4,161 matches
-
băut În Întunericul și sub urletele furtunii de pe mare. Umezită, cerneala se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din asta, americană, ca fiind atît de mare, că Încăpeau În ea șapte cetăți cît cea din Ardud, cu dîmbul de sub ea cu tot! Alte imagini de neînțeles, pentru că mă munceau din greu, le-am ținut minte și le-am descifrat după mulți ani. Așa a fost cu ceea ce ea numea „moara de făcut bani la mînă“. Domnul Bailey și prietenii lui chefuiau uneori pînă după miezul nopții și se jucau la o mașinărie pe care o făceau să se nvîrtă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mână bucățele disparate savanților sau amatorilor de curiozități. De aceea, atunci când, abia în 2001, a fost reachiziționat de către doamna Frieda Nussberger Tchacos (de unde și numele codicelui, Tchacos), el ajunsese într-o stare absolut deplorabilă. Aproape nimic nu se mai putea descifra. A fost nevoie de o muncă titanică de reconstituire. Iată ce consecințe poate avea avariția, pofta asta nesăbuită de bani, pe planul științei și al teologiei. Dacă un negustor egiptean ar fi propus un preț civilizat unei universități americane, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și făcută, dragule. Îndată, Mărioara ta scumpă va caligrafia - așa cum a Învățat ea la Școala Pedagogică - scrisorica către mama Maranda și tata Toader... ― Dacă ar fi să le scriu eu, atunci ar trebui să meargă la Învățătorul din sat să descifreze hieroglifele mele... ― Nici chiar așa, iubitule. Îți place să te alinți. Printre toți doctorii, ale căror rețete le am citit, tu Încă scrii descifrabil! ― Vezi? Tot sunt bune la ceva soțiile. Atunci când ți-au murit lăudătorii, are cine să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zdruncinat atât de mult. A clipit des, cu respirația tăiată. Privirea i-a lunecat undeva În gol... Profesorul, care Învățase de la dirigintele lui din liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta chirurgiei - profesorul Zenit - cum să descifreze enigmele psihicului uman, și-a dat seama că individul din fața lui este dezarmat și poate fi pus la zid... ― De ce ai acceptat această postură de „dălcăuș” În loc să te ocupi de medicină - În speță de chirurgie? ― Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
veghe. S-a oprit și a respirat adânc de câteva ori. Cu tremur de mână, a bătut În ușă, Întrebându se: „Ce mă așteaptă dincolo de această barieră?... Oare din ochii profesorului, pe care Îi cunosc atât de bine, voi putea descifra răspunsul În prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care apare pe ecran înfățișează o imensă pată cu contur difuz. Specialistul suedez încearcă cu precauție să penetreze cu o chiuretă fină presupusul contur al zonei bolnave. Ecranul pare invadat de un val negru care face și mai greu de descifrat suferința creierului lui Justin. Mâinile înmănușate ale profesorului rămân încremenite într-un gest inutil. Partea superioară a chipului este atât de albă încât nu se distinge de masca ce acoperă partea inferioară. Nicolaï își mobilizează memoria. Degeaba. Nu își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso, tot cu creion chimic, din păcate foarte decolorat. Caută cu înfrigurare lupa și se străduiește să descifreze literele spălate de timp, reușind să presupună un nume care pare a fi "Tușino". Este precizată și data la care probabil a fost luată imaginea din care Dora nu reușește să descifreze decât "...noiembrie ...", urmat de o pată spălăcită. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Caută cu înfrigurare lupa și se străduiește să descifreze literele spălate de timp, reușind să presupună un nume care pare a fi "Tușino". Este precizată și data la care probabil a fost luată imaginea din care Dora nu reușește să descifreze decât "...noiembrie ...", urmat de o pată spălăcită. Urmează și alte câteva cuvinte care par a fi : "Al treilea din... eu". "Bărbatul sub care este cruciulița este într-adevăr al treilea din dreapta... S-ar putea oare să fie tata ?", se întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
