4,974 matches
-
ai înșelat pe mine, spuse Antonia. — Aia a fost altceva, am spus. — Îmi tot spui că sunt diferite lucruri care, de fapt, nu sunt deloc diferite, zise Antonia. Căsnicia noastră n-ar fi putut în nici un caz să fie una desăvârșită. Ai înțeles și tu, în sfârșit, lucrul ăsta. De aceea ai simțit nevoia să mai ai pe cineva. Eu, una, te-aș fi iertat. Nici o căsătorie nu este desăvârșită, am spus. Dar eu am crezut în căsnicia noastră. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
noastră n-ar fi putut în nici un caz să fie una desăvârșită. Ai înțeles și tu, în sfârșit, lucrul ăsta. De aceea ai simțit nevoia să mai ai pe cineva. Eu, una, te-aș fi iertat. Nici o căsătorie nu este desăvârșită, am spus. Dar eu am crezut în căsnicia noastră. Iar acum tu îmi spui că, de fapt, ea nici n-a existat. Nu mi-a mai rămas nici măcar trecutul. — Ești așa un visător, Martin, spuse Antonia. Îți place să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică, vorbește-i. Are în dotare un cur cu rotunjimile și despicătura celei mai desăvârșite nectarine din lume! Vorbește-i! Bună, fac eu cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-am mai fi cunoscut de undeva... — Ce vrei, băi? — Să dau de băut, am răspuns eu. — Curvaru’ naibii, m-a gratulat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe iubitul lor Ike analfabet, imbecil politic și moral - probabil că am și eu partea mea de vină pentru categorica înfrângere a lui Adlai în statul Ohio. Și totuși, Dovlecel asculta punctul de vedere contrar cu o atenție atât de desăvârșită și de amabilă, încât uneori nu m-ar fi mirat s-o văd întorcându-se spre mine, să-mi spună „Dar, Alex, cred că domnul Țopârlan are dreptate - cred că e prea blând cu comunismul“. După ce însă preopinentul își rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fixă cu privirea. —Vorbesc serios, Lauren. Vreau să intru În posesia butonilor Fabergé ai țarului Nicolae al II-lea. Nu am nici cea mai vagă idee cine este proprietarul lor acum. Așa cum aflat, Sanford avea, În mod surprinzător, un bun-gust desăvârșit. Proprietarii butonilor Fabergé de-abia dacă Îi mai pot păstra În zilele noastre, atât sunt de doriți, chiar și la prețul de 80000 $ și chiar mai mult. Iar dacă Îl priviseră În față pe țarul Nicolae al II-lea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe Marci. — Are o aventură. —Sophia are mereu câte o aventură, am remarcat, blazată. —Cu un bărbat Însurat. Marci Își puse din nou ochelarii și s-a Întors cu fața la oglindă, ca să se admire. —Nu-i așa că are un bun gust desăvârșit? „Ce dacă nu știu să schiez“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce priveam Alpii de pe terasa cabanei, a doua zi dimineața. Munții ăștia chiar arată la fel de proaspeți și de curați ca munții de un albastru pal de pe eticheta unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o ureche radioul și cu un ochi citesc revista, descântecul mi se derulează în gând. Din radioul cu ceas nu se mai aude decât curva care plânge întruna. În loc de femeia în vârstă - tăcere. Tăcerea de aur, atât de dulce. Prea desăvârșită ca să mai fi rămas cineva în viață. Curva trage adânc aerul în piept și zice: — Doamnă doctor? Doamnă doctor, zice, mai sunteți acolo? Și se aude o voce gravă, care zice că Dr. Sara Lowenstein Show se confruntă momentan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zdrobesc culorile de pe jos, și Helen se întoarce. Peste rujul roz este mânjită de sânge. Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu. Acolo unde zace e un geam cenușiu de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult prea desăvârșit și alb ca să fie viu. Patrick. Bruma de pe marginile geamului a început să se topească și pe dulăpior se scurge apa. Și Helen zice „Ai venit“, iar vocea îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc, domnule Streator. Cu piatra cenușie în pumn sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zboară printre nori. Templul Fengxian este cea mai mare grotă de la Longmen, sculpturile de aici fiind reprezentate în stilul artistic al perioadei Tang (618-904 e.n). Încăperea de peste 30 m adăpostește un grup de sculpturi ce demonstrează un simț artistic desăvârșit al artistului care le-a realizat, statuia Lushena fiind apreciată ca o capodoperă fără egal. Statuia are o înălțime de aproximativ 17 m, având ca element distinctiv ochii care par să privească plini de înțelepciune și bunăvoință asupra pelerinilor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care "apăra" complexul funerar. Prin amploarea sa și finețea sculpturilor, armata de teracotă a fost inclusă, în 1987, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. "Figurile din teracotă cu expresivități diferite, împreună cu caii, căruțele și armele descoperite în jurul mormântului reprezintă opere realiste desăvârșite, de o valoare istorică extrem de mare", aprecia Comitetul Patrimoniului Mondial. În împrejurimile orașului Xi'an, vechea capitală a Chinei, se găsesc mai multe morminte imperiale. Aici au fost înmormântați 11 împărați ai dinastiei Han de Vest și 18 împărați ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai mare oraș din acea vreme. Palatul imperial de aici era atât de impunător, încât ruinele acestuia arată că era de trei ori mai mare decât suprafața Palatului Imperial din Beijing. Construcțiile de lemn din dinastia Tang prezintă o armonie desăvârșită a artei și stilului arhitectural, toate componentele acestora, inclusiv arcadele, stâlpii, grinzile, îmbină perfect forța și frumusețea. Marele pavilion al Templului "Luminile lui Buddha" din provincia Shanxi constituie o construcție tipică din acea perioadă. Edificiile din piatră realizate în dinastia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
