1,351 matches
-
că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se Închină doar ei, gnosticii. Astfel șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, Întrucât sunt opuse Demiurgului „oficial”. Diabolizat de aproape Întreaga tradiție creștină, reabilitat simbolic de câteva grupări grnostice, Iuda este consacrat erou al poporului ales, Într-un text polemic a cărui datare este greu de stabilit (undeva Între sec. al V-lea și al XI
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
notează, În Adversus haereses I,31,1: „Unii afirmă că [și] Cain a ieșit din Puterea supremă, și că Esau, Core și Sodomiții și toți cei de felul lor erau de aceeași rasă: din motivul acesta, deși sufereau de atacurile demiurgului [cel rău], nu li s-a Întâmplat nimic, Întrucât Înțelepciunea veghea peste cele ce erau ale Sale. Acest lucru l-a cunoscut și trădătorul Iuda (Iudam proditorem), Întrucât el era singurul dintre ucenici care să dețină cunoașterea adevărului (solum prae
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
CC al PCR (1966-1968), vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1968-1973), ambasador al României la Atena (1973-1982), director în Ministerul de Externe al României (1982-1984), director al Teatrului „C. I. Nottara” din București (1984-1990). În 1990 a înființat Editura Demiurg. B. s-a afirmat ca poet militant, versificând, după tipicul „baladelor” din anii ’50, teme curente ale epocii. Balada Cincisutistul (Premiul revistei „Almanahul literar”) este relevantă în acest sens. Spre anii ’60, limbajul poemelor devine mai sobru și tematica se
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
EminescuOpI 156} {EminescuOpI 157} Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră - el trăiește, El cu gura voastră râde, el se-ncîntă, el șoptește, Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: râul este Demiurg. Nu simțiți c-amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! Nu simțiți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagăn unor viețe ce semințe sunt de ură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dei otiosi. Ca și cum zeii, după ce au creat Cosmosul, viața și omul, s-ar simți cuprinși de un soi de "oboseală", ca și cum uriașa lucrare a Creației i-ar fi vlăguit. Se retrag deci în Cer, lăsîndu-și pe Pământ fiul ori un demiurg ca să sfârșească ori să desăvârșească lucrarea. Treptat, alte figuri divine le iau locul: Strămoșii mitici, Zeițele-Mame, Zeii fecundatori etc. Zeul Furtunii își mai păstrează încă structura cerească, dar nu mai este o Ființă supremă creatoare, ci doar un Fecundator al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
totdeauna. Dar dacă am dispărea cu toții ce s-ar Întâmpla? Cu ce ar fi Înlocuită suferința? Mult timp, Extraterestrul peroră despre sensibilitatea materiei. Despre vidul care există În fiecare, despre faptul că materia nu e decât o altă față a Demiurgului. Un fel de umbra a Sa, unde sălășluiește răul și unde Își găsesc adăpost toate viciile lumii. El mai pomeni despre faptul că Încarnarea și viețuirea În spațiul solar ar fi afectate de planete, fiecare dintre ele fiind purtătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ierbii cu spini” din fundul oceanului, care prelungește tinerețea la infinit. Ghilgameș o găsește, dar în drum spre Uruk, la un izvor, îi este mâncată de un șarpe. În textele iraniene, Ahura Mazdă face Pomul Vieții, care conferă nemurirea. Ahriman, demiurgul rău, răspunde prin crearea unei șopârle ce va ataca arborele în apele Vurakasha 3. Șarpele se dovedește un păzitor sau un vrăjmaș al locurilor sacre. „Șerpii „păzesc” toate căile nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se află concentrat
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
dovediseră foarte prosperi pentru Fumero. Își schimba alianțele de la o lună la alta, de la anarhiști la comuniști, și de acolo la orice ar mai fi urmat. Și unii, și alții Îl declarau spion, zbir, erou, asasin, conspirator, intrigant, salvator sau demiurg. Prea puțin conta. Toți se temeau de el. Toți Îl voiau de partea lor. Poate pentru că era mult prea ocupat cu intrigile din Barcelona pe vreme de război, Fumero parcă uitase de Julián. Probabil că, asemenea pălărierului, Își Închipuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dar taine nu există, doar înțelegerea voastră este limitată. Când omul va ști că el este făuritorul luminii prin demiurgizarea sa, va fi cel ce va ști că poate orice, prin scoaterea limitelor din el. - Vreau și eu să fiu Demiurg. - Orice ființă a Terrei este creată din lumină condensată și starea impură, defectă a corpusculilor grosieri. Adevărul cu Iubirea determină disocierea stării impure de lumina stelară. Fără acești catalizatori, ființa materială n-ar evolua. Cu cât Adevărul este mai întrebuințat
