1,919 matches
-
Întrebarea care se pune este: cine, cum și unde trebuie acționat în acest sens?! În România, vocile celor ce susțin și încearcă să promoveze acest deziderat sunt foarte slabe, lipsite de vlagă și consecvență, ducând această idee uneori în zona derizoriului, având ca efect neputința de convingere asupra maselor. Ceea ce se mai poate constata este și lipsa unui cadru adecvat de susținere și promovare a acestor idei. Cadrul politic și cel social, le putem considera ca fiind fundamentale în exprimarea și
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
limita dintre autoritar și familiaritate iar ultimul cuvânt desemnează prin mutilarea lui “bevakasha” o rugăminte al cărei aer cuminte e sălbăticit cu intenție, un fel de “t’rog” de abreviere care aruncă rugămintea într-un formal chinuit, poate chiar în derizoriu. Un opus al rugăminții de fapt, dar nu prea îndepărtat de ea, undeva la jumătatea distanței până la ordin. Familiaritate mai mult decât superioritate. Familiaritatea nu e o favoare oferită de client, e efectul unei stări “Pierzi spectacolul frățioare, “ata meaved
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
pentru Societatea Filarmonică din Londra să fie omisă de pe partitură. În cadrul acestor cereri discriminatorii, pe care le poți întâlni și azi, Dvořak i-a cerut niște bani în avans. Simrock i-a oferit 3000 de mărci, care era un preț derizoriu. La auzul ofertei, compozitorul i-a răspuns că alți editori ar fi bucuroși să-i ofere dublu. Simrock, nervos, i-a dat 6000. Sâmbătă 2 aprilie 2016 ora 19 Tot sub conducerea dirijorală a lui Walter Hilgers vom audia un
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
oare se cramponează oamenii cu atâta Încrâncenare de detalii minore, uitând că fiecare se poate naște și, mai ales, poate muri oriunde? Această bolnăvicioasă nevoie de repere de tot felul - spațiale, temporale, morale, religioase -, o Întreagă metafizică a neesențialului, a derizoriului existențial, ne Împresoară, perfidă, de la Începutul lumii și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poveștii propriu-zise, o să trec peste detaliile premergătoare primei confruntări cu trimisul celor care făcuseră din mine un ostatic cutreierat de trăiri oscilante și contradictorii. Prin comparație cu ceea ce aveam să aflu Însă, toată mecanica mea interioară eșua În insignifiant, În derizoriu. Nu merg cu spiritul autocritic atât de departe Încât să recunosc că era, pur și simplu, caraghioasă, deși cam asta era situația. Trimisul se numea Zoran. Cel puțin așa s-a prezentat, surâzând afabil, de parcă am fi făcut cunoștință Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al Galatheii. Dar toate astea sunt literatură și nimic mai mult. Cert este că oamenii au penetrat vălurile ce acopereau miezul Marii Taine. Îți dai seama că, pe lângă ea, toate așa-zisele mistere care ne Înconjoară pălesc și cad În derizoriu. Ce importanță mai au, În atare condiții, tezaurul templierilor sau al catarilor, Sfântul Graal și chiar problema naturii divine ori terestre a lui Isus, În care Biserica Catolică are interese uriașe?! Ce semnificație mai au, prin comparație, proiectele francmasonice, protocoalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
istoric atestat ca atare. Poți să-mi răspunzi că nu e un argument. De acord. Dar este un fapt dificil de ignorat. Evidența că, după căderea Cortinei de Fier, ideile socialiste nici n-au sucombat, nici n-au căzut În derizoriu ar trebui să-i pună măcar o clipă pe gânduri pe cei care s-au grăbit să-i cânte prohodul. Dar ar fi putut sucomba Într-o lume ca a noastră? O lume pe care o numim modernă și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
glonț În ceafă? Adică, hai, dom’le, nu mă lua pe mine cu chestii d-astea de intimidat puberii, că nu mă sperii. „Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut să se Întâmple cu mine, căutam o ieșire. La figurat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă și totul Îți pare banal, comun; nu mai vorbești ca să nu se vadă cît de derizoriu Îți e intelectul. Ei te caută tot mai rar, peste cîtva timp auzi o frază care te scoate din circulație: „Ce să mai mergem acolo, În casa aia miroase a ratare!“. Hotărît că nici cu această carte - habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
