4,078 matches
-
cu mănuși albe schimbă farfuriile și aduc alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă să se depărteze. Mama, însă, înșfacă paleta de pe un platou și se servește singură. Încremenesc - dacă o văd oaspeții? Dar mama își tot cară la mâncare în farfurie, în timp ce lacheul, cu o figură nedumerită care mă face să sufăr și mai mult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
va face cale întoarsă din drum. Moș Calistrat spunea că trebuie să treacă în fața ei ca s-o mai momească odată, însă Cristian nu-și imagina cum vor reuși să ajungă acolo. Poate vor pluti din nou pe deasupra? Negura se depărtase destul de mult și acum dispăruse după un cot al drumului. Calistrat îl îndemnă din nou să se grăbească, nu aveau voie să o scape din ochi. Când o ajunseră din urmă, arăta mult mai diluată, nu mai era decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Tot în Bacău funcționa, prin 1862, un pension, urmat de fiii celor bogați. în plasa Berheci, inutul Tecuci, de care aparțineau satele viitoarei comune Filipeni, nu era nicio coală primară. Școli puteau fi la Tecuci, la Bârlad, la Vaslui, locuri depărtate de Valea Dunavățului. După Bacău, o localitate mai apropiată, care avea școal primară, era Roman. Aici a învățat Gh. Boca, fost primar în comuna Filipeni timp de 28 de ani, primul luncaș știutor de carte. Ar trebui însă să-l
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înghite mereu o salivă inexistentă, că mărul lui Adam i se mișcă în sus și în jos, zgâriind carnea vorbitoare, că pleoapele sunt mereu lăsate, ca o cortină care ascunde ce este dincolo, într-o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nici măcar strigoiul meu neiertător. Doar eu. Oricum ar fi, oricare ar fi acum realitatea, chiar dacă s-a dus dincolo, cât trăiesc eu, va trăi și ea. — Poate mai mult. Tina e mai slăbită ca el, transpirată toată, neajutorată. S-a depărtat de Maestru, s-a strâns între perne, pe pat, stă tot cu spatele la el, ca și cum n-ar fi existat, își repetă fata, el e așezat tot la masa joasă, trăgând din a nu știu câta țigară, cafeaua se terminase demult. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Învățător nu-și dădea seama unde anume se Întrerupsese, mintea lui Amory era Încă Într-o formă excelentă. Nu se știe precis ce-ar fi făcut din el Încă doi-trei ani de viață În stilul acesta. Odată Însă, când se depărtase, Împreuna cu Beatrice, cam patru ore de țărm, navigând spre Italia, apendicele i s-a perforat - probabil din cauza prea multor mese luate În pat - și, după o serie de telegrame frenetice expediate În America și Europa, spre uimirea pasagerilor, transatlanticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este că nici nu am avut-o: ― Domnule, ești oribil, nu ne placi deloc, când te vedem la televizor, ni se face rău. Bună ziua! Și se depărtează încetișor, cam înțepat, dar cu mulțumirea unor oameni care au pus lucrurile la punct. Moldovan a tăcut, între noi s-a lăsat o liniște adâncă, netulburată decât mai târziu de râsul meu solid. Am râs cu putere, poate pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
puteau fi văzuți decât la microscopul electronic, Îmi frecau vârful penisului, surâzând. Am fost de mai multe ori pe punctul de a ejacula, dar de fiecare dată valul plăcerii se retrăgea și de fiecare dată schimbam poziția corpului lui Akemi, depărtându-i și mai mult picioarele. Fața i se contractase Într-o grimasă precum o fotografie pe care ai fi mototolit-o și apoi ai fi desfăcut-o la loc. Aveam impresia că expresia feței i se modifica la fiecare Împingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de ecstasy, apoi prizaseră cu grijă o cantitate infimă de cocaină, apoi au ars niște cristale de stupefiante procurate din Yokosuka. Vagabondul se excitase doar privind. Și-a dat repede seama că, decât să Încerce să o umilească pe fată depărtându-i cu forța picioarele, era mai excitant să o abandoneze legată de canapea și să o privească cum cerea implorând orice obiect În formă de penis. — Nu era deloc un snob. De fapt, știa că nici vinul, nici șampania nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
supunere. Când i-am scos dopurile din urechi și i-am Îndepărtat călușul din gură, Noriko a Început să plângă ca un sugar, Încercând să-și lipească trupul de cel al bărbatului. El a luat-o În brațe, i-a depărtat larg pulpele și a așezat-o așa pe canapea; apoi mi-a făcut semn din ochi să-i țin picioarele nemișcate. În timpul acesta, Noriko plângea În continuare, scuturată de convulsii, cerându-i bărbatului să o mângâie pe obraji, pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în oțet. — Ce să facem noi cu mâncarea? Niște ulei n-ai? — Am ulei „Apahida”, da’ numai cu mâncare. — Bine, mă, Gică, spuse Felix S 23. Poate ne mai întâlnim noi. — Să fii matale sănătos, zise Gică. Nava „Bourul” se depărtă. În timp ce Gică se uită după ea, ușa stației se întredeschise și apăru un cap somnoros de roboată tânără. — Cine a fost, Gică? șopti