7,752 matches
-
acum din casă, însă îndemnată de slujnică, a ieșit în grădină. Priveliștea pe care o avea în fața ochilor era minunată: sălcii verzi, bujori roșii și o mulțime de alte flori, cu petalele larg deschise. În copaci cântau păsări, iar în depărtare tronau munți falnici. Du Liniang a fost copleșită de frumusețea locului. Se gândea că până atunci doar citise și brodase în camera sa, iar tinerețea ei, la fel ca primăvara, vor trece repede. Ce rost ar avea frumusețea primăverii dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
câine, ce ne facem, o să ne dea de gol“. Nu, nu intrase cu noi în scara aia, nici nu ar fi încăput dealtfel, am căzut noi de acord, dar ne aștepta cuminte afară, deși eram la vreo trei sute de metri depărtare de locul unde apăruse prima oară ca să vadă focul. Existau două explicații pentru asta: 1, știa că Pipiță adusese benzina și că eu am aprins chibritul, iar acum ținea musai să fim pedepsiți, 2, se plictisea de moarte acolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a dispărut apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-un loc mai ferit, se pierdea în mulțime, cred că sufla flăcări pe nări ori se dădea peste cap, nu știu ce făcea, dar făcea sigur ceva ieșit din comun, fiindcă se întorcea întotdeauna cu brațul ridicat, cât să înțeleg de la depărtare că a reușit și să văd biletele fluturându-i între degete. Se întâmpla însă uneori ca ora de începere a filmului să nu se împace cu ora pe care-o arăta ceasul lui rusesc, așa că intram unde se nimerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a unei vechi colibe de munte, cu bătrînul Tu Fu. Privind tăcuți În zare, către vălătucii de ceață albă ce se ridicau dinspre vale, ascultînd cum suflă vîntul prin perdelele de trestie și reverberațiile stinse ale clopotelor unui templu din depărtare, eram fiecare „singuri cu zece mii de lucruri”. După asta, m-am grăbit să mă Întorc rapid În Anglia - sărind peste oceane, continente și secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde am Încropit un foc mic lîngă un drum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Închis și celălalt lipit de prosop și mă uitam peste movilele din material pufos, vedeam cum se Întinde În fața mea o savană uriașă, de la T-ul uriaș din fundal, ca un baobab impozant și golaș, pînă la micul v din depărtare, de la „visare”. În acele prime zile, ori de cîte ori pleca Jerry, stăteam liniștit și priveam gazelele sărind peste litera E și girafele scărpinîndu-se pe capetele bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
hoteluri pe jumătate construite și benzinării. Am trecut pe lângă un supermarket gol ce stătea într-o mare de noroi. Pe marginea drumului se înălțau, în bătaia farurilor lui Vaughan, dune albe de șindrilă industrială. Un șir de felinare apăru în depărtare, demarcând perimetrul acelui complex de tranzit și odihnă. Imediat dincolo de marginile lui, în suburbiile vestice de lângă Stanwell, se afla o zonă de curți ale dezmembrărilor auto și depozite de mașini abandonate, mici ateliere de reparații și tinichigerii. Am trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașina către autostradă și, în câteva minute, am rămas blocat într-un ambuteiaj. Șirurile de mașini oprite ajungeau până la orizont, unde se uneau cu digurile rutiere ticsite ale șoselelor de la vest și sud de Londra. În timp ce avansam poticnit, apăru în depărtare blocul în care locuiam. Deasupra balustradelor balconului de la camera de zi o puteam chiar vedea pe Catherine prinsă într-o operațiune complexă, dând două sau trei telefoane și notând ceva într-un carnețel. Într-un fel neașteptat, părea să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
benzinăriilor de pe Western Avenue am privit mașinile care veneau. Apoi m-am plimbat pe lângă platforma de observare a Terminalului Oceanic, în speranța că-l voi surprinde pe Vaughan filmând sosirea vreunei vedete de muzică pop sau a vreunui politician. În depărtare, traficul se mișca lent de-a lungul punții descoperite a podului rutier. Din cine știe ce motiv, mi-a venit în minte cum Catherine spusese odată că nu va fi niciodată mulțumită până ce nu va fi încercat toate actele de copulație posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
