863 matches
-
inedit la Cabinetul Parlamentar am provocat un moment inedit: lansarea plachetei de versuri intitulată Trecut-au anii..., semnată de poetul sucevean Alexandru I. Rotaru, sub îngrijirea lui Dumitru Brădățan. Era chiar ziua de naștere a poetului uitat, a omului deseori deprimat de indiferența celor din jur și căruia POEZIA îi asigură supraviețuirea. Am pregătit acest moment-surpriză timp de vreo jumătate de an și mulțumim tuturor “complicilor” noștri. Fotografiile spun mult mai mult decât o pot face acum cuvintele. La mulți ani
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
puteam lega. Așa mi se pare. Însă, după ce crizele se potoleau, deveneam iar sănătos și puternic, cum sunt acum. Mi-aduc aminte: tristețea din sufletul meu era insuportabilă; chiar îmi venea să plâng; mă tot miram și mă nelinișteam; mă deprima groaznic faptul că toate îmi erau străine; asta am înțeles-o. Ceea ce era străin mă ucidea. Mi-amintesc că din această beznă m-am trezit cu desăvârșire într-o seară, la Basel, tocmai când intram în Elveția, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Tăcu din perioada studiilor liceale (anii 1985-1989), că fiica a unui foarte important oponent al regimului Ceaușescu. După dramă pricinuita de pierderea fratelui ei, asasinat În Împrejurări neelucidate de către securitatea comunistă, surse obscure, prin grupuri de presiune urmăreau s-o deprime, urmărea fiind o sinucidere disperată. Știu că În ultima perioadă a anului 1989, Alină Tăcu era escortata de agenții securității iar situația familiei ei se agravase deoarece tatăl ei se află arestat la domiciliu și supravegheat sever”. Bogdan Enache ,,O
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ani, dar, și ai dreptate, pare c-au trecut veacuri. Unele lucruri erau mai simple atunci. Lucrurile erau aranjate Într-un fel, nu-i așa? Altcineva decidea pentru tine, spunea că așa era mai bine, și asta făceai. Uneori mă deprima. Așteptam cu nerăbdare pacea, lucrurile pe care le voi putea face atunci. Nu-mi dau seama cum Îmi imaginam că vor fi aceste lucruri. Nu știu la ce mă gîndeam cînd Îmi spuneam că vor fi altfel. Te aștepți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușii, de parcă ar mai avea ceva de spus, apoi se Întoarse În sala de așteptare. Curînd se auzi cum aranjează revistele pe masă și Îndreaptă pernele canapelei. Toată lumea are cîte un secret, la urma urmelor, se gîndi Helen. Ideea o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși. Măcar de-ar fi Julia aici, chiar În clipa asta! I se făcu dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar mai avea ceva de spus, apoi se Întoarse În sala de așteptare. Curînd se auzi cum aranjează revistele pe masă și Îndreaptă pernele canapelei. Toată lumea are cîte un secret, la urma urmelor, se gîndi Helen. Ideea o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși. Măcar de-ar fi Julia aici, chiar În clipa asta! I se făcu dor de vocea Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de păr ca acesta. Uneori se gîndea la cantitatea impresionată de păr Încurcat care, probabil, sfîrșea În măturile femeilor de serviciu, după ce terminau de mătura toată clădirea. Acum, gîndul acesta, care se alătura mirosurilor și aerului Încărcat din Încăpere, o deprimă. Își dădu seama cît de sătulă era să trăiască laolaltă cu femeile! CÎtă greață Îi făcea apropierea atîtor fete! A pudrei! A parfumurilor! A urmelor de ruj de pe buza ceștilor și a vîrfurilor de creion! A subsuorilor și picioarelor rase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan și-l Împinse. — În rînd cu tine, Pearce. Și tu, Leddy. Haide, nemernicilor. Îi scoase din camera pentru vizite, Înapoi spre intersecția de coridoare care ducea la ateliere și-i dădu În primirea domnului Chase. Domnul Chase se uită deprimat la ceas. Era cinci fără douăzeci. Cei de la Atelierul de Coșuri se puteau duce singuri acolo; unul dintre ei era Redband. Ei bine, era furios că trebuia să-i Însoțească pe toți pînă la Atelierele de Sacuri Postale Unu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