ea îngrijorată. — Unu’, Felix, îl știi și tu. Ăla care mi-a plătit anu’ trecut cu obligațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îl știi și tu. Ăla care mi-a plătit anu’ trecut cu obligațiuni C.E.C. și, până când am ajuns la Centru să le schimb, mi-au dat pe ele gem de caise. Episodul 18 O nouă și elocventă planetă După ce se depărtară de stația interplanetară „Tâncăbești”, nava spațială „Bourul”, cuplată cu mininaveta „Sanda”, aparținând roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o șurubelniță, își răzuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și nouă zile și-mi vin hainele civile! răspunse veselă mogâldeață. Apoi, după o pauză, întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu Petre, mulțumit, începu să fluiere o doină. Episodul 19 Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se înălță spre zări, spre noi și noi aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ușă, Jan, se întoarse și spuse: — Da’ niște sticli goale... N-avem! răcni Felix S 23. Meseriașul ieși resemnat, trăgând după el ușa. La vreun minut după aceea, prin hublou, văzură cum micul vehicul pe care scria Cooperativa „Prestarea” se depărtează încet, spre noi și noi orizonturi ale cunoașterii. Episodul 41 La o ciupercărie După plecarea simpaticului comerciant, încercară să stabilească legătura radio cu satelitul „Veac Nou”, dar nu reușiră. Prinseră în schimb un post malaysian care retransmitea emisiunea unui post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Stejeran 1 un întreprinzător constructor sau - de ce nu? un recunoscut și apreciat reporter agricol, am putea descrie căsnicia reușită a Gettei 2, căsătorită definitiv pe aceste meleaguri. Cum însă nu suntem asemenea povestitori, preferăm să privim și noi cum se depărtează personajele noastre, declarând, cu sinceritate, caragialean, că nu mai știm ce s-a întâmplat cu ele. Planeta mediocrilor Episodul 3 Accidentul În anul 2954, luna octombrie, ziua 3, astronauții Ion Aciobăniței, comandant, și Vasile Amărășteanu, pilot-telegrafist, decolați de la baza „Văratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a prins un extramediocru căzut pe lotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
unică țintă provocarea Cu tristețe mă-ndoiesc de această stea (engl.). celor câteva minți, autonome îndeajuns pentru a regândi judecăți literare clasate. Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așează sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri, unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Arghezi...1 Eugen LOVINESCU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă ă...î. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura națională, ă1930î. poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri". Poezia se intelectualiza, pitagoreic, prin stabilirea unei ordini pe planul al doilea, iar lectura devenea o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
s topite, întunecimile Alungate în mit! Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, brândușele au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se-nclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina! Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine! Timpul etern în curgerea ineluctabilă Face să se învîrtă în jur același soare Astrele, perpetua trecere implacabilă
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
clipă de copii, el căută cu privirea pe tânărul care-l însoțise. Alergă încoace și încolo ca să-l găsească! Dar, în zadar! Ajungând la ușa de la intrare, zări dincolo de poartă silueta unui bătrânel, îmbrăcat în haină de arhiereu, ce se depărta prin neaua sclipitoare. Avea în mână un toiag mare, cu o cruce în vârf, iar fața îi strălucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o păstra în camera din față. Abia atunci, cu lacrimi mari în ochi, bătrânelul
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
încordat și a reușit să se stăpânească. A trecut buretele peste mijloc încet, rar, fără grabă, coborând mai apoi pe pulpe, ținând-o strâns cu brațul stâng de mijloc. A introdus mâna cu buretele printre picioare, șoptindu-i să le depărteze ca să o poată spăla. Ea a reacționat pozitiv, ca un automat, fără să poată gândi. Acolo a lăsat buretele scăpat în apă și a frecat-o ușor cu palma într-o mângâiere prelungă. Palparea acelui loc ce-i părea mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
față de impasul în care se găsea. Când a înțeles că nu-i va mai vorbi și nu o va mai asculta, s-a întors încet, descurajată și îndurerată, hotărâtă să plece. Și-a luat geanta de pe colțul scaunului, s-a depărtat încet, a deschis și s-a oprit în pragul ușii, hotărându-se să mai facă o încercare. „Poate că dacă suntem singure, va înțelege... Poate că mă va ajuta. Să îndrăznesc să-i ofer ceva? Dacă se supără și dau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur că va pierde acele lucruri și avea teamă că vor fi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]