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
întrucît nu putea fi cuprinsă, a trebuit luată drept ceva divin... Zeul a instituit apoi Ordinea, a separat negurile de străluciri, solidul de lichid, iar steaua centrală a sistemului a alcătuit-o după ce făurise planeta lor atît de specială! Apoi Demiurgul a creat virușii, plantele și animalele; ei sînt cică încununarea creației! Mai întîi a desăvîrșit un el. Acest model original, ca să nu înnebunească de sigurătate, a început să vorbească cu lucrurile din jur; ca să aibă o oarecare decență și coerență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
cânt. Te-am pictat sub a mea pleoapă, Șoapta-ți dulce o ascult, Talpa stângă-mi este șchioapă Ca în versul de demult. Ard sub frunte-atâtea vise Și te chem într-un amurg, Suflet alb cu porți deschise, Al iubirii demiurg. Las acum noaptea s-aducă Versuri îmbrăcate-n dor, Dragostea ca o nălucă Mă învăluie-n fior. Scriu un vers, trăiesc o clipă, Râd și plâng într-un troheu, Fac sărutul tău aripă, Te iubesc, iubitul meu! Despre poeți Scriem
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
editorial publicat în 2006, editura Anamarol București, cu volumul colectiv Spiralele Vieții, Drumurile vieții, Arta de a fi, volum publicat: Trandafirul Negru, editura PIM, 2008 volum publicat: Crusta de Gheață, Verdele cu pleoape ude, editura PIM în pregătire: volumul Singurătatea Demiurgilor, Raiul nebuniei mele activități literare: 2006-2007 membră a Cenaclului Literar I.I. Lefter; 2007-2008 membra a Cenaclului Poesis Moldaviae; 2007 membră fondatoare și viceprședinte a Asociației Culturale Poesis Moldaviae. Alei de cenușă unei ființe umane, Ciprian Pe alei de cenușă, aidoma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un gust arhitectonic mai sigur, o concepție mai așezată și mai chibzuită a decorației în spiritul echilibrului tradițional și constant de până atunci al arhitecturii moldovenești”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri, Ediția a II-a, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2007, p. 247 footnote>. Biserica este trupul mistic al lui Iisus Hristos. Meșterii populari au îmbrăcat trupul Mântuitorului cu florile care creșteau în zona unde ridicau monumentul. Erau prevăzători, că dacă, în anul următor acele flori nu mai creșteau
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cu rugi Preasfintei Pururea Fecioarei Maria, miluiește-mă pe mine, păcătosul Dosoftei, robul tău. Amin”<footnote Ioan Caproșu și E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, vol. I, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, p. 276 footnote>. Se înțelege că lucrarea a fost terminată de Mitropolitul Dosoftei în timp ce se instalase în Mănăstirea Cetățuia. Tot în acest timp s-a străduit să încheie și alte lucrări rămase neterminate, îndemnat fiind de Patriarhul Ierusalimului
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la părintele arhimandrit Arsenii Spânu; fiind egumen mănăstirii Cetățuia. Prețu lor 17 lei și dascăl am fost eu, robul lui Dumnezeu. Am scris ca să să știe, fiind eu bătrân”<footnote Ioan Caproșu și E. Chiaburu, op. cit., vol. III, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, p. 230. Însemnare de pe un minei (Buda 1805) pe luna noiembrie de la mănăstirea Râșca. Are numărul de inventar 1212 footnote>. În 1808 apare în documente ca egumen Leontie, iar în 1811, Grigorie este egumenul Mănăstirii Cetățuia. Matei arhimandritul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
