1,251 matches
-
sa l-a situat între marile nume universale, Dante, Cervantes, Shakespeare. A exercitat o influență puternică asupra altor scriitori ale căror nume le-am citat deja (Voltaire, Balzac, Flaubert). Monumentala sa operă "Gargantua și Pantagruel" oferă oamenilor un prilej de desfătare și destindere pentru trecerea mai ușoară peste vicisitudinile vieții. Satira și umorul au iritat oficialitățile epocii făcându-i existența marcată de pribegii și peregrinări. Viața agitată a fost utilă prin marea experiență dobândită și profunda cultură umanistă pe care a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
apă. În același timp, spunea că scopul vieții trebuie să fie plăcerea, că natura adâncă a semenilor săi nu poate fi decât plăcerea, echilibrul și pacea, siguranța și optimismul. De la început, trebuie făcută precizarea că Epicur nu se referea la desfătările senzuale și nu propovăduia hedonismul vulgar. A înființat școlile de filosofie de la Mytilene, Lampsacas și Atena. După ce a trăit 72 de ani, s-a stins la 7 ani de la moartea lui Platon. A fost un autor original și fecund (cca
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
simțim durerea; când simțim durere, nu mai simțim nevoia plăcerii; plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute; nu orice plăcere este de ales; plăcerea este scopul vieții dar nu orice plăcere, în nici un caz plăcerile vicioșilor sau plăcerile ce constau din desfătări senzuale; prin plăcere trebuie înțeleasă absența suferinței din corp și a tulburării din suflet; primul și cel mai mare bun este înțelepciunea pentru că ea ne învață că nu putem duce o viață plăcută dacă nu-i și o viață înțeleaptă
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
vulgar împreună cu egoismul implcat de acesta. Pierre Gassendi a publicat în 1647 "Viața și moravurile lui Epicur". Binele suprem stă în voluptate. Epicureismul nu se reduce la versiunea ascetică, ci o are și pe acea hedonistă, voluptatea epicureică nu este desfătarea bestială și nici plăcerea cataleptică. Hedonismul a fost definit pentru prima dată în Grecia antică (cu semne anterioare manifeste în alte zone: Mesopotamia, China, Egipt); aceste manifestări erau rezultatul unei dorințe firești de a trăi în liniște, simplitate, seninătate și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
din cele create și făcute de Dumnezeu nu este rău<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a treia, cap.3, în Filocalia, vol. II, p. 87 fotnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
267; 8, 72/73; 11, 112/114; cf. 5, 71/75; 8, 39/40; 34, 11/10): „Allah este Cel Care Vede ceea ce faceți.”(ASM) Alte două contexte îi colorează diferit semnificația: versetul 3,15/13, în care sunt făgăduite desfătările paradisului, și 3, 20/18, ce conține îndemnul la supunere, se încheie cu expresia: wa All"h baœr bi al-‘ib"d: SOI „Dumnezeu privește la servii săi”; ASM „Allah este Cel care îi Vede Bine pe robii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eveniment ne consumă mai rapid rezervele energetice, Însă și pentru că el va atrage, prin simpatie, un eveniment de sens contrar. Este cunoscut, În acest sens, că extremele se ating cînd este vorba de trăirile emoționale, deoarece acestea nu cunosc măsura: „Desfătarea are soră Întristarea”; „Unde e minte multă este și nebunie multă”; „Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult” (proverbe). Lucian Blaga ne dă un exemplu de fidelitate echivocă: „O femeie care este fidelă soțului numai dintr-un
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nici bine nici rău.” (Zenon) Ne aflăm În fața unuia dintre cele mai surprinzătoare și subtile paradoxuri, a cărui explicație o găsim la Epicur: „Atunci cînd spunem că plăcerea este scopul vieții, nu Înțelegem plăcerile vicioșilor sau plăcerile ce constau din desfătări senzuale, cum socotesc unii [...] ci prin plăcere Înțelegem absența suferinței din corp și a tulburării din suflet”. Cu certitudine, cei care caută să-și procure plăceri cu orice preț, mai ales din cele senzuale, Își provoacă În mod inevitabil insatisfacții
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a manifesta o forță contrară celei a autorității ecleziastice... 2. Impecabilul apatic. Absolut tot ce se întâmplă în lume vine de la Dumnezeu. Frunzele care cad din copaci ca și noaptea de dragoste a doi amanți. Nici căderea frunzelor nici desfătările îndrăgostiților nu țin de morală, de greșeală, de păcat, de bine sau de rău. Primele se supun legii căderii corpurilor, ceilalți - logicii cărnii. Nici Clara, sfânta pretins inspirată de Sfântul Duh, nici Bentivenga, partizan al gândirii libere nu au ales
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
