2,069 matches
-
ne servea, prefăcându-se că eram clienți. Lua comanda lui Lefty și apoi făcea cu ochiul. ― Și soția dumneavoastră ce dorește? ― Nu sunt soția! ― Nu sunteți? Comandam, ca de obicei, un cheeseburger, milkshake și tort de lămâie cu bezea la desert. Deschizând casa de marcat, Milton Îmi dădea un fișic de monede de douăzeci și cinci de cenți ca să le folosesc la tonomat. În timp ce alegeam melodiile, mă uitam prin geamul de la stradă după prietenul meu de-acolo. De obicei, În zilele de sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o cameră În alta. ― Așa pot să controlez cât curent consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa din sufragerie ca să ne așezăm la masă. ― Nu-mi văd mâncarea, se plânse Tessie. ― Cum adică? răspunse Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l În sus ca un jongler fără ambiții, Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
netezi, mușchii nedezvoltați, și totuși, În mod invizibil și totuși inconfundabil, Începusem să eman un soi de masculinitate prin felul În care aruncam În sus și prindeam guma de șters, de exemplu, sau prin felul În care mă năpusteam În deserturile oamenilor cu lingurița, prin desimea sprâncenelor mele Împreunate sau prin dorința de a discuta cu oricine În contradictoriu În clasă, când eram În schimbare și Înainte să mă schimb atunci am avut destul de mult succes la școala mea cea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate sertarele, În toate felurile de mâncare. Chiar și În budinca de orez pe care o făcea Tessie, acoperind fiecare bolișor cu hârtie de pergament Înainte să Îl pună În frigider - părul meu Își croia drum până și În acele deserturi asigurate profilactic! Fire de păr negru ca tăciunele se Înfășurau În jurul săpunurilor. Stăteau presate ca tulpinile de flori Între paginile cărților. Răsăreau din tocuri de ochelari, din felicitări onomastice și o dată - jur! - dinăuntrul unui ou pe care Tessie tocmai Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să admită că atacul Capitolului Unsprezece Îl Îndurerase profund, Începuse În mod vizibil să se umfle de mânie, În așa fel Încât exploda din aproape orice: un semafor la care culoarea roșie ținea prea mult sau cremă de fructe la desert În loc de Înghețată. (Tăcerea lui era una sonoră, dar tot o tăcere, la urma urmei.) O iarnă În care grijile lui Tessie pentru copiii ei au imobilizat-o, așa că n-a mai returnat cadourile de Crăciun care nu se potriveau, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timp. Mâncam gogoși la micul dejun. Continuam să beau cafea foarte dulce, cu mult lapte. Ca să-mi Înviorez starea de spirit, făceam lucruri pe care părinții mei nu m-ar fi lăsat să le fac: comandam două, uneori chiar trei deserturi, și nu mâncam niciodată salate. Eram liber acum să fac carii sau să-mi pun picioarele pe spătarul scaunului din față. Uneori, când făceam autostopul, vedeam alți fugari. Se adunau și fumau sub pasarele sau prin canale, cu glugile hanoracelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și apropie fața de a mea. ― N-ai niște mărunt? Întrebă din nou. Insistența lui m-a deranjat. Așa că m-am Încruntat la el și am spus: ― Și eu ar trebui să te Întreb același lucru. ― Eu nu Înfulec ditamai desertul. ― Ți-am zis că n-am mărunt să-ți dau. Se uită În spatele meu și Întrebă mai amabil: ― Cum de cari după tine geamantanu’ ăla imens? ― Treaba mea. Te-am văzut ieri cu ăla. ― Am destul cât să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar trebuia să încerc. Devenisem curios. Ce gusturi avea Împăratul? Nu simt nevoia de a mânca. N-am mai mâncat de o groază de timp, și totuși nu mi-e foame. Corpul meu nu vrea mâncare. Luă o gură de desert și o mestecă alene, fără nici un chef. Nu mai este ca altă dată. Nu mai are gustul pe care-l avea. Nu mai simt nici o plăcere în a mânca. Nu-s satisfăcut nici de gust, nici de aportul de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul? De dimineață, o sun pe Geraldine, care e în culmea extazului. ― Scârbă norocoasă! îmi tot spune ea. Sper că ai o cameră de rezervă, pentru că vin în vizită. ― Chiar vreau să vii, îi spun eu, dându-mi seama cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Paco să facă un lucru pe care fata refuza să-l facă, râzând. Matadorul Îi spunea: — Hai odată, sălbatică mică. — Nu. De ce-aș face-o? — Ca să-mi faci plăcerea. — Ai mâncat și acum mă vrei pe mine ca desert. — Doar o dată. Ce poți să pățești? — Lasă-mă-n pace. Îți zic, lasă-mă. — Da’ e o chestie atât de neînsemnată. — Ți-am zis să mă lași. Jos, În sufragerie, cel mai Înalt dintre chelneri, care Întârziase deja la Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
loc minunat. — Spezia, spuse doamna. Vorbiți despre Spezia. — Superb loc, Îi spusei. — Italia e țara mea. Spezia mi-e casă și Italia e țara mea. Spune că Italia e țara ei. — Spune-i că așa și pare, spuse Guy. — La desert ce ne dați? o Întrebai pe fată. — Fructe. Avem banane. — Banane vrem. Ele sunt acoperite de coajă. — Oh, vrea banane, spuse doamna și-l Îmbrățișă. — Ce zice acolo? mă-ntrebă el, ferindu-și fața. — E Încântată că vrei banane. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