basmale, sunt îmbrăcate în pantaloni și bundițe. Nu poate desluși nici trăsăturile chipului femeii, dar le poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate fi descifrat chipul micuț al fetiței. Se pare că este frig, foarte frig, pare a fi toamnă târzie, căci iedera de care este năpădită casa este aproape văduvită de frunze. Dora este cuprinsă de o stranie emoție, care devine din ce în ce mai intensă, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care a fost ucis de seceta din anii trecuți ! Dora nu ezită să ceară părerea lui Victor care confirmă impresia unei asemănări izbitoare a casei din fotografia uitată de ani cu cea în care locuiesc. Pe verso fotografiei reușește să descifreze : "XЛИ...", 25 noiembrie 1948. Teo cu fetița". "Oare ce să fie aceste litere ciudate ? se întreabă Dora. Par litere chirilice... Iar "Teo" este desigur numele femeii... Teo, adică Teodora ?" Gândurile Dorei sunt întrerupte de Victor : Un fotograf priceput poate reconstitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fotografiile marcate de trecerea anilor. Dora asistă cu răbdare și interes la retușarea și mărirea imaginilor. Ascultă și interpretează în gând vorbele mormăite de artizanului priceput în timp ce lucrează : "Ce tip de aparat să fi fost folosit oare ? Iată, reușesc să descifrez și anul marcat pe spatele fotografiei cu grupul de bărbați : 1948 ! Pe vremea aceea doar nemții aveau aparate de fotografiat portabile cu care puteau să facă astfel de fotografii... Cred că a fost folosit unul din primele aparate din seria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chipul cu trăsături regulate, ochii enormi și privirea lor pătrunzătoare și în același timp misterioasă. Diminutivul numelui ei "Teo" ca și data "25 noiembrie 1948" sunt clare dar din ceea ce pare a fi începutul numelui unei localități nu se poate descifra decât același "XЛИ..." urmat de o pată gri. Dora este decisă. Are câteva piste. Unul, sau chiar două nume de localități : Arbore și Tușino... Și începutul unui al treilea "XЛИ..." Și "Teo" diminutivul probabil al numelui femeii... Plus "Leica", numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tunelului care se ghicește, pată neagră, în negura nopții. Bărbatul care a ajutat-o să coboare scara abruptă a trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri" afișate lângă ușa care nu se închide bine și are un geam spart. Ceea ce constată nu este de natură să îi dea vreo idee despre cum ar putea continua ambigua ei călătorie. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu copii. Bărbații, indiferent de nație, erau foarte rari. Eram complet rupți de lume, aparatul de radio cu galenă era de mult proprietatea lui Stahurschi. Gazetele care îmi ajungeau din întâmplare sub ochi erau în limba rusă. Din ele am descifrat totuși că războiul se terminase și că Oblastul Tchemivtsi aparținea marii Uniuni Sovietice victorioase. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. În toamna lui 45 s-au redeschis școlile, dar cu stupoare am aflat că tot învățământul urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora examinează un micuț aparat de fotografiat. Așa cum spusese Teodora, aparatul rămas de la fostul camarad neamț al lui Simion, care nu mai avusese șansa să se întoarcă la nevasta și cei doi copii ai lui, este, cum abia se poate descifra pe ceea ce fusese cândva o etichetă, un vechi aparat "Leica". Dora își amintește cuvintele spuse de Teodora despre aparatul pe care îl analizează cu atenție : "...dacă ar avea gură ar putea povesti câte a văzut și prin ce încercări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în 1905 și mai multe fascicole dintr-o carte în limba franceză care, puse cap la cap, au reconstituit în parte "Mizerabilii" lui Hugo. A fost greu să îi trimitem la culcare pe copii în seara aceea, Minodora începuse să descifreze cartea, iar Vasili să voiajeze în țări cu contururi și nume ciudate. Noi, cei trei adulți, Marina, Gery (cum îi spuneau copiii lui Gerhard când nu era de față) și cu mine ne-am mai îngăduit câte o ceașcă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a atins pe cei care mai erau în viață din familia Cozmei. Era miezul zilei când o mașina militară