779 matches
-
Chipurile viitorilor locuitori ai Europei unite ne sînt mai mult decît familiare. Le vedem la tot pasul, în fiecare zi, pe stradă în fiecare zi, ne izbim de ele în piețe sau în mijloacele de transport în comun: ,nesiguranță/ sărăcie/ deprimare vanitate ură/ pe aici trece drumul spre europa/ nu mai așteptăm nimic/ avem fețe de șobolan/ nu mai visăm la america/ ne ucidem/ fericirea e pe buzele noastre". Poezia Elenei Vlădăreanu are forță și claritate. Poeta nu se încurcă în
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea de a-l "teatraliza" mi-ar fi fost insuportabilă); și fără îndoială, mai isteric, afișându-mi deprimarea, trimițând la plimbare toată lumea, încetând să trăiesc socialmente, aș fi fost mai puțin nefericit. Și atunci constat că non-nevroza nu este bună, nu este de bine. 25 mai 1978 Când mama trăia (adică toată viața mea trecută), eram în plină
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
lucrurile așa cum sunt ele, nu dramatiza, nu le ignora; nu tu ești cel care îți conduci barca, ci cursul destinului tău. ... A trăi înseamnă, în primul rând, să fii pregătit că cerul poate să-ți cadă în cap oricând” (91). Deprimarea este cu atât mai profundă, cu cât societățile occidentale nu oferă alternative. Ele sunt „societățile amorale ... unde primează profitul și unde scrupulele, pietatea, mila nu au nici o valoare, unde valorile sunt exclusiv financiare, unde bogații devin tirani și salariații ocnași
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
grea, iar pentru mine o provocare incitantă și excitantă“. Printr-o „montare în cheie majoră“, Felix Alexa și-a propus să scoată piesa lui Labiche din zona bulevardieră, văzând în ea „profunzimi și subtilități care țin de esența umanului. Când deprimarea umană e extremă, intrăm într-o zonă a absurdului“. „Distribuția pe sprânceană“, cum o consideră regizorul, e alcătuită din Zoltan Lovas, Claudia Ieremia, Cristian Szekeres, Romeo Ioan, Ion Rizea, iar scenografia este realizată de Emilia Jivanov, laureata UNITER pentru întreaga
Agenda2003-39-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281512_a_282841]
-
și prestigiului, a onorurilor de tot felul care de obicei îi evita sau îi uita pe editori. În limbaj cinic, dacă cel puțin și-ar putea dubla paupera pensie lunară, unii dintre veteranii acum retrași ar uita de oboseală și deprimare reluându-și munca întreruptă la serii de opere începute cu zeci de ani în urmă. Nu mai e nevoie să spun că speculez la o distanță astronomică de realitatea imediată: ar însemna ca, pentru munca de un an, un editor
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
ceea ce Desnos definea ca fiind categoria estetică a burlescului: "forma cea mai deconcertantă a lirismului". Dar ce este în definitiv acest "duel"? Gymnopedie pentru un coșmar canibal? Balada pentru o midinetă abandonată? Concert pentru carte-bleue? Toccatta pentru sechestrare? Rap pentru deprimare socială? Menuet pentru sadismul militar? Cântec românesc pentru un scut nostalgic? Cred că din toate câte ceva. Și ceva mai mult. Adică, elan, vigoare, farmec și acel aer plăcut ce se poate administra oricărui subiect, fie el cât de serios și
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
pronunțat divorțul, a fost punctul culminant al disperării mele. Apoi am început să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă am supraviețuit amestecului acela mortal, de singurătate și sărbători de iarnă, înseamnă că voi supraviețui și de-acum înainte. Cu timpul, și deprimarea care mă copleșea și mă lăsa fără aer și-a mai pierdut din substanță și a devenit cât de cât suportabilă. Apoi m-am obișnuit cu ea și nu i-am mai simțit prezența. Acum ceea ce mă copleșește este doar
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
și a proslăvi de-a-mboulea valorile eterne ale nației. Alternativa la Bolcaș a ajuns expiratul Funar, transformat într-un ajutor de băgător de seamă și obligat să mănânce și altceva decât unguri pe pâine. Devitalizat, edentat, cu un aer de iremediabilă deprimare întipărit pe chip, Funar nu mai e nici măcar fantoma care se imagina candidat la președinția țării, a cărui alchimie politică se rezuma la sorbirea apei chioare din paharele tricolore de plastic. Condamnarea la extincție a PRM-ului e dovedită de
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