des că Olga a renunțat. Vara trecută am pus tifon - arătau superb, ca Într-un cort. Acum e prea frig pentru tifon. L-am Înlocuit cu scînduri date cu talc. Noaptea arată bine, pentru că draperiile sînt trase, dar ziua mă deprimă. Mă face să mă simt ca o curvă sau ceva de genul ăsta. În timp ce vorbea Înșuruba tirbușonul În sticlă; cu un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înainte, cu toate că el știe, imediat ce ridică receptorul, că ceva nu e În regulă. Ce s-a Întîmplat? — Maică-ta. Ca de obicei. — Ei, haide, Ellie. Dan nu-și ascunde cîtuși de puțin exasperarea, ceea ce, să fiu sinceră, Începe să mă deprime. E pe cale să devină soțul meu, așa că n-ar fi normal să fie de partea mea? — Ce ei, haide? M-a scos cu forța dintr-o ședință importantă, susținînd că e ceva urgent, apoi m-a dus de nas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce s-a întâmplat în anii ’90 în România, eu cred că, dacă privim această istorie a noastră, a națiunii române, în momentul de față ne găsim în cel mai bun moment posibil din toată istoria noastră. De ce să fim deprimați? De ce să fim dezamăgiți? A, de noi înșine să fim dezamăgiți? R.T. E o mare dezamăgire asta. O mare deprimare. V.S. Da, da. Dar, până la urmă, nu dezamăgirea față de noi înșine este soluția, e nevoie de un efort de construcție
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
cele din urmă. — De ce aș avea încrede în tine? — Nu ai de ales, zise cerșetorul ridicând din umeri. Sincer să fiu, nici nu știu de ce îți mai vorbesc! Pran nu are ce obiecta. Nu-l mai țin picioarele și cade deprimat la pământ. — Cred că mă minți. Mi se va întâmpla ceva rău acolo. Cerșetorul se gândește o clipă. — Da, poate, spune el în cele din urmă. Ai dreptate, te-am mințit. — Vezi! exclamă Pran victorios. — Pe de altă parte, meditează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al frontierei de nord-vest, un asemenea lucru ar fi fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe , abia sosit în India, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tare și clar. În mod sigur, nimeni nu-l poate lua drept altceva, decât un englez bona fide. Într-o dimineață, află de la profesor că Star s-a întors la Paris. Se gândește să se mute acolo definitiv. Vestea îl deprimă, iar când niște cunoștințe politice îl invită la Londra la un raliu acceptă, sperând că astfel va mai uita de ea. Se înghesuie într-un compartiment de tren cu o adunătură pestriță de studenți, un coș cu merinde și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
I-o chestie bizară pe care s-o spui despre propria-ți mamă, dar ăsta-i adevărul. Detest să fiu aici departe, dar cu atât mai mare va fi entuziasmul când până la urmă mă voi Împăca cu Bruce. Stacey mă deprimă și ea. E la o vârstă ciudată. Îmi aduc aminte când l-am cunoscut prima oară pe Bruce. Sora mea Shirley se vedea cu un tip care era În poliție. Don, cred că Îl chema. Ne-am Întâlnit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
A. Niciun cadou. Oricum nam cui să le dau. Nici o șansă să dorm. Nici o șansă. Îmi fărâmițez o linie și mă uit la niște filme porno. Însă nu reușesc să mi se scoale ca să fac o labă și asta mă deprimă. Îmi las În pace sula putredă și mă uit la una dintre emisiunile de sâmbătă seara pe care mi le-am Înregistrat. Jocul Generațiilor al lui Jim Davidson. Davidson e un comic meseriaș. Le pune la locul lor pe gunoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