va fi supraviețuit, se va simți mai puternică să se Întoarcă acasă și să lupte Împotriva fobiei. China Îi va face bine, foarte, foarte bine, Își spuse În sinea ei. Mâncarea se răcise. După ce aduseră la masă cel mai popular desert printre americani, Înghețata de ceai verde, proprietarul restaurantului Își Îmboldi soția și fiul și Începură cu toții să cânte Merry Christmas pe melodia de la Happy Birthday. Pe drumul spre hotel, prietenii mei fredonară această nouă colindă hibrid. Mai erau doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mijloc de distracție, a vreunei petreceri populare sau măcar a unui cinematograf. La urmă ne-am dus în grădina publică, mare dar neîngrijită. Ne-am instalat pe niște fân și am început să mâncăm cu poftă struguri cu pâine. Ca desert, șocolată. Eu am povestit istorii vechi și am făcut planuri pentru viitorul Rozei. Bine dispuși și complect singuri în locurile acestea, ne-am jucat copilărește, chiar de-a prinselea. La întoarcere, în poartă, ne aștepta doamna Axente. Triumfătoare, își relua
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atenți, că nu știți rândul, Rândul pentru alt convoi! M-am întors acolo unde Humă redevine tot, Și-n uitare se ascunde Orice geniu sau netot. „Toate sunt deșertăciune”, Viața-i goană spre deșert, Luptă pentru goliciune, Cu lacrima ca desert. 24 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVII) Lideri, voi porniți la treabă, Nu spre ceartă v-am votat! Conștiința ne întreabă De ce altfel n-am cotat. * Vreau să uit ce am iertat Și să iert ce am uitat. apt ușor la Dumnezeu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
patru ani în urmă, era altceva. Făcea încă parte din mintea și trupul lui. Ținea de el, nu putea fi neglijat sau ocolit prin presupunerea că cineva trebuie să fi înnebunit. Craig privi la ceas. Arăta unu fără zece. Dădu desertul la o parte și se ridică. Avusese intenția să se îndrepte spre casă pentru a obține o lămurire, când incidentul cu Jefferson Dayles îl întrerupsese. Mai avea încă timp să meargă și să o întrebe pe Anrella. Dar, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
știe că e un lucru trist. Vocea umană conspiră ca să profaneze totul pe acest pământ.“ „Astă-seară, cină la familia Fedder. Foarte bună. Vițel, piure de cartofi, fasole verde cu boabe grase, o frumoasă salată verde cu ulei și oțet. Ca desert, ceva preparat chiar de Muriel: un fel de cremă de smântână înghețată, cu zmeură pe deasupra. Aproape că mi-au dat lacrimile. (Saigyo spune: «Ce-i acel lucru pe care nu-l cunosc/ Dar care face să-mi curgă lacrimi/ De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ce crezi, Barbara? Eu credeam mai degrabă că el era un nebun prețios, dar asta am ținut-o pentru mine. — Ei bine, nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mine. — Ei bine, nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ei bine, nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile lui neobosite privind cultura familială. Prefăcându-se că vrea să mă integreze, nu făcea decât să mă împingă în afară. Nu ai cum să înțelegi obiceiurile noastre pitorești și snoabe. După desert, Sheba m-a luat să îmi arate atelierul ei de ceramică de la subsol. — Richard e foarte impresionat de tine, a zis ea, în timp ce mă conducea pe scări. Nu vorbește niciodată cu nimeni despre cartea lui. M-am chinuit să par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea, pe un ton agitat. Sunt sigură că ați înțeles greșit... Da, da, nu. Înțeleg. Dar nu e totuși o măsură prea severă? Richard zâmbea satisfăcut. — Uh, uh, pare să fie mama Shebei... Cu ce pot să te servesc ca desert? Avem niște mandarine fabuloase. Când eram gata să răspund, Sheba a început să țipe. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu, nu. Cred că s-a purtat foarte urât. Da, doar că... Are doar șaptesprezece ani, nu? Expresia amuzată de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
purtat ușor prin aperitive și felurile principale. Lucrurile au mers așa de uns, de fapt, încât, când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai vrem ceva, Bangs a zâmbit cu căldură peste masă și a propus să trecem peste desert și să ne dregem la el acasă cu o cafea. Am ezitat doar o clipă: — Desigur, am zis, de ce nu? Am împărțit nota. Bangs a calculat în cap că jumătatea mea se ridica la 23.45 de lire, plus bacșișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
blond din ochi și i-a șters sucul de zmeură din jurul gurii. I-a zâmbit cu tandrețe, iar Danny a văzut clar că femeia fusese cândva mai mult decât frumoasă. Băieții îi ciuguliseră din palme. Ce-o să mai mâncăm la desert ? a întrebat ea. Andy a râs, iar ea i-a răvășit părul de creștet. Ochii femeii, care aveau aceeași nuanță de verde-cenușiu ca ai lui Andy, au făcut cute în colțuri. Femeia s-a întors către Danny. Nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu e atentă, se întreba ce gândesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt, căci de atunci de la primele plimbări împreună, trecuseră douăzeci de ani. Dimineața aceea se cheltui repede și, după ce terminarăm a prânzi dar înainte de a servi desertul și cafeaua, doamna Pavel, neglijându-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
parte integrantă din profesia mea, trebuia să fac asta de două-trei ori pe săptămână și fusese întotdeauna problematic din cauza competiției asupra cui mânca mai puțin. Uneori ziaristele veneau însoțite de colege așa că eram și mai multe care nu mâncam singurul desert pe care îl comandaserăm ca să-l împărțim. Era ca un meci de box - cine va da prima lovitură? Cine va lua prima bucată? Ne dădeam târcoale circumspecte, dar, ca gazdă, protocolul dicta că era datoria mea. Totuși, trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]