802 matches
-
mă duc la ea, după ce-o să termin ce-am de făcut. Strecură biletul sub un teanc de hîrtii, luă un stilou, de parcă intenționa să scrie ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom Întorcîndu-se la biroul ei, puse stiloul jos. Descuie sertarul de la birou ei și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra și ruja. Apoi se uită pe furiș În oglinda pudrierei. O femeie Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
miște, să stea acolo, nefericit și tăcut. Se uită la domnul Daniels, dorind ca acesta să spună că timpul vizitei s-a terminat, și, În cele din urmă, spre marea lui ușurare, el compară ceasul lui cu ceasul din Încăpere, descuie un dulap și scoase un clopoțel. Scutură clopotul fără tragere de inimă și amestecul de voci se auzi și mai tare. Scaunele fură trase Înapoi. După aceea oamenii se ridicară iute, de parcă - la fel ca Duncan - se simțeau ușurați. Copilașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe nimeni Înainte, de parcă acest gest o reținea, nu-i dădea voie să se ducă. Mai e puțin, Vivien, repeta Kay. Fii curajoasă. Foarte bine. Aproape că am ajuns. Peste o clipă, ambulanța dădu colțul și se opri. Ușile fură descuiate și deschise larg. Mickey se sui Înăuntru și apăru altcineva În spatele ei, o soră cu o bonetă albă, strălucitoare și diformă În lumina lunii. — Iar tu, Langrish! zise sora. Ei, și ce ne-ai adus În seara asta? Kay se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cine ești. N-ai remarca un apocalips decât dacă ar avea etichetă Gucci. De fapt, mie-mi place Chloé, am șoptit tristă. Nu știa nimic despre mine, vedeți, nici măcar un lucru de-o asemenea importanță. Zach privi prin mine, apoi descuie ușa și plecă. Aș putea spune că acum știam ce înseamnă „Atac de Umilință“. Lacrimile mă năpădiră mai rău decât o avalanșă din Aspen. Și, de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, toată tărășenia mi-a distrus pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Charles. (Binedispus, Crawford mă apucă de braț.) Fii cinstit cu tine Însuți. Femeile nu sînt niciodată În halul ăsta de isterice. Din experiența mea, sînt extrem de realiste. Noi, bărbații, sîntem mult mai emotivi. Atunci, ce-aș putea să fac? (Am descuiat portiera Renault-ului și am rămas jucîndu-mă cu cheile, nedoritor să-mi iau locul la volan.) Am nevoie de tot ajutorul disponibil. Nu putem să-l lăsăm pe Frank să putrezească În arest. Avocatul estimează c-o să primească pe puțin treizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș la sosirea mea și că, pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus că tocmai scotocea prin apartament cînd Paula a descuiat ușa cu cheia ei de rezervă și a intrat apucîndu-se să caute cartea poștală, fără să-și dea seama de prezența intrusului. Și totuși, departe de a mă speria și alunga, atacul făcuse să se-ntoarcă roata implicării mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se ridică paharele În cinstea Maiestății Sale și nimeni nu-l observă pe incendiator deschizînd poarta livezii. Cabrera țopăi În jos pe scară și trecu pe lîngă noi spre intrarea În bucătărie. Scoase din buzunar un set de chei și descuie ușa. Am apreciat tactul dovedit prin folosirea termenului „incendiator“, deși bănuiam că turul avea drept scop să mă scape de credința În nevinovăția lui Frank. — Domnule inspector, Frank se Întreținea cu ceilalți invitați pe terasă. De ce să plece de la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Păi... cîteva pahare Întotdeauna fac mașina să meargă mai bine. Ai găsit pe-aici vreun obiect de-al lui Alice Hollinger? — Nu. De ce naiba să fi găsit? Aruncă și tu o privire. O să vezi că-i interesant. Pe cînd Hennessy descuia ușa casei, eu apăsam butonul de fier forjat al soneriei, făcînd să irumpă din semnalizatorul electronic cîteva măsuri din muzica lui Satie. L-am urmat pe Hennessy În camera de zi, un fel de umbrar ieftin plin de covorașe pufoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
puteri, dînd din cap cu aerul unui custode de galerie de artă care, presat de tendințele modei, e nevoit să expună lucrări pe care nu le are la inimă. — V-aș sugera să vă odihniți cîteva minute, Îmi spuse În timp ce descuia ușa de la intrare. Puteți lua un taxi pînă unde v-ați parcat mașina. Cred c-a fost un chin pentru dumneavoastră. SÎnteți amabil, doctore. Nu cred c-am fost În pericol. Se pare că am talentul să-mi dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Residencia Costasol e o Închisoare, cu nimic diferită de pușcăria Zarzuella. Construim Închisori peste tot În lume și le numim complexe rezidențiale de lux. Chestia uluitoare e că toate cheile sînt pe dinăuntru. Pot să-i ajut pe oameni să descuie și să iasă din nou să respire aer adevărat. GÎndește-te, Charles... dacă merge, poți să scrii o carte despre asta, un avertisment pentru restul lumii. — Genul de avertisment pe care nimeni nu se omoară să-l audă. Ce vrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
