1,111 matches
-
care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă. - Ești în "refugiul" Discipolului, evident, zise ea. Deodată se întunecă. - Nu te-nțeleg, protestă ea. Nici întrebările. Vrei să mă derutezi? Cine este Discipolul? Bine, dar toată lumea știe că Discipolul este un prezicător obișnuit care a descoperit mijlocul de a se defaza. Avu loc o întrerupere. Uriașul, în cea de-a treia celulă, se mișcă și se ridică. Îl măsură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe ecran. Bărbatul părea încă și mai descărnat decât cum îl știa Gosseyn. Secretarul Ligii urlă: - E vorba de vreo ofertă de predare? Întrebarea, atât de puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă, tăios: - Înțelegeți că nu poate fi nici o excepție de la principiu. Toți indivizii participanți la ierarhia Celui Mai Mare Imperiu trebuie să se supună judecății tribunalului Ligii. Un fanatic. Cu toată împotrivirea față de Enro, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
afecta pe cei străini de non-A, încât numai prezența lui salvase nava. Deci, i se arătase că Venusienii posedau o defensivă invincibilă. Dar dacă nu s-ar fi aflat la bord. nu ar fi existat bruiaj pentru a o deruta pe Leej. Ea ar fi prevăzut atacul din vreme și nava ar fi scăpat. În același fel, și flota lui Enro, cu prezicătorii săi, se vor eschiva de primul șoc. Și poate că prezicerile vor fi atât de precise încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
este de părere, ca și Gunlie Lester, ca monstrul nu știe nimic despre antigravitație. Fenomenul a fost descoperit ca urmare a zborurilor interstelare și cunoștințele despre el nu s-ar fi putut dezvolta altfel. Cred că monstrul va fi complet derutat în clipa când va simți primele efecte ale antigravitației - vă amintiți cu toții ce senzație v-au provocat aceste efecte - parcă ați fi simțit un gol în stomac, nu-i așa? Și Selenski se așeză la loc. - Are cuvântul Korita, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
M-am împiedicat și de felul în care era îmbrăcat, ca vai de lume, fiindcă eu, una, cred că haina face pe om, deși părinții m-au învățat că nu-i așa, să nu judec lumea după haine... M-a derutat și fața lui fără barbă propriu zisă, deși era neras. Părul e lucios și tuns scurt. Mai târziu m-am mai liniștit și eu, și-atunci am început să i pot citi emoțiile pe față, de câte ori se punea vreo întrebare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
port? îl întrebase atunci, după ce copilul plecase. Omar se trezise făcând pe prostul: — Despre ce-a fost în port? Care port? Despre ce port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în casă toată după-amiaza aceea, se iubiseră și metresa lui se copilărise cum rar o făcea, lăsându-l să creadă că, într-un fel, era îndrăgostită. Pentru el, părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cu alte cuvinte, vă deranjează faptul că ne-am permis să fim obiectivi. ― Altceva mă deranjează! Dacă-mi îngăduiați să cred că sculptorul, de pildă, poate să împingă neghiobia ceva mai departe, în perimetrul crimei să zicem, m-ați fi derutat. Dar nu eu trebuie să vă învăț cum se induce în eroare... ― Vorbe, vorbe... ― Să trecem la fapte! Lipsa din agendă a paginii care poartă data crimei e un fapt concret. Sînteți de acord? ― Să zicem. În orice caz nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la bănuieli. Socotea că ar avea nevoie de vreo cinci minute pentru a urca pînă la vehicolul de salvare. Asta însemna foarte mult dacă ținea seama de toate elementele. Atît de mult încît justifica un nou efort de a o deruta pe Innelda. Hedrock șovăi, iar apoi se apropie de aparatul de comunicare. ― Maiestate, spuse el într-o șoaptă destul de apăsată ― Da? Răspunse atît de prompt încît Hedrock o și văzu brusc așezată în fața unui întreg pupitru cu monitoare, ținînd legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unde am fost repartizați, în jurul casei