a claxonat cu impetuozitate la poarta pe care denumirea spitalului "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА" se scorojise într-atât încât abia se mai putea descifra. Doi ofițeri, din care pe unul l-am recunoscut ca find cel care nu contenea să spună "Harașo" la Brodoc, iar al doilea, complet necunoscut, mai tânăr, au intrat în camera lui Gerhard care slujea și de birou. După vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe fața cealaltă câtorva dintre ele. În josul paginii : la dictura trecută Vasili a luat nota 8 și eu 7 am plâns toată seara până ce bunica Ulita a certao pe mama de data asta cred că am scris mai bine. Dora descifrează cu greu scrisul de pe pagina scorojită, atinsă de foc. Plantele de pe verso s-au transformat în scrum iar dintre denumiri se mai poate citi doar : "Sunătoare (Hypericum per...), ( Plantago lance...)"... Într-un plic mare sunt strânse bucățele de hârtie arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hârtie arsă pe care se pot citi cuvinte disparate ce par a fi mesageri ai unei alte lumi : "Bobițe ca cear...", "Axel...", "...împușcați", " Crăciun...". Dar, iată mai sunt câteva pagini pe care scrisul, devenit mai sigur, mai matur, poate fi descifrat. Se pare că provin dintr-o vreme când Minodora nu mai scria după "dictura" mamei, ci începea să își aștearnă pe hârtie propriile gânduri și experiențe de viață. Iunie 1953 în "Bolnița jenșcina" (adică spitalul femeii) Aici viața este diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără să fi iubit. Noaptea s-a lăsat demult și Teodora nu s-a întors încă de la căpătâiul suferindului unde a fost chemată. A mai rămas o singură foaie aproape întreagă pe care Dora o ridică în dreptul ochilor ca să poată descifra scrisul devenit mai sigur. Ianuarie 1955 tot la Bolnița jenșcina Nimeni nu știe ce se întâmplă cu mine de când militarii l-au îmbarcat pe Vasili ca să-l ducă la o școală extraordinară după cum spuneau ei lui Gery. NIMENI, în afară de bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putea să caute Dora în Bucovina ? În Ucraina ? În aceste localități de care nu a auzit niciodată : Arbore, Hliboca...? Dar eu am știut oare unde pleacă ? M-am interesat destul ? Am descusut-o să văd ce gânduri, ce intenții are ?" Descifrează numărul de telefon scris mic, abia lizibil în josul paginii. Sună... Sună... În fine, răspunde o femeie: "Ciprian Frunză ? Da, soțul meu, îl chem imediat". O voce masculină seacă, oficială, îi confirmă cele din scrisoare. Victor este prea tulburat ca să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceva fructe. Astfel, încet-încet, cei mici au asimilat bunătățile aduse de fratele mai mare cu învățătura și, în consecință, abia așteptau să le vină și lor sorocul pentru școală, deși acesta trecuse deja de aproape un an. Pe nesimțite au descifrat și multe taine din lumea mirifică a slovelor și a cifrelor numai urmărindu-l cu atenție pe școlar la pregătirea lecțiilor și la efectuarea temelor pentru acasă. Așa că, odată ajunși și ei școlari, s-au descurcat cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
clasic, să nu mai dăm lumii niciun Eminescu, Brâncuși sau... Și, cu tactul ei nemaipomenit, arăta mamei și ninetistelor caietele mele de elev original, inventiv, citea cu patos din ele și se bucura nespus, întrucât numai ea și eu puteam descifra acel univers ciudat de îmbârligături despre care învățătoarea spunea apăsat și repetat că ar putea constitui un punct de plecare interesant pentru elaborarea unui nou alfabet. Din fericire, existau însă pentru Nineta și subiecte mai atractive pe lume, mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
probabil că orgoliul meu rănit a ridicat toate barierele cenzurii, fără să mă anunțe, și, din această cauză, spontan, ca și cum aș fi fost în fața corului negreselor de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut că mă aflu la începutul unui nou război cu profesorii, ca și cum celălalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristul m-a uimit: "Z, m-ai tras pe sfoară. Tu chiar ești făcut pentru muzică!" În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]