27,984 matches
-
Franței, unde trăiește ultimii cinci ani din viață, pe care a descris-o, apoi, într-o scriere rămasă celebră (Istoria misiilor mele politice). Era poet (la Paris, în 1853, publicase primul său volum, Doine și lăcrimioare) și, în plus, avea demnitatea de ministru de Externe al Moldovei. Era un om cultivat, inteligent și cu reală pricepere diplomatică. Să mai adaug faptul că, deși avînd șanse reale de a ajunge domnitor, a renunțat în favoarea lui Cuza, pentru a se înfăptui dubla alegere
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
munteni și aceștia nu-l prea agreau. A mai fost ministru de Externe în 1877, în care calitate a declarat, în parlament, independența țării, apoi a fost nevoit să se mulțumească numai cu mandatul de deputat sau senator, nemaiocupînd nici o demnitate publică în stat. Dar cuvîntul său, atunci cînd îl rostește, era temut și ascultat. În 1891, bolnav, moare la 74 de ani, pe masa de operație a unui spital parizian, uitat și sărăcit. Fusese un orator strălucit și un discurs
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
enescian decât observând aspectul parțial al realizărilor fiecărui ansamblu în parte? Iar aceasta de la dezamăgire până la entuziasm, de la definirea unor situații artistice pe care nu ezit a le aprecia ca fiind de referință și până la scăderile ce nu țin de demnitatea unui ansamblu care își respectă cartea de vizită. Sintetizând, aș putea spune că debutul de festival enescian a avut parte de evoluții artistice inegale din partea Orchestrei Parisului condusă de Christoph Eschenbach, din partea celebrului ansamblu cameral "I Musici di Roma", din partea
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
nu știe, în clipa în care scrie aceste rînduri, dacă instituția națională cu pricina a reacționat în vreun fel la știrea care-i punea Naționalistul în cîrcă. Dacă n-a reacționat, ar trebui s-o facă. Fie respingînd cu academică demnitate ce i s-a pus în cîrcă, fie acceptînd cu academică rușine că a greșit și invitîndu-i pe responsabilii cu difuzarea antisemitismelor lui Vadim spre alte slujbe și onoruri. Eventual, în PRM, cunoscut loc de odihnă pentru spiritele naționaliste din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
asasine. Nimic nou în strategia iliescianismului: atâta vreme cât profitorul numărul unu al căderii lui Ceaușescu n-avea nici un chef să plătească pentru fărădelegile în care-a fost implicat, nici instrumentele sale nu trebuiau atinse nici cu-o floare! Doar puseul de demnitate al justiției române de prin 1999-2000 - justiție căreia i s-a pus între timp batista cu cloroform la nas - a făcut posibilă trimiterea la închisoare a unor Stănculescu, Chițac și Miron Cozma. închisoare - vorba vine: Atanasie-ghips a șters-o imediat
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
de dezastrul țării. PNȚ avea, în această ultimă cerință, un plan mai demult elaborat și care prevedea sancționarea drastică nu numai a celor ce au colaborat cu legionarii și regimul lui Ion Antonescu, ci și a celor care au ocupat demnități pe vremea dictaturii carliste. Era un plan la care aderase și PNL - Dinu Brătianu. Această din urmă prevedere presupunea că, dacă ar mai fi trăit, trebuiau sancționați N. Iorga, Armand Călinescu, dar și toți încă în viață. Vizați erau Gh.
