821 matches
-
în drum spre casă, deci, cum s-ar zice, liber, pe sub imensa mea liniște interioară s-a strecurat neîncrederea; de fiecare dată mi-am pus aceeași întrebare : descuiasem chiar eu porțile făcând gestul acela sau numai presimțisem că se vor descuia ? 18. Dar, cum totdeauna cunoscutul e mai liniștitor decât necunoscutul, încercam să-mi mențin disponi bilitatea extremelor ca pe o poartă care și-ar pierde funcționalitatea dacă s-ar închide sau s-ar deschide numai spre o direcție; trecerile acestea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai din respect pentru memoria... Dacă preferați, mă puteți aștepta jos, la poartă, doña Aurora. — SÎnteți un diavol. Hai, descuiați odată. 16 Un suflu de aer rece șuieră prin orificiul Încuietorii, măturîndu-mi degetele În timp ce introduceam cheia. Domnul Fortuny pusese să fie instalat un zăvor la ușa de la camera neocupată a fiului său, de trei ori mai mare decît cel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Polițistul și-a încheiat haina și a pornit pe coridorul slab luminat. Takamori și Tomoe l-au urmat timid. — Dă-mi cheia, te rog. Polițistul care-l însoțea a luat cheia de la un coleg mai tânăr, îmbrăcat în uniformă. A descuiat o ușă ce dădea într-o cămăruță care arăta ca o celulă de închisoare și a intrat. Tomoe, care nu știa nimic despre locuri ca acestea, l-a întrebat pe Takamori: — „Infirmerie“ înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
căca în capul ălora de jos... - Da, da’ la el nu se punea... - Da, când venea mai abțiguit... Nu-i așa, tanti Tinco? Când venea mai afumat, nu mai nimerea blocul, se ducea pe la toate scările, urca, cobora, încerca să descuie, „Cum paștele și dumnevranghela mă-sii să ții minte? Ușile-s la fel, soneriile la fel, liftul la fel...”. Se ducea la leagăne și stătea acolo până cobora Ionel sau Dana să-l ia. Îi era rușine să strige în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Heaven“ și o voce care părea să fie a unui moșneag urâcios sau a unui copil răgușit Întrebă pe un ton pițigăiat: „Cine-i acolo?“. „Mă numesc Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de sticlă urma să fie descuiată. Se deschise automat În fața mea. Mai multe plăcuțe erau incrustate pe un perete acoperit de carouri multicolore; printre ele erau unele care indicau un atelier de confecții, biroul impresarului unui actor celebru, un studio foto și o firmă de produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În imediata apropiere a locului În care-l Întâlnisem pentru prima oară atunci când venisem pentru filmări. La două blocuri mai Încolo se zărea clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea mea, capătul culoarului dădea Înspre un restaurant mititel. Un bărbat alb, mic de Înălțime Îl salută pe Yazaki În japoneză, urându-i bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tobe În ritmuri de rap. Partea interioară a ușii probabil era capitonată cu câteva straturi de materiale antifonice. Muzica se auzea foarte slab, dar aveam impresia că difuzoarele dinăuntru erau date la maximum. Yazaki se rezemă de ușa din fața lui, descuie una câte una cele cinci yale și intră În cameră. Ușa dădea Într-o cameră imensă, care părea să aibă de zece ori mărimea apartamentului meu din Tokio. Avea pe puțin șaptezeci de metri pătrați, ba nu, poate chiar optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum purtând un șorț pătat din abundență de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat, ceva între ură și păcat, îi măcina sufletul. Mai târziu și-a dat singur răspunsul: pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mușuroaie, mămuța a uitat drumul spre casă. Tu parcă ești roata caruselului de la răscrucile drumului. Se învârtea doar în ziua de hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a reușită să i le fure. Sfântul descuia lacătul, copii plonjau în văzduh ca într-un râu limpede. Anul trecut, Ilie a lui badea Vasile și-a dezlegat cureaua. Ilie a zburat în cer și nu s-a mai întors. Nu, am greșit, tu parcă ești scaunul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cerem partea de cer ce ni se cuvine, cerem! Aleea spre casă, o alunecare limpede. Ca să fii râu, trebuie să curgi ca o viață. Pe Sărărie, soarele se deșira ca o inimă plină. 