat la moarte și ultimul lui apel în justiție. Toți cei scriși în agenda lui Helen au murit la data la care le-a fost notat numele. Printre celelalte știri, sunt articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu am ucis pe toată lumea? Am ucis pe toată lumea! Toată lumea! E prea mult! Monstrul din Lands’en sînt eu! E tare! SÎnt tare! Marie, cu nervii chinuiți de rîsul dement, i se adresă unuia dintre jandarmi: - Duceți-l În celulă și chemați un medic pentru a-i administra un calmant... Ryan se uită după fratele lui care era luat de acolo, cu o expresie de Împovărare. - Bietul PM, mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nopții. Respira în voie, uitase de frig, de povara care-i chinuiește pe oameni, de existențele demente sau închircite, de spaima fără de sfârșit a celor care trăiesc și care mor. Se oprea, după atâția ani în care alergase nebunește, fără țintă, izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai înfierbîntat. Să demonstrăm ce? Că Nepoțică nu măsluiește mîinile, că nu trage cu ochiul la cărțile nimănui, că n-am avut niciodată nici o înțelegere cu el legată de vreo metodă prin care să ne ajute să trișăm? Ești complet dement dacă încă te mai gîndești la șmecherii din astea, mă faci să cred că ți-ai pierdut mințile de tot. — Calmează-te că nu rezolvi nimic cu rățoiala, i-o scurtează Roja. N-avem altă șansă decît s-o luăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
faptul că nu sunt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să jur că aud În creier scârțâitul schimbătorului de viteze care se blochează. Îmi ia ceva timp să reintru pe lungimea de undă a copiilor. Debordând de intenții bune, Încep dimineața În stilul Julie Andrews, plină de entuziasm, cu exagerări demente și cântecele. Ia spuneți, copii, ce-ați dori la micuțul de-jun? Emily și Ben Îi fac pe plac un timp acestei străine, până când Ben nu mai rezistă și se ridică În scanul Înalt pentru bebeluși, se Întinde și mă ciupește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de sport ai lui Crawford o mozoliseră pe treptele acoperite cu gresie. M-am oprit pe palierul de la etaj, ascultînd zgomotul mobilei care rîcÎia podeaua. Dormitoarele erau mîzgălite cu graffiti - dezmăț de verticile negre și aurii, EKG-ul unei mașinării demente pornite În căutarea unui creier. O singură cameră scăpase nevandalizată, dormitorul cameristei, situat deasupra bucătăriei, În care Crawford tocmai demonta de pe perete un ditamai bufetul În stil spaniol. Apucînd cu amîndouă mîinile panourile de stejar sculptat, smulse corpul de rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]