pădurarului, conform schiței. Subsemnatul, care conduceam acțiunea am somat cu glas tare cuvintele: ,, Marcovici, predăte! ’’ Neprimind nici un răspuns, am repetat de două, trei ori somația, dar răspunsul nu a venit și atunci am fost derutați, crezând că a plecat până la soșirea noastră. După ce a fost prins, ne-a declarat că avea o preșimțire rea deoarece și se zbătea mușchii de la picioare și se pregătea să se scoale să fugă în pădure. Am ordonat șefului de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai făcut fiecare, a intrat în birou și maiorul Irimia, însoțit de procurorul criminalist. Se fac prezentările de rigoare, cu strângeri călduroase de mâini, dar și cu brusca dispariție a jovialității pe care D.N. o manifestase până în acel moment. Seșizându-i deruta pșihologică, mr. Irimia a abandonat schema de interogare prestabilită și cu un gest scurt, îi oferă fotografia mărită a ,,Ciudatului’’ăîn postura unui cadavru) și , pe cel mai firesc ton poșibil, adăugă:nene, ai salutări de la Culică și m-a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
însemnare care pare scrisă de mine de la primul la ultimul cuvînt! Ceea ce mă tulbură. 10 Mi se părea tot timpul că mi se ascundea ceva. Când; discutau despre Bătrânul, parcă anume adoptau un ton. de legendă, parcă intenționat, ca să mă deruteze pe mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt, sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
impus, dar nu mai lăsa din mână crucifixul. În acest timp, cazul preotului continua să fie echivoc. Îndoiala persista in mintea lui Rieux. Era ciumă. Și totuși nu era. De câtva timp, de altfel, părea să-i facă plăcere să deruteze diagnosticele. Dar, în cazul lui Paneloux, ceea ce a urmat a arătat limpede că această incertitudine era lipsită de importanță. Febra urca. Tușea devenise din ce în ce mai răgușită și îl tortură pe bolnav toată ziua. Seara, în sfârșit, părintele a expectorat această vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pământ, dar el o ținea în continuare în picioare, ca pe o păpușă care ar fi căzut jos dacă i-ar fi dat drumul. Deodată auzi încă o voce, șoptită direct în urechea ei stângă. Timp de o secundă fu derutată. Masca neagră se mai afla încă în fața ei, cu gura la câțiva centimetri de a sa. Cum putea să-i vorbească la ureche în același timp? Atunci înțelese. Mai era un bărbat, ascuns în întuneric, care o ținea lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu se clinti. După câteva secunde, animalul masiv se apropie puțin. — Poți să te oprești chiar în clipa asta, domnule! Animalul se opri instantaneu și chiar făcu câțiva pași înapoi. Celelalte animale din grup se retraseră și ele. Păreau foarte derutate de acea voce. Dar nu pentru mult timp. Animalul masiv începu din nou să se apropie. — Hei, stai pe loc! De data aceasta, se opri doar pentru o clipă. Și apoi continuă să înainteze. — Te simți norocos, șmechere? Da? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care ai venit la aeroport, cea cu inelul În nas. Armanoush a chicotit, Însă s-a stăpânit imediat. Zeliha... e mama ta, nu-i așa? Însă nu-i spui mamă... așa-i? — Așa e. E puțin derutant. Și eu sunt derutată uneori, a spus Asya aprinzând prima țigară din ziua aia. Până În momentul ăla Își dăduse deja seama de aversiunea lui Armanoush pentru țigări. Deși lucra Încă la profilul noii sale prietene, Asya a clasificat-o pe Armanoush drept o „fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În fața unor polițiști dominatori? CÎnd te-ai lăsat psihanalizat, te aștepți la orice. Aflasem că mă istovisem În copilărie Într-o penibilă luptă cu mine Însumi - de parcă lupta s-ar fi sfîrșit! Fusesem copilul pe care adulții Încearcă „să-l deruteze pe plan sexual și să-l intimideze În pe plan religios“ (Freud dixit). Mai aflasem că a fura cărți reprezintă un simbol al raptului mamei de sub puterea tatălui, precum și un simbol al castrării