manifesta În afara memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație extrem de inconfortabilă a găsit În ultimă instanță o soluție de compromis. În această carte există un personaj care dirijează din umbră mișcarea pionilor pe tabla de șah. El este victima. O victimă derizorie, ștearsă, impersonală. O prezență fără chip, fără opinii, fără cuvînt, apărînd doar sporadic În relatările participanților activi la acțiune. El este deci figura pasivă, negativul unui film după care se poate developa fotografia. Iată ideea salvatoare. Naratorul a expediat capitolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
auzeau decât greierii în concertul lor nocturn. Bine, începu ea fără să-l privească, dacă vrei să vorbim despre Muntele Rău... Nici nu știi cât de mult vreau să vorbim despre Muntele Rău! Ai un talent deosebit de a arunca în derizoriu orice discuție serioasă, spuse ea nemulțumită. Dacă ai de gând să continui așa, mai bine ne oprim aici. Nu. Nu, ce? Nu fac bășcălie și nici nu vreau să te oprești. Te ascult cu toată atenția. Mă întreb dacă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Am evita un risc major cu trecerea peste graniță a aurului. Mda, ar fi posibil dar prețul va fi mult mai mic. Doar nu credeai că totul va fi ușor. Își vor bate joc de noi, vor oferi un preț derizoriu. Atunci, găsește un alt cumpărător! Care? De unde vrei să știu eu? Poate o bancă? Ești nebun? Deloc. Știu că băncile centrale sunt interesate să cumpere aur. Nu și în țara asta. Banca Națională a României nu face acest lucru. Au declarat că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Care familii nu mai sunt astăzi ? - Tofan , Munteanu și Ungureanu au fost în Slobozia;Vasilescu, Nuțu și Chelaru (Chelărița) s-au pierdut. Se poate ca celor de astăzi, învățați cu valori mari și cu valute străine, să li se pară derizorii sumele date pentru biserică. Acel leu care s-a menținut „greu” până la primul război mondial avea o valoare mare, iar țăranul, în condițiile unei economii închise, procura greu banul. Trebuie să se știe că acel care a dat 10-12 lei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în februarie 1948, a rămasă cu acest nume până în 1965, când devine Partidul Comunist Român, iar Republica Populară Română devine Republica Socialist România. La sate au fost create cooperativele de desfacere a mărfurilor, prăvălii, magazine mixte, care preluau la prețuri derizorii produsele gospodăriilor țărănești. Morile vechilor proprietari au fost lăsate să funcționeze în continuare, dar li sau impusă obligații mari și nu primeau cota de carburant ca să macine pentru toți. S-a ajunsă până acolo încât trebuia să duci la moară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
opere ale lui Julián Carax. Nu găsi nici una, niciodată. Mai nimeni nu auzise de autor, iar celor cărora numele parcă le spunea ceva știau prea puțin. Unii afirmau că mai publicase cîteva cărți, Întotdeauna la edituri neînsemnate și În tiraje derizorii. Aceste cărți, dacă Într-adevăr existau, erau cu neputință de găsit. Un librar afirmă odată că avusese În mînă un exemplar din romanul lui Julián Carax intitulat Hoțul de catedrale, Însă de atunci trecuse ceva vreme și nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de departe țara cea mai populată și mai promițătoare, tot legea imperiului persistă: marea nu constituie un orizont, negustorul nu este stăpân, pământul continuă să fie principalul însemn al puterii. Și totuși, în câteva târguri de pe continent, noua ordine, încă derizorie, parazită, neobservată, dar revoluționară, se insinuează în interstițiile regatelor: Ordinea economică, aceeași și în zilele noastre, este înfloritoare și, fără îndoială, așa va rămâne