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
care, refuzat, încă în aprilie 1944, de PNȚ de a fi reprimit în partid, își crease, acum, o minusculă grupare politică a sa, cu care se tot agita. Pînă la urmă, cum se știe, va adera la "Frontul Plugarilor" căpătînd demnități din partea PCR. Încep, apoi, curînd, atacurile Scînteii și ale României libere împotriva Dreptății și a PNȚ, la care, prompt și inteligent, N. Carandino răspunde. La început, socialiștii și comuniștii colaborează politic împotriva celorlalte partide din BND, reclamînd puterea. PNȚ cere
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
reușit. Protocronismul și-a primit replica meritată și cenzura n-a putut, oricîte șicane i-a făcut, s-o împiedice să apară în reviste, în România literară și în altele, pe care d-na Șipoș le socotește acum lipsite de demnitate, lașe sau făcînd jocul regimului. Adevărul istoric este că întoarcerea s-a dovedit imposibilă, după cum spusese Preda, și că Tezele au pierdut războiul cu literatura, chiar dacă au cîștigat cîteva bătălii. Cea mai bună dovadă este că au apărut, în anii
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
Stanca, De la stilul istoric la stilul filosofic (nov.-dec. 1943) și Stilistica - o nouă disciplină a filosofiei? (ian.-febr. 1944), singurele, de altfel. Este prea evidentă intrarea acestui al doilea inițiator al Cercului în domeniul preocupărilor gânditorului Blaga, a cărui demnitate de teoretician pe probleme de morfologia culturii nu e amintită decât o singură dată, de formula "noologiei abisale" fiind vorba. Primul articol dezvoltă afirmativ observații de mare profunzime asupra unei probleme fundamentale, care îl recomandă pe autor ca maturitate și
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
al actului simbolic. Cultura însăși, în toate compartimentele și manifestările ei, trece exact prin aceleași experiențe și prin aceleași drame ca și societatea în ansamblul ei. Și aici rezistența și oportunismul se împletesc, rigoarea este umbrită prin lipsa de caracter, demnitatea profesională și rectitudinea morală aduse în derizoriu prin abdicare și relativism. Dacă în plan politic lupta împotriva vechiului sistem are drept consecință abolirea monarhiei constituționale (1947), decapitarea societății românești de elitele ei abia formate, trimiterea în lagăre de muncă și
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
toamnă, mai pe răcoare. * De la Chișinău ne vine primul număr din ACCENTE, săptămînal liber, în care nr. 26 din ROMÂNIA LITERARĂ are parte de o recenzie binevoitoare. Mulțumim frumos! Chiar pe prima pagină, drept motto la un articol din Groapa demnității noastre, sînt reproduse cîteva cuvinte ale noului președinte al Republicii Moldova. Și ele se referă la literatură (ca să vezi ce-i preocupă pe comuniștii de azi și de ieri!): Noi nu vom insista să fie scrise poezii și cîntece despre marile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
mare, - Țoiule, rezistă privirii lui și nu lăsa ochii în jos, ai grijă, fii tare!... Ceea ce și făcui. Întinzîndu-i și eu mîna și uitîndu-mă fix în ochii lui... Sunt în viață momente cînd știi că jocul pe-o singură carte, - demnitatea - neavînd nimic altceva, ajută... De atunci, nu ne mai văzurăm. Singurul reproș pe care aș fi putut să i-l fac, atunci, dacă ne-am fi cunoscut, era că fusese primul scriitor român care se grăbise să scrie în contra revoluției
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
care pune pe gânduri savanți și specialiști ' reprezintă căutarea iluminării. Traumele războiului apar ca producătoare, în general, a căutării disperate de puritate, de armonie interioară (unele pagini sugerează apropieri de Heinrich Böll). Cine nu reușește ' rătăcind între bine și rău, demnitate și umilință, normalitate și boală, frumusețe și abjecție - se sinucide. Într-un fel, autorul, care a luat el însuși parte la luptele din al II-lea război mondial, care s-a retras 'din lume' după 1963, tot ' se spune ' din
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
că de la 1 ianuarie românii nu vor mai avea nevoie de vize pentru a călători în țările Uniunii Europene. O bucurie exprimată adeseori deplasat. Mai multe ziare centrale, ne jenăm să le spunem pe nume, au făcut caz de regăsirea demnității naționale cu acest prilej. Dacă demnitatea națională a putut însemna doar că cetățenii României au avut nevoie de vize pentru a călători în anumite țări din străinătate, proporțional vorbind, foarte puțini cetățeni români și-au regăsit demnitatea cu acest prilej
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
vor mai avea nevoie de vize pentru a călători în țările Uniunii Europene. O bucurie exprimată adeseori deplasat. Mai multe ziare centrale, ne jenăm să le spunem pe nume, au făcut caz de regăsirea demnității naționale cu acest prilej. Dacă demnitatea națională a putut însemna doar că cetățenii României au avut nevoie de vize pentru a călători în anumite țări din străinătate, proporțional vorbind, foarte puțini cetățeni români și-au regăsit demnitatea cu acest prilej. Dacă socotim, cu larghețe, cîți români
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