imaginez că vezi unele lucruri destul de tulburătoare. — Da, dar le faci față. E destinul pe care ți l-ai ales și trebuie să le arăți tuturor că ești mai puternic decât ei și le arăți asta nelăsându-le să te deprime. Ca și tine. Tu ești o doamnă foarte curajoasă. Îi ții piept nemernicului ăsta. Îi arăți că ești mai bună decât el. — Uneori nu mă simt așa de puternică... Mi-aș dori numai să mă ajute și Cliff mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că e o chestie neprofesionistă faptul că nu știe să se poarte cu un bolnav. El e McDonald-ul medicinei și Îi ia mai puțin timp să pună un diagnostic decât le ia lor să servească un Big Mac. — Sunteți deprimat domnule Robertson. Nu fac asta prea ușor, dar o să vă prescriu Prozac. — Bine, Îi spunem noi doctorului ăstuia. Însă Rossi: e ceva diferit la el. De parcă tocmai și-a dat seama că se apropie de vârsta mijlocie și că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Rhyme fu nevoit să accepte să meargă în camera lui pentru nevoi personale și pentru odihnă. Momentele ca acesta, adevărate discrepanțe cu viața normală, îl făceau pe Rhyme să se înfurie cel mai tare. Să se înfurie și să se deprime, deși nu admitea niciodată acest lucru. În dormitorul de sus, Thom se ocupă de treburile fiziologice întâi. Apoi spuse: - Bine. Două ore de somn. Ai nevoie de odihnă. - O oră, protestă Rhyme. Thom avea de gând să continue cearta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei simți nimic“. Era ceva la adresa vânatului, dar lui Gachentard i-a fost teamă să nu se potrivească și soției lui într-o seară în care l-ar fi deprimat prea tare să o vadă așa, cu picioarele ei inerte și cu chipul mohorât. — Prefer să ți-o dau ție, îmi spusese întinzându-mi obiectul ambalat în hârtia unui ziar pe a cărui primă pagină era mototolit chipul reginei Suediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai în glumă, măi în serios, că este cel puțin unul cinstit. Într-o zi o întreba brusc: -Lăură, te-ai gândit cumva la viitor? -Nu prea, îi răspunse ea, cam absența. -Nu știu dacă e o idee bună, mă deprima. Vocea ei trădă ezitare, dar mai ales enervare cumplită. -Lăură, daca nu vrei să vorbești despre asta, să știi că eu te înțeleg perfect. -Oricum, nu voi trăi niciodată din politica! tinu ea să precizeze mumaidecât. -Nu te tentează? -Într-un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și semnează, aproape cu ochii închiși, un ghem de firișoare de cerneală albastră în josul paginii, treaba a fost făcută, este greu chiar și când este ușor, oftez, indiferența ei mă deprimă, deși lucrurile au mers ușor, nu a fost nevoie de discuții interminabile, de explicații, de consolări și încurajări. Ea scoate un pachet de țigări din dulăpiorul ei și mă servește, hai să ne mișcăm puțin, o ajut să meargă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care se ridica din țigara decotizată și care desena volute cu contururi difuze în atmosfera stagnantă. Deși ziua era pe sfârșite, reușise să nu se uite în oglindă de dimineață. Așa era mai bine, fiindcă înfățișarea ei neglijentă ar fi deprimat-o și mai mult. Apartamentul era mai prezentabil, cu câteva tușe decorative, cât să nu pară auster. Cu toate acestea, nici un element de decorație nu era personal. Și era lesne de înțeles. Ripley își lăsase în urmă existența anterioară. Chiuveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul Camden era că acolo nimeni nu se simțea obligat să fie vesel; aveam voie să ne prăbușim ca niște cadavre și deprimați din cale-afară. În zona de sud-vest, oamenii se simțeau obligați să se bată pe spate și să râdă zgomotos, plini de voioșie, indiferent de cum s-ar fi simțit. Pun pariu că aici rata sinuciderii e mult mai ridicată. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
obișnuit cu așa ceva. Oameni care se hrănesc din imense gropi de gunoi, care nu au nici un viitor, copii cu priviri pierdute, animalizate, care probabil că au dormit toată viața lor sub cerul liber, o mizerie brută și brutală care te deprimă în ciuda culorii extraordinare. Remarcabilă este modalitatea de realizare a acestei emisiuni: cadre largi, care oferă perspective superbe, de ansamblu, cadre care se mișcă încet, fără grabă, fără panică pentru că vorba aia, pentru franțuji nu dau turcii, limbaj decent. Îți dai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]