43,899 matches
-
ecranul computerului. - Avem latex și... asta ce mai e? se miră Cooper. Computerul a identificat ca fiind acid alginic. Mă întreb ce o mai fi și asta. - Plombe. - Poftim?! se miră și mai tare Cooper. - E o pulbere pe care dentiștii o amestecă în apă și pe care o folosesc ulterior pentru a confecționa plombe. Poate că făptașul tocmai fusese la dentist. - În fine, spuse Cooper contrariat, reluând citirea rezultatelor din computer. Mai avem urme de ulei de ricin, propilenă glicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce o mai fi și asta. - Plombe. - Poftim?! se miră și mai tare Cooper. - E o pulbere pe care dentiștii o amestecă în apă și pe care o folosesc ulterior pentru a confecționa plombe. Poate că făptașul tocmai fusese la dentist. - În fine, spuse Cooper contrariat, reluând citirea rezultatelor din computer. Mai avem urme de ulei de ricin, propilenă glicol, alcool cetilic, oxid de fier, dioxid de titaniu, cărbune și niște pigmenți neutri. - Cei mai mulți din acești compuși se folosesc în industria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe vremea când eram o fetiță; păreau atât de siguri și mulțumiți de sine și convinși de tot ce spuneau sau făceau. Cât de mult tânjeam să fiu ca ei. Nu păreau că pot fi vreodată înfricoșați să meargă la dentist, de exemplu, sau să nu întârzie la muncă sau, poate, să fi îmbrăcat ceva greșit. Toate lucrurile de care eu mă temeam atât de mult. Îmi dădeam seama că totul va fi bine după ce treceam cam de douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acum un an. — Ai venit s-o vezi? Te uiți după ea? Dumnezeu știe cum de-am găsit puterea să-l întreb. Eram atât de calmă de parcă aș fi discutat despre o întâlnire de afaceri sau despre o vizită la dentist, nu ca și cum l-aș fi întrebat pe soțul meu despre relația cu iubita lui. Dar efectul întrebării a fost departe de unul liniștitor. Spre groaza mea, am văzut cum fața i se strânge și îi apar lacrimi în ochii încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de cînd se Întorsese În Amherst Avenue, Jim vizitase des cinematografele redeschise din Shanghai. Părinții lui Își reveneau Încet, după anii de detenție În lagărul de la Soochow, iar Jim avea timp suficient să circule prin Shanghai. După ce-l vizita pe dentistul rus alb din concesiunea franceză, Îi spunea lui Yang să-l ducă, Într-un Lincoln Zephyr, la Grand sau la Cathay, acele locuri vaste și răcoroase unde se așeza În primul rînd și urmărea Încă o dată filmele Bataan și Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mâine. O să fie o comisie ca atunci când a venit delegația sovietică și v-a făcut cadou cărți și atlase În limba rusă. De ce să-ți fie frică? Ție ți-e frică doar când vin ăia cu vaccinul sau la dentist. Gata! Noaptea a trecut! Ești În fața catedrei, În fața comisiei, În fața biletelor Întoarse pe dos ca să nu vezi ce scrie pe ele. Întinzi mâna și tragi un bilet de la margine. Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Trebuie să faci o compunere. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Gheorghe, la două case pe Agricultori, pe sergent medic Zlătescu, pe Mătăsari și pe intrarea Baritonului. Pe intrarea Baritonului stă o tanti care vinde borș și care la colinde Întotdeauna dă o hârtie de un leu. Din curte de la domnul dentist se aud lătrând groaznic câinii lupi. Mereu te latră când te duci să cumperi borș. Câinii sunt legați și au botniță. Te gândești cum au pus bandiții câlți În gura câinilor lupi de la Ambasada română de la Berna când l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și cele de ananas, devine lesne de Înțeles atracția pe care insula a exercitat-o asupra coloniștilor. Așa a căzut Zanzibarul, În 1890, pe mâna coloniștilor englezi care au câștigat disputa cu Germania și Italia. În disputa dintre tine și dentist, a câștigat dentistul. Tu ai fost biruit, ai căzut În ghearele lui. Foreza piuitoare ți-a intrat În măsea și În gaura aceea a fost introdus cu migală și scule fine, prin apăsare, un pansament cu arsenic. Simți În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ananas, devine lesne de Înțeles atracția pe care insula a exercitat-o asupra coloniștilor. Așa a căzut