tatălui. Aflasem că acel cuplu privit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vedea Îi amintea de vremurile de demult, din teatru, când actorii repetau până la epuizare un rol pentru marea premieră și nimic nu părea să meargă așa cum trebuie, până În ultimul minut. Actorii Își uitau tot timpul replicile, regizorul schimba mereu scenele, derutând pe toată lumea, unele costume nu se potriveau, uneori pantofii erau prea mari, părți din decor nu funcționau sau tehnicianul de la lumini era nou sau Îl Înlocuia temporar pe cel vechi, care era bolnav. Până În ultima secundă era un haos total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
însemnare care pare scrisă de mine de la primul la ultimul cuvânt! Ceea ce mă tulbură. 10 Mi se părea tot timpul că mi se ascundea ceva. Când discutau despre Bătrânul, parcă anume adoptau un ton de legendă, parcă intenționat, ca să mă deruteze pe mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mister metafizic sau de natură existențială ci mai degrabă de înșiruirea fără sens a unor cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu de valoarea culturală ci numai de semnificația obiectivă a operei, circumscrisă de propria ei idee - fapt ce tinde spre caricatură odată cu alunecările imperceptibile dincolo de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran zâmbi văzându-i. Le zâmbi și doamnelor care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de zile. Sentimentul nu o părăsi nici măcar când ajunse la aleea din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eu și derulez toată caseta cu mine, tot ce am făcut eu afară, consider că a fost o întâmplare nefericită a copilăriei mele, fiindcă, spun eu, făceam lucrurile ca un copil, practic nu am gândit. Nu știu, poate băutura te derutează, te face copil, câteva pahare, da, dacă nu eram obișnuit cu băutura. Aveam bani, dar mi se părea la mișto. N-am făcut pe eroul niciodată. Așa ne-a venit, am făcut noi un sumar, un control, dar nu credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atît de entuziasmată de toate minunățiile alea, dar acum Îmi dau seama cît de lipsită de considerație am fost... Nu pot să-mi cred ochilor. Linda Începe să plîngă. Se așază și suspină, respiră precipitat și adînc, iar asta mă derutează complet, pentru că sînt pregătită să mă cert, să țip și să urlu, dacă e nevoie, să-i spun Lindei exact ce cred despre ea, iar ultimul lucru la care mă așteptam era să o văd În lacrimi. Nici nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fond, ce căutau ei aici? Cu cîteva săptămîni Înainte, Linda și Michael mă Întrebaseră dacă puteau să asiste la naștere, spunînd că ar Însemna foarte mult pentru ei, că ăsta era un moment pe care-l așteptaseră dintotdeauna. Asta mă derutase complet. Nu Înțelegeam cum ți-ai putea dori ca altcineva decît soțul tău să asiste la nașterea copilului. Chiar crezuse Linda că voi mai putea vreodată să o privesc În ochi, după ce mă va fi văzut zăcînd cu picioarele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dus la un lung șir de suspine și amintiri legate de Ada, care s-ar fi bucurat atât de mult dacă ar fi trăit să-și vadă toți nepoții. Dar Zilpa se temea că un astfel de nume ar fi derutat demonii, care ar fi putut crede că Ada s-a întors din lumea morților și ar fi venit s-o ia înapoi, luându-mă astfel pe mine. Zilpei îi plăcea Ishara - care ar fi fost o ofrandă adusă zeiței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl examina atent și-l masa încet, senzual, făcându-l să doarmă ore întregi. În ziua în care a fost înțărcat, Meryt mi-a adus chiar și un cadou - o statuetă mică, obsidiană, cu o mamă care alăpta. Am fost derutată de generozitatea ei, dar când am încercat să-i refuz atențiile sau darurile, ea a insistat. - Viața unei moașe nu e ușoară, dar ăsta nu e un motiv să nu fi drăguță, a zis ea. Meryt vorbea întotdeauna cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]