pentru foarte multă vreme. în aceste prime burguri, este posibil să gândești mai liber decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că toată lumea e a mea. Mereu se repeta același scenariu: vreun lider de trupă beat Încerca să mă aburească pe la vreo petrecere, eu Îl refuzam, și a doua zi deja Își găsea o altă solistă. Pe scurt, duceam o viață derizorie, asemănătoare activității culturale a unei grupări de stânga de pe vremuri. Sora mea mai mică avea o căsnicie serioasă cu un bărbat cu opt ani mai În vârstă, care lucra la serviciul de distribuție a apei potabile, Însă eu se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada ochiului spre tânără. I se păru că n-arată chiar atât de derizoriu, c-avea și ea, așa cum privea acum în gol, ceva uman pe chip și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă. Se vedea cât colo că era o femeie pe care te puteai baza, la o adică, femeie muncită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
unde, printre gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează cu caicul său la mal, părând, cu fălcile încleștate, ca se autoadevoră: "Pic lângă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără fund (am făcut, cumva, o rimă - și nu ne-am dat seama?), la fel face și vectorul publicitar insertat în media. La așa media/la așa presă, așa reclamă. Manele. Manele ale gustului nostru. De ce cad reclamele românești în derizoriu din ce în ce mai mult? E criză și de idei? Sau criza de bani îi face pe "publicitarii" (duplicitarii?) români să, parcă, taie cu foarfeca, decorul - din hîrtie gofrată, din aia pe care o utilizam la clasa întîia? Am lucrat în publicitate vreo
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
prejudecata "accesibilității" spotului, care trebuie "consumat" de oameni de toată mîna (targetul) scuză mijloacele estetice fracturate la mijlocul drumului. Dar, oricum, parcă, în 2001-2002-2003, anii în care am avut, mai mult, de-a face cu publicitatea, nu era atît de mult derizoriu pe piața spoturilor și clipurilor românești. Știu că o să tresăriți (unii) oripilați dacă am să vă spun că reclamele/advărtaisingu' măsoară gradul de cultură al unui popor. Temperatura sa spirituală. Dar chiar așa este. El dă măsură despre inteligența noastră
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
înlocuiască mantrele. Publicitatea are exegeza ei. Hemeneutica ei. Escatologia ei. Unii se vor gîndi că este foarte postmodernă. Și au dreptate. Numai că, mai întîi, este cam... modernă. Sigur, acum și-a însușit întreg arsenalul postmodern. Iar dirijarea ei spre derizoriu vizează adresabilitatea către un public tot mai larg. Da, de acord, dar cu ce preț? Cu prețul luxării întregului bun-gust? Merită tîrgul? I don't buy it! Și să produci reclamă... nu e ușor de făcut! Marii făcători de pub
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
aparatul reproducător canin au ajuns să reprezinte acum, la fatidic început de secol XXI, cele mai eficiente metode de a prosti a nu știu câta oară masele prin distragerea acestora de la subiectele importante ale momentului și aruncarea lor într-un derizoriu total. Legea urii (de rasă, de animale etc.) își exercită, din păcate, la rândul său, nestingherită efectele asupra Ființei umane - pe care îmi e din ce în ce mai greu să o scriu cu majusculă, așa cum ar trebui să merite, de fapt -, la îndemnul
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
tip de Stat avem nevoie de monarhie. Familia Regală a României a fost și este gata în fiecare clipă să-și aducă aportul prin monarhul stabilit în ordine dinastică - în prezent prin Majestatea Sa Regele Mihai I - să scoată din derizoriu sensul dezideratelor „viziune”, „identitate”, „continuitate” , punându-le în contextul unei Românii revenite la monarhie, nu al unei Românii manipulate de clasa politică actuală. O activă pildă a unei personalități publice îndreptățite și capabile să participe la restaurarea în primul rând
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]