Zanzibarul, În 1890, pe mâna coloniștilor englezi care au câștigat disputa cu Germania și Italia. În disputa dintre tine și dentist, a câștigat dentistul. Tu ai fost biruit, ai căzut În ghearele lui. Foreza piuitoare ți-a intrat În măsea și În gaura aceea a fost introdus cu migală și scule fine, prin apăsare, un pansament cu arsenic. Simți În gură un puternic gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a murit. În plus, Ady Zuckerman era și secretarul U.T.M pe liceu. Tocmai acum, când a Început lupta pentru coexistența pașnică a popoarelor, o bestie l-a asasinat pe Kennedy. Cuvântul „bestie” Îți șuieră În cap precum foreza dentistului. Nenorocirea se amestecă cu mirosul de cuișoare al pansamentului care Îți dezinfectează locul cariat și de câte ori de acum Încolo vei mânca plăcinte cu mere, aromată cu scorțișoare sau cuișoare, Îți vei aminti de Președintele Statelor Unite ale Americii, John Fitzgerald Kennedy. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prețurile de la piețele locale au crescut brusc. A mai stat pe baricade câteva luni, dar Într-un final prețurile au Învins-o. Apoi, din Întâmplare, În săptămâna În care urma să renunțe la stand, stând În camera de așteptare de la dentist și răsfoind un număr vechi din National Geographic i-au căzut ochii pe niște poze cu niște copii de țăran din Guatemala, deși nu copiii În sine i-au captat atenția - chiar dacă erau extrem de frumoși. Hainele pe care le purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Chiar dacă tatăl lui Ronnie murise cu câțiva ani În urmă, tocmai când ea și cu Sylvia Încercau să reconstruiască relația lor cu el, mamei lui Ronnie i se aprinseseră călcâiele Încă o dată, târziu În viață, și se căsătorise cu un dentist la pensie cu care locuia În Marbella. Partea proastă a terapiei lui Ronnie, era că devenise dependentă nu numai de a se analiza pe sine, ci și de a-i analiza pe toți cei din jurul ei. — Deci, ești OK cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
le acordau un minut. Și, cu cât puneau mai multe întrebări, cu atât li se făcea mai frică de răspunsuri. Poate îl știi pe tatăl meu, repetă bărbatul, deși probabil văzuse că voiam să scap de el. Fritz Pfeffer. Era dentist în Amsterdam. Deci el era Werner, fiul, doar cu un an mai mic decât mine, pe care Pfeffer avusese inspirația să îl trimită cu un transport de copii în Anglia, imediat după Kristallnacht. Traversasem jumătate de glob ca să dau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ochii în jos o clipă, dar nu îmi părea rău pentru el. Fusese în Anglia în timpul războiului. Am auzit că s-a ascuns împreună cu o familie pe nume Frank, zise el. I-am spus că nu știu nimic despre un dentist pe nume Pfeffer sau despre respectiva familie Frank. Adevărul nu l-ar fi consolat oricum. Poate nu ești de aceeași părere cu mine, doctore, dar nu ești în măsură să judeci. Nu cunoști veninul amintirilor. Nu e nimic de povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spuneți-mi, insista el. Nu înțelegea că nu am voce? — Ați întâlnit-o aici sau în Europa? Dacă i-ai vedea dinții, doctore, nu ai mai întreba asta. Sunt o mărturie a unei vieți de lapte pasteurizat, legume proaspete și dentiști scumpi. Prima dată când mi-a zâmbit, am fost orbit. La fel și cu sora ei. Am cunoscut-o aici. S-a născut aici. Și spui că este evreică? Va veni vremea când vom fi oameni din nou și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de basm pe care îl interpreta. Shelley Winters își ridica fusta și țopăia pe ecran, scuturându-și buclele blonde vopsite. Mi-aș fi dorit să nu o vopsească blondă. Soțul ei mormăia și bombănea de sub o mustață neagră țepoasă. Dussel, dentistul, se alătură grupului și povestea luă o întorsătură comică. Scenariștii creaseră un idiot amuzant. Nu puteam să nu râd. Întreaga audiență chicotea la prostiile lui Dussel și la fețele pe care le făcea Anne când își dădea ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Dar dacă sunt toți morți? — Morți, vii, care e diferența? Tot ai responsabilități. De asta vii tu aici? Ridică din umeri și zâmbi. Ai un motiv mai bun? Continuă să rânjească la mine. Cei doi dinți din față - munca unui dentist din lagărul DP, eram gata să pariez - străluciră ca două faruri orbitoare într-o mare galbenă. Părul roșu scânteia ca un tufiș în flăcări. Ce naiba căutam aici? Bărbatul venea aici pentru că nu avea un alt loc în care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