caz de regăsirea demnității naționale cu acest prilej. Dacă demnitatea națională a putut însemna doar că cetățenii României au avut nevoie de vize pentru a călători în anumite țări din străinătate, proporțional vorbind, foarte puțini cetățeni români și-au regăsit demnitatea cu acest prilej. Dacă socotim, cu larghețe, cîți români voiau și vor să călătorească în străinătate și luăm ca bază de calcul cozile pe la diverse ambasade, ajungem la un 3% din populația României. Cronicarului nu i s-a părut niciodată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
români voiau și vor să călătorească în străinătate și luăm ca bază de calcul cozile pe la diverse ambasade, ajungem la un 3% din populația României. Cronicarului nu i s-a părut niciodată că problema vizelor îi atinge pe români la demnitate. Mai curînd motivele pentru care s-a recurs la această măsură, a introducerii vizelor, ar fi trebuit să zgîndărească sentimentul demnității naționale. Iertat să fiu, dar, cu ori fără viză, toată pegra societății românești - bandiți, cerșetori, prostituate, pești, hoți de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
3% din populația României. Cronicarului nu i s-a părut niciodată că problema vizelor îi atinge pe români la demnitate. Mai curînd motivele pentru care s-a recurs la această măsură, a introducerii vizelor, ar fi trebuit să zgîndărească sentimentul demnității naționale. Iertat să fiu, dar, cu ori fără viză, toată pegra societății românești - bandiți, cerșetori, prostituate, pești, hoți de buzunare și ucigași neprinși - a călătorit în Occident din 1990 încoace. S-au speriat bieții vestici de românii care le cădeau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
din 1990 încoace. S-au speriat bieții vestici de românii care le cădeau pe cap. Pînă n-a început Ministerul de Interne să cearnă mai cu băgare de seamă la cei care vor să iasă din țară, această așa-zisă demnitate a fost reprezentantă peste graniță de foarte multe persoane cu care nu ne-am putea lăuda nici la noi acasă. Așa că după părerea Cronicarului demnitatea națională n-are nici o legătură, dar absolut nici una, cu faptul că Occidentul nu ne va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
cu băgare de seamă la cei care vor să iasă din țară, această așa-zisă demnitate a fost reprezentantă peste graniță de foarte multe persoane cu care nu ne-am putea lăuda nici la noi acasă. Așa că după părerea Cronicarului demnitatea națională n-are nici o legătură, dar absolut nici una, cu faptul că Occidentul nu ne va mai cere vize de la 1 ianuarie anul viitor. * Printre furturi din conductele Petrom și știri despre frigul din case, a răzbătut în presă un raport
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
mai tot satul. Veselia dura două zile încheiate și toată lumea era mulțumită și bucuroasă. Tatăl său, om de o putere herculeană, era generos, dăruind rudelor de toate, dar refuza să se amestece printre "domni", pe care nu-i agrea, refuzînd demnitatea de pretor la Ocna Șugatac. Părinții aveau pămînt mult și bun. Vara micul Ilie mergea, cu toți copiii, la uscatul fînului. Avea șapte frați și două surori, toți beneficiind de lumina cărții, cel mai mare, ajuns doctor în filosofie, murind
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
de dreapta, nu se sfiește să amenințe birjărește. Această ridicare a poalelor peste cap nu e atît indecentă, cît întristătoare pentru moralul nației. De parcă n-ar fi așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea bună a lucrurilor - și anume, că un intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă într-o
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
din mînăstire pentru a-și urma destinul, iar tînărul pretendent abandonează Filosofia pentru Teologie, devenind absolvent în această delicată îndeletnicire care avea nevoie, înainte de toate, de har. Devine chiar, în 1909, doctor în teologie la Universitatea din Cernăuți și capătă demnitatea de confesor ecleziastic. Se hirotonisește abia în 1922, devenind preot și profesor de teologie în 1926. În 1938 realizează, împreună cu colegul în ale preoției, Vasile Radu, versiunea româneasscă integrală a Bibliei, monument de limbă românească, tradusă de-a dreptul din
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
acel copil Georg (Baby), după informații pe care le dețin de la Șerban Cioculescu, fusese chiar conceput cu marele critic. Dar, surprinsă brusc de realitatea sentimentelor pe care le nutrea față de poet, i s-o fi părut că e, probabil, sub demnitatea ei de femeie onorabilă, din lumea suspusă, ca soție și amantă. Desigur, legătura ei cu Maiorescu nu apare, cu liniile clare, în roman. Dar cînd Mite îi arătase manuscrisul unei poeme dăruită ei de poet și la lectura sa explicativă
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
peste situație. Se înclină ușor, își luă rămas bun și plecă". Romancierul îl prezintă pe poet ca pe un declasat social datorită împrejurărilor, iar pe Mite ca suferind de asta, bucuroasă că pasiunea ei pentru Eminescu, nefiind de nimeni cunoscută, demnitatea ei nu avusese cum suferi decît în propria-i conștiință. În această stare de fapt și spirituală se produce, bine pusă în pagină de autor, scena sărutului pe care poetul îl depune, la o lecție, pe obrazul Mitei. "Nu reacționase
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]