luăm iar de la capăt, zise Wilt. Parcă știam că vreți s-o luăm iarăși de la capăt. Voi, ăștia, aveți mintea fixată pe cauzele elementare. Cauză și efect, cauză și efect. Cine-a fost mai întâi, oul sau găina, protoplasma sau demiurgul? Presupun că de data asta o să începeți cu ce-a spus Eva când ne îmbrăcam pentru petrecere. — De data asta, zise inspectorul, vreau să-mi spui cu exactitate de ce-ai îndesat blestemata ta de păpușă în puțul ăla! — Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prima eolipilă fusese construită de Heron, pe timpul Gnozei, ca mecanism pe care se bazau statuile vorbitoare și alte minunății ale preoților egipteni? Și ce era oare aparatul acela pentru studierea fermentației putrede, 1789, frumoasă aluzie la bastarzii rău mirositori ai Demiurgului? Un șir de tuburi de sticlă care, dintr-un uter În formă de bol, trec, prin niște sfere și conducte susținute de niște suporți bifurcați, Între două bășici, transmițând nu știu ce esență de la una la cealaltă prin niște serpentine care spânzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ucidea un șarpe. Rațiunea aparentă a acelei prezențe era că grupul reprezentat fusese realizat În Întregime din pastă de sticlă, dar rațiunea emblematică trebuia să fie alta... Încercam să-mi amintesc unde mai zărisem imaginea aceea. Apoi mi-am amintit. Demiurgul, odiosul produs al Sophiei, primul arhonte, Ildabaoth, cel răspunzător de lume și de fundamentalul ei defect, avea forma unui șarpe și a unui leu, iar ochii lui aruncau o lumină de foc. Poate că Întregul Conservatoire era o imagine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din singure, exclusive, crâncene erori intenționale. Atâta timp cât te absorbi În propriu-ți gol, Încă te mai poți gândi că te afli În contact cu acel Unul, dar imediat ce te joci cu condeiul, fie el și electronic, ai și devenit un demiurg, iar cine se apucă să facă o lume a căzut deja la compromis cu eroarea și cu răul. FILENAME: TREI FEMEI ÎN JURUL INIMII... Asta e: toutes les femmes que j’ai rencontrées se dressent aux horizons - avec les gestes piteux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seriozitatea lucrării. Însă cititorii vor fi imediat cuceriți, vor aborda cartea dintr-o perspectivă diferită. Dar Îl Îndemn cu adevărat la un gest de libertate, sau Îl manipulez să scrie o carte a mea? Să transformi cărțile prin două cuvinte. Demiurg pe opera altuia. În loc să iei lutul moale și să-l plăsmuiești, niște lovituri ușoare date lutului Întărit În care altul și-a sculptat deja statuia. Moise, să-i dai lovitura de ciocan unde trebuie, și iată-l că vorbește. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lumea. S-a izbit de materia primordială, care era scârboasă, cred că nu folosea deodorante, și n-a făcut-o Înadins, dar se pare că ea e cea care a avut rol de Demo... cum se zice?” „N-o fi Demiurgul?” „Ba da, el. Nu-mi amintesc dacă pe Demiurgul ăsta l-a făcut Sophia sau era deja și ea l-a incitat, haide, blegule, fă lumea și pe urmă o să ne distrăm. Demiurgul era probabil un Încurcă-lume și nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scârboasă, cred că nu folosea deodorante, și n-a făcut-o Înadins, dar se pare că ea e cea care a avut rol de Demo... cum se zice?” „N-o fi Demiurgul?” „Ba da, el. Nu-mi amintesc dacă pe Demiurgul ăsta l-a făcut Sophia sau era deja și ea l-a incitat, haide, blegule, fă lumea și pe urmă o să ne distrăm. Demiurgul era probabil un Încurcă-lume și nu știa să facă lumea cum trebuie, ba chiar nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Demo... cum se zice?” „N-o fi Demiurgul?” „Ba da, el. Nu-mi amintesc dacă pe Demiurgul ăsta l-a făcut Sophia sau era deja și ea l-a incitat, haide, blegule, fă lumea și pe urmă o să ne distrăm. Demiurgul era probabil un Încurcă-lume și nu știa să facă lumea cum trebuie, ba chiar nici n-ar fi trebuit s-o facă, pentru că materia nu e bună, iar el nu era autorizat să se amestece. În fine, a făcut ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zicea Belbo. „Nu-l asculta pe bunicul. Ascultă-l pe Simone. Și ce ți-a mai spus?” „Asta, că sunt prizonieră a lumii, ba chiar a Îngerilor răi, pentru că În istoria asta Îngerii sunt răi și l-au ajutat pe Demiurg să facă toată tărășenia asta... Îngerii cei răi, ziceam, mă țin printre ei, nu vor să mă lase să fug și mă fac să sufăr. Dar, din când În când, printre oameni sunt unii care mă recunosc. Ca Simone. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
desfășurau la fiecare curbă vaste Întinderi cu profil ondulat și continuu care, la limita câmpiei, fumegau de pe-acum Într-o ușoară ceață aproape iernatică. Părea o câmpie modelată din dune, și doar era o zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat niște culmi ce i se păruseră prea Înalte, transformându-le Într-o chisăliță cu gloduri peste tot, poate până la mare, cine știe, sau până la coastele muntoase mai aspre și mai abrupte. Am ajuns În satul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]