comanda și eu i-am transmis chelnerului mai departe. Ați bătut atâta drum doar pentru proces? am întrebat eu după ce chelnerul plecă. Ați văzut piesa despre care se vorbește în proces? Cauza tuturor necazurilor? Am dat din cap. Știți personajul dentistului? —Dussel, am spus, deși era un gest crud. —Dussel nu era numele lui. Copilul acela a inventat. Clătină din cap. Buclele îi tremurară sub pălăria posomorâtă. — Acesta e un alt lucru pe care nu îl pot ierta. O tânără îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar foarte indisciplinat. Nu judec pe nimeni. Nu a fost ușor, o tânără fată și un bărbat în toată firea, un bărbat care duce dorul familiei sale, să împartă aceeași cămăruță. I-am spus că nu înțeleg. —Bărbatul din piesă, dentistul care împarte camera cu Anne Frank, numele lui nu e Dussel, ci Pfeffer. Fritz Pfeffer. Eu sunt văduva lui. — Piesa nu zice că el era căsătorit, am spus eu, deși era și acesta un gest crud. Eram soț și soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iar Mark nu-și dorea. Cum poți construi un pod peste o asemenea prăpastie? Dar nimeni nu ne putea acuza că nu ne purtam civilizat. Ne zâmbeam cu atâta politețe și atât de mult încât ieri m-am dus la dentist pentru că aveam dureri și credeam că am o infecție la maxilar. Iar Mark nu m-a văzut sau auzit nici măcar o dată plângând. Îmi țineam toate cosmeticele în dormitor ca să pot acoperi urmele pe care fiecare noapte mi le lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le făcea să râdă isteric. Respect standardele minime. Mă epilez vara când port pantaloni scurți. Sunt meticuloasă când vine vorba de talc și deodorant și cheltuiesc o avere pe mașinării de curățat dinții - în primul rând pentru că am fobie de dentiști. Am zis să-i fac pe plac lui Lynn și să-mi calc hainele. În mod normal, le dau cu puțină apă și le bag în uscător. E de-ajuns pentru mine și Mark. Adică, era. La ora 5, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
World of Adventures? Nici măcar amintirea zilei petrecute acolo cu Ed nu-mi putea strica bucuria pentru acest loc. Sunt probabil foarte superficială. Tally își strânse buzele ca să nu izbucnească în râs. — Nu suntem în vacanță. O să mergem cu copiii la dentist, apoi trebuie să facem multe cumpărături, ne întoarcem aici la prânz, apoi va trebui să-i verificăm pe cei mari la ortografie și tabla înmulțirii și apoi va trebui să facem ordine în casă, luându-le-o înainte micuților îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a nenumărate strofe cu The Wheels on the Bus. Tally a pus capăt coșmarului la versul „Criminalul cu toporul face harșt, harșt, harșt“ cântat de Ellery, moment în care fetele au început să plângă. Aproape ne-au dat afară de la dentist. Martha a urlat de când a intrat în sala de așteptare și până am plecat. Asta i-a făcut pe toți ceilalți copii să țipe și chiar și unul dintre adulți și-a pierdut curajul și a plecat fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi curățat legume mediteraneene pentru cină, putem să ne așezăm și să ne gândim la toate lucrurile pe care vrem să i le spunem lui Phil despre ziua pe care am avut-o. Despre The Wheels on the Bus, despre dentist, despre plânsul din cauză că viețile noastre sunt pustii, chestii de genul ăsta. Mi-am pus haina, conștientă fiind că tonul vocii ei creștea îngrijorător. A venit cu mine până la ușă. Instinctiv, am îmbrățișat-o simțind cum trupul ei devine din ce în ce mai rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și ele mă ard și astăzi încă pe inimă ca două picături de plumb topit. - Fiul meu, răspunse el cu privirile în pământ, iartă-mă și uită că te-am bătut cu frânghia, fiindcă nu ai vrut să mergi la dentist. Atunci i-am surâs, descoperindu-mi incisivii de faianță ca să-i fac plăcere, ridicai o piatră și mă prefăcui că o fărâm între măsele. - Să mă ierți, mai zise tata iar, pentru palma ce ți-am tras-o atunci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]