m și 121 de etaje au început în 29 noiembrie 2008 și vor fi finalizate în 2015. Stadionul Național "Cuibul de Pasăre" și Centrul Național de Natație "Cubul de Apă", aflate în Parcul Olimpic din Beijing, sunt două construcții simbolice desăvârșite, construite special pentru Olimpiada din 2008. "Cuibul de Pasăre" este opera arhitecților Jacques Herzog și Pierre de Meuron, câștigători ai Premiului Pritzker în 2001. Cuibul de pasăre (Foto: Wang Zhi) Un rol important în elaborarea proiectului l-a jucat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
datorită unei astfel de personalități și a spiritualității sale, a fost admirat și prețuit de cărturarii chinezi din perioada târzie a societății feudale. Așa-numitul "model Su Shi" s-a perpetuat timp de opt secole în China. Cu un talent desăvârșit, Su Shi a fost deopotrivă mare maestru al poeziei, al poemelor cântate și al prozei. În creația sa lirică, poetul abordează o tematică vastă, în stiluri diversificate, utilizează parabole abrupte și un limbaj cât se poate de expresiv. Poemele sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe nume Pangu, care a despărțit cerul de pământ. După ce a crescut și trăit timp de 18000 de ani înăuntrul oului, Pangu s-a deșteptat în cele din urmă. A deschis ochii, dar n-a văzut altceva decât o beznă desăvârșită și n-a simțit nimic în afară de o căldură înăbușitoare. A vrut să se ridice în picioare, dar înconjurat de coaja oului, n-a putut să-și întindă brațele și picioarele. Înfuriat, Pangu a luat un baltag și a spart oul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sămânța de foc. A traversat munți înalți, ape și păduri și a învins tot felul de greutăți, până când a ajuns la destinație. În acel loc, lumina soarelui nu ajungea, ziua nu se deosebea de noapte, peste tot era un întuneric desăvârșit. Dar unde se afla focul? Dezamăgit, tânărul se sprijini de un copac numit Suimu, ca să se odihnească. Brusc, în fața lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mântuitorul nu îi ia totuși la poceală cu crucea, într-un supercomeback, pe romani și pe evrei, fără discriminare. După imaginile din gara Atocha însă, nu numai filmul lui Gibson mi s-a părut inept și de un prost gust desăvârșit - am început să am îndoieli și în legătură cu scenariul de bază, adică cu Noul Testament. E vorba acolo de un om care e judecat și condamnat, de un om care vorbește, care suferă, care înainte de moarte are timp să mai pună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-a produs acel gen de scurtcircuit ce trebuie să-i fi dat senzația că e nevoie să se ocupe puțin de mine. De unde până mai ieri (un ieri cam palid și indefinit) nu depășisem acel stadiu de-o candoare desăvârșită, tip „și tu ce mai faci, matenule?“, „bună ziua, bine“, scurtcircuitul acela l-a redirecționat înspre bietele mele desene (de nota șase, dacă vă vine să credeți), spre mâinile și fața mea (evident, murdare), spre cunoștințele mele despre natură (invariabil puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
despre vreun loc unde aș putea găsi ceva de băgat la maț. De regulă, erau niște ponturi false, care mă trimiteau În cu totul altă direcție. În adîncul sufletului nu se schimbaseră prea mult - pentru ei, eu eram același pămpălău desăvîrșit. În cursul unei astfel de Întîlniri Întîmplătoare, am aflat că Peewee a murit, călcat de un taxi cu o noapte În urmă. Am stat cu Shunt pe trotuar, iar el mi-a arătat un petec de blană din mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de monede străine... Arthur Rowe scotoci printre cărți și descoperi, cu strîngere de inimă, un exemplar ponosit din Micul duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a zis că trebuie să Îl așteptați. — Nu sunt la ordinele domnului Travers, Îi răspunse Rowe. Hotelul era cît se poate de modern: În loc de sonerie avea un sistem de semnale luminoase, ce se aprindeau și se stingeau, Într-o liniște desăvîrșită și alarmantă. Ai fi zis că locatarii transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o liniște lugubră, ca pe un transatlantic eșuat, ale cărui motoare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
calitatea sa de cel dintâi savant TV de stil nou, Vaughan amestecase un grad mare de farmec personal - păr negru bogat peste o față cu cicatrice, o jachetă americană de luptă - cu o atitudine agresivă de amfiteatru și o convingere desăvârșită a stăpânirii subiectului său principal de interes: aplicarea tehnicilor computerizate de control la toate sistemele de trafic internațional. În primele emisiuni din seria sa, cu trei ani în urmă, Vaughan afișase o imagine puternică, aproape aceea a savantului ca huligan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]