de rea. Iată, Paul Cernat va continua să scrie despre literatură. E puțin lucru? Adică nu este un semn îmbucurător că un critic literar va scrie despre literatură? Este. Rămîne însă în suspensie dacă literatura română e de vină pentru deprimarea lui Paul Cernat și pentru abandonarea cronicii literare. Oare literatura română e de vină pentru gafa, dublă, a colegului meu de a numi Calmul prelevat în furtună de Liviu Cangeopol „cea mai proastă carte” a anului 2013 și de a
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
auto-transformare, un fel de spațiu de tensiune în care se întîlneau în încercarea de fuzionare, mai multele sale euri. Nu poate fi întîmplător faptul că evreitatea lui Celan pare să se fi manifestat mai cu seamă în perioadele sale de deprimare. Ceea ce nu înseamnă că ea a fost circumstanțială. Dimpotrivă, iudaismul, ca și o adîncă, metafizică stare de melancolie definesc poezia și personalitatea lui Celan. Paul Celan -Biographie und Intepretation/ Biographie et interprétation, herausgegeben von/ sous la diréction de Andrei Corbea-Hoișie
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
rezistența de oțel s-a năruit într-o noapte pe neașteptate. Buna și înțelegătoarea sa tovarășă a stat de veghe tot timpul lângă el. În București consternarea era la culme. Pentru moment orice preocupare politică și războinică este înlăturată. În mijlocul deprimării generale, principele Ferdinand este proclamat rege. Iar la câteva zile se face înmormântarea grandioasă a acelui care a fost întemeietorul României moderne. Din balconul Conservatorului de muzică, pe atunci în str. Visarion, priveam cu o serie de colegi cortegiul înmormântării
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
cele foarte mari”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către cei ce se scandalizează de fărădelegile și persecuțiile comise și despre Pronia lui Dumnezeu, XXII, 6-10, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență..., p. 325-326) Martirii - mijlocitori înaintea lui Dumnezeu pentru noi „Ei, martirii, pot cere iertare pentru păcatele noastre, ei care au spălat păcatele lor, dacă au avut, în sângele lor propriu. Ei sunt martirii lui Dumnezeu, conducătorii noștri
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu cununa martiriului (...)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către cei ce se scandalizează de fărădelegile și persecuțiile comise și despre Pronia lui Dumnezeu, XIX, 3-4, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență..., p. 318) „Avem și noi de dus o luptă! Lupta împotriva poftelor firii! Nu se scoală acum împotriva noastră oamenii, ci se scoală poftele trupului. Nu ne poartă război tiranii și împărații, ci ne poartă război mânia
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ioan Gură de Aur”, Editura Buna Vestire, Bacău, 1995, 530 pp. 34. „Din ospățul Stăpânului”, Introducere, traducere, note și comentarii de † Irineu Slătineanu, Editura Adonai, București, 1995, 190 pp. 35. „Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre deprimare, suferință și Providență”, volum realizat de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, 361 pp. 36. „Cateheze baptismale”, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, 130 pp. 37. „Cateheze maritale”, Traducere
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
al absolutului? Acela e cu siguranță nimicul sau necunoașterea. 2407. Absolutul prostiei e un adevăr. 2408. Absolutul adevărului e necunoașterea lui. 2409. Absolutul vieții este speranța. 2410. Absolutul deșertăciunii este necuprinsul. 2411. Absolutul iubirii este neființa. 2412. Absolutul sexului este deprimarea. 2413. Absolutul Omului este Dumnezeul său. 2414. Absolutul creației este Lumea. 2415. Absolutul frumuseții este speranța într-o altă frumusețe. 2416. Absolutul prostiei este necunoașterea ei. 2417. Absolutul timpului este Clipa. 2418. Absolutul cunoașterii este necunoașterea. 2419. Absolutul filosofiei este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
v. și cronica Gabrielei Gheorghișor din România literară, nr. 17 a.c.) despre „narațiunea confesivă” a Martei Petreu, ceea ce și este cartea pe un spațiu al ei îndeajuns de întins. Autoarea se confesează, într-adevăr, își mărturisește frământările, suferinț ele, slăbiciunile, deprimările, cu sinceritate deplină și cu amă- răciune, o ființă mereu contrariată de ceea ce i se întâmplă, și în rău și în bine, primind câteodată necazurile cu umor. Dar nu e vorba numai despre sine în carte și nici măcar în primul