De ce nu s-a mutat nimeni aici? — Proprietarii au murit Înainte să plece din Anglia și pe urmă a avut loc o dispută de familie cînd a fost să se autentifice testamentul. Betty Shand a luat-o pe nimic. Crawford descuie poarta și o luă Înaintea mea pe alee. Piscina În formă de rinichi semăna cu un altar scufundat, În care se pătrundea pe scara cromată. În chip de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inspector. Într-un fel, Estrella de Mar a fost o eliberare de trecut. — Iar Residencia Costasol Încă și mai și? Relația dintre oameni și mediu e diferită aici, și te simți liber de constrîngeri. Poate decesele de la casa Hollinger au descuiat anumite uși. E păcat că nu-i puteți mulțumi fratelui dumneavoastră pentru asta. — Păi... (Încercam să evadez din logica sinuoasă a lui Cabrera.) Lumea ezită să spună asta, dar tragedia aceea Îngrozitoare a avut partea ei pozitivă. De la incendiul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cap gînditoare, strîngîndu-și buza de jos Între dinți. Pălise, de parcă i se răcise brusc sîngele.) O să-ți predea oficial fluierul fermecat. — Într-un fel. Înainte de petrecere o să joc ultima partidă de tenis cu el. — O să te lase să-l bați. Descuie și Închise la loc valiza, apoi Îmi aranjă suportul cu pixuri și observă cheile de automobil pe care le găsisem În livada de lîngă casa Hollinger. Le luă și le cîntări În palmă. Cheile Împărăției tale... ale tuturor secretelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încuietoare și-am băgat cheia. Locașul era Înțepenit, și am simțit un val de ușurare că nu se potrivise și că Frank era În continuare nevinovat. Dar cînd am Întors cheia am auzit clinchetul cu care mecanismul de Închidere centralizată descuia cele patru uși. Am ridicat mînerul, am deschis portiera și am aruncat o privire În interiorul mașinii, din care răzbătea un miros stătut, la hărțile rutiere și la mănușile pentru condus de pe locul din dreapta, la ghidul turistic al Calabriei de pe polița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
această zi, cele două ore de la 2 la 4. Pentru mine, ziua aceasta a avut, cu totul întâmplător, doar 22 de ore. Nici nu mi-am dat seama când s-au întors ai mei, nu i-am auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rău, ca altădată. Căută un moment când nu era nimeni prin preajmă și scoase din buzunar briceagul de care nu se despărțea niciodată. Se opri în fața unui Moskvici răpciugos și meșteri la portiera din dreptul șoferului până reuși să o descuie. Se furișă în mașină și scotoci prin interior, înfrigurat. în cele din urmă, dădu peste ceva. Era un pix negru spart. Mâzgăli apăsat în palmă, mi jindu și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de jur împrejur. Nu vedea nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe scaunul șoferului un pachet de ți gări străine deja desfăcut. Descuie cu grijă, sustrase cu dexteritate două țigări din pachet și închise la fel de grijuliu portiera, îndepărtându-se fără grabă de mașina pe care luceau câteva boabe de rouă, ca niște urme de transpirație incitată, și aruncând țigările un minut mai târziu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
berea rece îi făcea bine la răceală sau, cel puțin așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unui liceu oarecare, unde se ținea olimpiada, se risipise ca prin farmec. îi făcea bine să stea la masă cu ea și să vorbească amândoi, proto colar și totuși familiar, despre un roman nescris, despre ficțiune și realitate. Clara îi descuiase o ușă neștiută dinăuntru și l invitase într-o poveste unde el era personajul exemplar. Totuși... unde naiba dispăruse Clara? Scoase din buzunar caseta cu Rick Wakeman pe care i-o dă duse Georgiana și o vârî în casetofonul de pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un om să stea agățat vertical de o stâncă sau de un vis? Uite că nu poate. Cade. Sună prelung la sonerie, pentru că tatăl ei auzea mai greu, avea un început de surzenie. Așteptă câteva clipe, dar, neauzind nici o mișcare, descuie cu cheia de rezervă, pe care o purta întotdeauna la ea. Domnul Martin ședea strâmb într-un fotoliu, în pijama. Zăcea acolo cu ochii închiși și cu un surâs livid pe chip, cu sonorul televizorului dat foarte tare. Era nebărbierit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putem risca. Ajungem la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
n-aveam harnașamentul celorlalți. Și-apoi, unii sunt mult mai corpolenți decât mine. N-au cum să te urmeze. ― Nu e același pasaj, explică fetița, nerăbdătoare. Mai e unul. O gură de aerisire desena un dreptunghi sumbru pe perete. Newt descuie grila de protecție și o deschise. Ea se apleca deja pentru a plonja în conductă când Ripley o reținu. Copilul îi aruncă o privire iritată. ― Știu ce fac. ― Sunt convinsă, Newt. Dar acuma n-o să mai fii prima. ― Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
beții. Se chema că aveam „spațiu excedentar“, adică ocupam prea mult loc în propria noastră casă. În fiecare noapte, tovarășul Costea se întorcea pulbere de la uzină, forța ușa pe care, din motive doar de el știute, nu reușea s-o descuie cu cheia și începea să-și scurgă nevoile în sufragerie. Uneori cânta, alteori îl auzeam doar cum oftează. Apoi adormea, prăbușit peste cărțile tatei. Din pătuțul meu cu grilaj nu observam prea multe, dar mirosul de urină îl mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citit pe Shakespeare, începeam să aflu că minciunile sfruntate loveau cel mai bine (sau, ar trebui s-o spun, cel mai rău). Ne-am despărțit fără scandal și fără să fi făcut nimic. Poate ceva totuși s-a întâmplat, eu descuiam seara o cămăruță în pivnița blocului, ei îi plăcea să vină după ore pe la mine (o ascundeam de părinți; așa se proceda atunci), cine mai poate ști și cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era monitorizat, se știa că își cărase o salteluță și două sticle cu băutură, domnul Cocă îi cunoștea și-orarul: urca după-masa, pe la șase și rămânea toată noaptea în pod, după care pleca dimineața, în jur de cinci, când se descuia scara. Ușa podului fusese încuiată de mai multe ori, și tot de-atâtea fusese spartă; ba chiar vecinul Dorofte tocmise odată vreo trei muncitori de la depou să pună un fotoliu în ea, ca un obstacol redutabil, greu de înlăturat. Cerșetorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]