16. Deși a schimbat lacătul, ușa era descuiată. Bătrâna își bagă nasul unde nu-i fierbea oala. Nu avea nimic de ascuns și totuși, zilnic, găsea răvășită sacoșa cu lenjerie. Era unchiul Antoanetei, îi era rușine să-i spună că moșul îi fură chiloții purtați și dresurile. Genia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ultimul răcar. Dar eu, Vlade, am venit la aniversare. Sora ta, cadoul, florile... Vlade, eu plec. Nu îți permit să-ți bați joc de mine. Ce v-am făcut eu vouă, cu ce v-am supărat? Nu vreau să rămân! Descuie ușa, trebuie să plec, o să raportez! Vă dau toți banii care îi am, soldele până la avansare, blugii, adidașii, Mihai îți dau geaca, știu că-ți place, este nouă, și ghetele, își dau tot ce am. Costin, te-am ajutat mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o lumânare în noaptea de Înviere. Deschise ușa, așteptă 3 secunde, apoi ieși și el după ea. 41. Freud spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am ajutat-o să-și ducă sus cumpărăturile, am rămas în fața ușii ei cât și-a căutat cheia. Descuind, se întoarse și-mi zâmbi cu grație: — Vă mulțumesc pentru ajutor, Kommissare, spuse. A fost cu adevărat foarte amabil din partea dumneavoastră. — Nu a fost nimic, i-am spus, gândind cu totul altceva. Nici măcar o invitație la o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trei ceasuri recitind aceeași poveste, portarul a tușit tare și a privit-o cu subînțeles pe deasupra ochelarilor. Ridicând privirea, Leigh a simțit imediat un val de ușurare. În fața ei, scoțând un catalog QVC din cutia poștală pe care tocmai o descuiase, se afla o femeie supraponderală îmbrăcată într-o rochie de casă, cu buline. N-are mai puțin de optzeci de ani, s-a gândit Leigh și a răsuflat ușurată; nu se va auzi țăcănit de tocuri înalte pe podeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
civil asupra unei generații de copii guatemalezi. Mark se însurase deja cu o voluntară din trupele de menținere a păcii, care se născuse în Nicaragua și studiase în America, și s-a mutat la Buenos Aires, dar Otis a rămas. Emmy descuie colivia și așteptă ca Otis să împingă ușa ca s-o deschidă. El sări greoi pe brațul pe care ea i-l întinsese și o privi drept în ochi. — Struguri! țipă el. Ea oftă și culese un bob din bolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
m-am speriat. Mi se părea atât de...de ireal să văd un tip peste mine, care se pregătea să mi-o bage, iar eu nici măcar nu știam prea bine cum îl cheamă. N-am putut s-o fac. Izzie descuie ușa apartamentului și Emmy o urmă în micul vestibul cu marmură pe jos. — Chiar așa ai spus, că se pregătea să ți-o bage? — Izzie, o atenționă Emmy. Tu auzi ce vorbesc eu aici? Am vrut s-o fac, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
om. Mai bine Rusoaicei i s-ar fi destăinuit. Asta prostie. Nu va vorbi nimănui; cine l-ar fi crezut cît de cît? S-a oprit În fața blocului; răbdător, a așteptat pînă cînd un locatar ce se Întorcea acasă a descuiat ușa de la intrare și a pășit În hol Împreună cu acesta, spre nemulțumirea spaniolului, care l-a privit lung, apoi l-a ignorat. Thomas a mormăit o scuză, apoi a urcat scările Încet - vroia să renunțe, iar Îl ajunsese teama, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cine ești. N-ai remarca un apocalips decât dacă ar avea etichetă Gucci. De fapt, mie-mi place Chloé, am șoptit tristă. Nu știa nimic despre mine, vedeți, nici măcar un lucru de-o asemenea importanță. Zach privi prin mine, apoi descuie ușa și plecă. Aș putea spune că acum știam ce înseamnă „Atac de Umilință“. Lacrimile mă năpădiră mai rău decât o avalanșă din Aspen. Și, de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, toată tărășenia mi-a distrus pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cârciumii, în surdină, ușurel și discret: Leliță cârciumăreasă, Iubesc femeia, două cântece legionare și „Internaționala a doua”. Ceremonia oficială a fost tare frumoasă. City Hall este o fostă filatură transformată. Ofițera Stării Civile a venit la 2 fără 5, a descuiat Primăria, a oficiat căsătoria lângă un fost copăcel de interior (un copăcel oriental al vieții), crescut imprevizibil mult peste normal, un fost bonsai care și-a uitat condiția și și-a făcut de cap. Dragoș era emoționat și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. Burtosul ducea un braț de stegulețe tricolore din hârtie, cum sunt acelea care le poartă demonstanții la defilere. Aveau și acestea câte o gaură în locul stemei. Vandaxon a descuiat poarta și a început să împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de rezervă în cazul în care rămân pe dinafară, dar nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că, într-adevăr, îl va folosi. Mă uit în jur cu disperare, încercând să ascund probele incriminatoare, dar e prea târziu, Davey descuie yala. Îmi trece prin cap să țin ușa, dar e mai puternic decât mine. Patrick mi-a spus întotdeauna să pun un lanț la ușă. De ce nu l-am ascultat? Mi-am zis atunci că e vorba de o obsesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros al podelei și turnă o țuică pentru Cargobot, ca arvună a viitoarelor servicii aduse restaurantului și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pe foaie se vedeau niște pete mici, verzi și albe, niște picături. — Aceste semne apar deseori. De obicei, la baza foii. Ca și cum ar fi fost vărsat ceva. — Cred că știu cine îl ajută, spuse Gail Bond. — Cine? — Cineva de la laborator. Descuie ușa apartamentului și îl auzi pe Gerard strigând: — Bună, scumpo. Exact cum făcea soțul ei. — Bună, Gerard, zise ea. Ce mai e nou cu tine? — Trebuie să fac o baie. — O să am grijă să ți se facă, spuse ea. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]