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
Acum e prea târziu să mai intri în defensivă. Cayle se uită trist prin pardoseala transparentă. Frumusețile de dedesubt parcă-și băteau joc de el. Splendoarea orașelor care se iveau din minut în minut nu făcea decât să-i accentueze deprimarea, încetul cu încetul îi revenea deznădejdea. Spuse: - Magazinele astea mai fac și altceva decât vânzare de arme? Fata șovăi puțin: - Avem un Centru de informații, zise ea în cele din urmă. - Cum adică de informații? Ce fel de informații? - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trezi obosit și nefericit. Ieși în oraș și se plimbă fără țintă pe străzi. Când se trezi în fața "Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul Șansei", văzu în asta posibilitatea de a-și mai alunga deprimarea. Cedă deci atracției zgomotoase și intră în localul viu colorat. Conform unei clauze care viza exclusiv acest bulevard și jocurile oferite, proprietarii "Palatului Gologanilor" aprinseseră firmele luminoase, care înștiințau modest că "oricine are posibilitatea să intre cu un gologan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ai Arsenalelor stăteau în picioare în jurul unei mașini care plutea în aer, învelită într-un plastic transparent. Îl salutară fără multă ceremonie pe Hedrock, apoi atenția li se concentra din nou asupra mașinii. Hedrock îi observă în tăcere, conștient de deprimarea lor intensă, anormală. Lângă el se afla Peter Cadron, care-i șopti: - Aproape că a venit timpul unui nou balans. Hedrock dădu din cap și, încet, în timp ce urmărea cu privirea mecanismul vrăjitoresc care plutea împreună cu învelișul său vacuumatic, absorbția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
contelui și mai târziu ducelui de Olivares. Mult s-a mai schimbat de atunci poporul spaniol, sau ce mai rămâne ca atare din el. Mândriei și admirației pentru regii săi le-a urmat disprețul; entuziasmului, critica aspră; visurilor de mărire, deprimarea cea mai adâncă și pesimismul general. Îmi amintesc bine, și cred că s-a Întâmplat la corida oferită prințului de Wales sau la alta imediat următoare, că unul din animale, extrem de curajos, nu putea fi nici slăbit prin pierderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
colț, cu toate scîncetele lor, și le-ar sfîșia hainele. Apoi imaginea devenea confuză, pentru că fiecare dintre fanteziile lui avea tendința de a se topi în alta înainte de a ajunge la punctul culminant. După aceste vise îl cuprindeau frigul și deprimarea. La un moment dat, se surprinse mîngîindu-și mîna rece cu vîrfurile degetelor de la mîna stîngă și murmurînd: „Cînd o să fiu așa cu totul...“ Dar dacă ar fi fost așa cu totul, n-ar mai fi avut nici un fel de sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mustață roșcată dichisită și buze cărnoase. Thaw observă că pe dedesubt, mustața era astfel potrivită încît să cadă exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs fioros și nervos. Pe parcursul dimineții deprimarea i se strînse în piept și în creier ca o greutate concretă. La fiecare patruzeci de minute, clopoțelul suna strident și elevii se mutau într-o altă clasă, unde erau întîmpinați cu două-trei cuvinte neprietenoase. Profesoara de matematică era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Un cioc aspru îi șopti croncănitor în urechea stîngă: „Asta-i tot ce-și amintea regina Mary“. O pată albă apăru sus, pe țancuri și coborî pe alee înspre poarta de sud a curții. în inimă i se instală grea deprimarea. Se plecă spre pînză și lucră cu fața lipită de ea, hotărît să nu vadă pe nimeni. Prin el trecu un curent rece și știu că ea îi pusese mîna pe ceafă. încercă s-o ignore, dar era groaznic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stabilească măcar aproximativ câți sunt, dar au trebuit să renunțe. Tu ce spui de asta, Prefectule? Sebastianus, peste măsură de tulburat de spectacolul ce i se oferea ochilor, ezită să răspundă; asta și pentru că nu voia să încurajeze starea de deprimare, ca să nu spunem defetism prost mascat pe care-l simțise în tonul și în cuvintele interlocutorului său: — Păi... n-aș știi să spun. Să zicem... în jur de treizeci ori patruzeci de mii? Sangiban surâse cu amărăciune: — Să zicem chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]