el. - Mersi, zise fata. - Cu plăcere. Fata mai zăbovi o vreme în fața ghișeului. Părea că încearcă să își amintească ceva. - De ce nu veniți cu mine? zise în cele din urmă. - Poftim? spuse uluit șeful de gară. - Veniți cu mine! În depărtare se auzea șuieratul locomotivei. Șeful de gară chibzui câteva secunde. Se gândi la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un bilet și ieși din ghișeu. Trenul intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La masă se lăsă o tăcere meditativă. Am obervat că nu mai era Hendrix la boxe, puseseră Tom Waits. La altă masă, o fată vomita. - Colosal, de-a dreptul colosal, vorbi cineva, dar nu-mi era prea clar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am făcut treburile și am cumpărat încă o sticlă de vin, m-am întors. Ronaldinho tocmai termina de povestit. - ...fata cade în genunchi plângând și strigă disperată „Ionuț! Ionuuuuuuuuuuuuț!“. Din râpă își ia zborul o pasăre care se pierde în depărtări, iar filmul se termină. Urmă o nouă tăcere, a treia. Îmi mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez. Marc Girardelli? Parcă așa îl chema. Luca mi-a smuls sticla de vin din mână și a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trebuie să știe „cauzele care înșală ochii, aspectele văzute sub apă, sau în oglinzile de forme diferite, care uneori trimit imaginile în afară, la oglinzi atârnate în aer, și cum se pot vedea clar acele lucruri ce se-ntâmplă în depărtare“. Curând mi-am dat seama că nesiguranța creată prin acel du-te-vino de automobile identice nu era suficientă pentru a zădărnici pericolul unor ambuscade; m-am gândit, atunci, să aplic puterea multiplicatoare a mecanismelor catoptrice chiar asupra bandiților, organizând capcane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întuneric, punctul de sosire unde vrea să ne ducă romanul. Și eu, citind, caut niște deschideri - spune el, făcând aluzie la bărbatul cu ochii înroșiți -, dar privirea mea caută printre cuvinte, pentru a încerca să vadă ce se profilează în depărtare, în spațiile ce se întind dincolo de cuvântul „sfârșit“. A venit momentul să spui și tu ceva. — Domnilor, trebuie să spun de la început că mie îmi place să citesc numai ceea ce se află scris în cărți; să leg amănuntele cu întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
drumului spre Maun. Oamenii de acolo îi privesc, uneori, cu suspiciune pe cei din basarwa, susțin că le fură caprele și le mulg vacile noaptea dacă nu le supraveghează cu atenție. Grupul ăsta își instalase tabăra la vreo două-trei mile depărtare de sat. Nu construiseră nimic, bine-nțeles, ci dormeau sub tufișuri, ca de obicei. Aveau destulă carne - tocmai omorâseră câțiva struți - și erau fericiți să rămână acolo până ar fi fost nevoiți să plece în altă parte. Aveau cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fetițe îmbrăcate în rochițe albe, cu panglici în păr, care se uitaseră și ele la ea și-i făcuseră cu mâna. Și cum arătase cerul - plin de nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede! Nu departe, un avion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sunet puternic, huruitor. De bună seamă, o să trezească toată casa, reflectă ea, dar, când avionul ateriză pe pistă și motorul fu redus la tăcere, casa rămase tot cufundată în tăcere. Fetița se uită afară. Se vedea o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
redus la tăcere, casa rămase tot cufundată în tăcere. Fetița se uită afară. Se vedea o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
kopje-urile, coroanele copacilor, iarba uscată de pe marginea drumului, până și praful. Soarele, o minge roșie, mare, părea că atârnă la linia orizontului, apoi se eliberă și pluti deasupra Africii; ziua reveni la culorile ei firești, iar Mma Ramotswe văzu în depărtare acoperișurile familiare ale copilăriei ei, măgarii de pe marginea drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În mîinile sale. Așteptă răbdător. În fiecare dimineață, În zori, se cățăra pe culme și scruta depărtările În toate direcțiile, atent la prezența oricărui vapor, ba chiar În timpul zilei se oprea de două ori din orice treabă pe care o avea de făcut și se ducea să se Încredințeze că nici o corabie cu pînze nu-și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se stingă Încet-Încet, inevitabil. Cel de-al treilea răspunse probabil ceva hazliu, dar Oberlus nu mai reuși să distingă ce zicea, deși auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase și care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul. Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o stîncă și se uitau În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de neconceput, titanică, Înrobitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
important și stăpîn pe viața lui și a altora mai des, iar asta Îl făcuse ca - În cele din urmă - să abandoneze vînătoarea și să se Închidă pentru totdeauna În singurătatea unei insule. În anumite după-amieze, cînd Îi zărea În depărtare pe cei care se ocupau de aprovizionarea cu balene, În lungile lor peregrinări din Oceanul Arctic pînă la Antarctic, evoca, nu fără nostalgie, puținele momente În care se bucurase de o adevărată plenitudine și aproape fericire, dar Îi era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]