psihanaliștii. Negativitate necesară epifaniei unei pozitivități, ar explica dialecticienii pricepuți în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă la detestarea trupului, desigur, dar care propune rămânerea în această stare de ură, fără a oferi vreo deschidere înspre lumina unei desfătări posibile, a unei bucurii legitime, a unei beatitudini imaginabile. Ascetismul se dovedește a nu fi atât un scop cât un mijloc - apropiat de cel al transei șamanice - capabil să reveleze o stază, eventual un extaz... Apoi, în funcție de treapta coborâtă în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dintre begardele Spiritului Liber va urca cu cât mai tare au gustat ura de sine, cu atât va fi mai aproape de cunoașterea bucuriei de sine. Pentru că această pregătire ascetică transformă carnea în ceară pură pe care vor putea fi scrise desfătările posibile și imaginabile. Le-a fost foame, sete, frig? Libertatea de a mânca, a bea și a purta haine minunate va fi nețărmurită. Au suferit și și-au vărsat sângele? Vor avea dreptul absolut la plăcere. Bineînțeles, pura și simpla
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de durere. în aproape fiecare pagină a Eseurilor, Montaigne spune: dorința e pretutindeni. Adesea el adaugă: și suntem neîncetat îndemnați, să renunțăm la ea, să n-o transformăm în plăcere. Fără o fundamentare anume, precizează el... Montaigne nu susține cine știe ce desfătări neînfrânate, fără limită sau moderație, permanente și obsesionale. El găsește plăcerea convenabilă când e măsurată, adică atunci când nu împietează asupra libertății, a autonomiei și a independenței, adică asupra bunurilor sale cele mai de preț - exact ca și Epicur... Moderația permite
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Grădinii îndemna la plăcere, desigur, dar nu la orice fel de plăcere și nicidecum dacă ea ar trebui plătită cu cine știe ce neplăcere. Să ne bucurăm dar nu și dacă, pentru aceasta, trebuie să suferim. De unde un elogiu al abstinenței dacă desfătarea generează o suferință, o durere, fie acestea și minime. în această logică, durerea își poate găsi o justificare: atunci când ea este prețul care trebuie plătit pentru o jubilare viitoare. De exemplu: să te privezi de o mâncare savuroasă dar periculoasă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fost ceva foarte cast, zice el; o putem crede dacă ne amintim de starea formei sale sexuale atunci când a întâlnit-o: ea avea douăzeci și doi de ani, el cincizeci și cinci. Dar Montaigne mai spune și că poți încerca desfătări și mângâind o noapte întreagă o femeie atunci când nu se poate mai mult... Rezistența sa va fi fost eroică! Iar el n-a propovăduit niciodată eroismul în această privință... 42. Cu femeile, pentru ele. Despre femei, Montaigne se exprimă cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar îsau mai ales) plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar îsau mai ales) plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea acesteia: căci, pentru a exista cu adevărat, cea dintâi are nevoie de cea de-a doua. Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată pe Aristip. De altfel, cum ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
incorect cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, și ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de-ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în proxenet - și, de ce nu?, în proxenet al propriului frate; desigur, bugetului pentru hrană îi erau consacrate sume importante, atâta doar că era vorba de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru a umple găurile din opera lui Epicur asupra acestor chestiuni: într-adevăr, Lucrețiu laudă meritele unei vieți naturale - se spune -, ca la început, când oamenilor le place să prânzească pe iarbă, preferând feluri de mâncare simple, cântând sau regăsind desfătările conversației cu câțiva prieteni aleși... Numai că acest tablou idilic ne prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe țin de lumea culturii, nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bine să trăiești În sărăcie, decât să fii bogat din hoție”; „Mai multă fericire e În bordeiul săracului, decât În palatul bogatului”.) După râs vine plâns. (Extremele se ating când este vorba de trăirile emoționale, deoarece acestea nu cunosc măsura: „Desfătarea are soră Întristarea”; Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult”.) „Plăcerile cele mai mari sunt cele mai scurte.” (Democrit) Noroiul de pe față Îl poți spăla, cel de pe inimă, ba. Într-adevăr, josnicia unor sentimente este expresia unei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
timp în sensul fervorii onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-și dezveleau/ dinții mărunți și încă sunau din dulcele corn, dar era/ cu putință să-mi povestească desfătarea din groapa cu vinișoare/ de cârtiță - sărisem prin fereastra deschisă și trebuia/ să intru în pielea lor, dar fără măsură desfătarea mea,/ iubirea mea acoperită de măslinul roditor mi-ai închis/ ochii pe jumătate; ți-am strivit mila,/ rătăcirea mea
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
extraordinari ce-și dezveleau/ dinții mărunți și încă sunau din dulcele corn, dar era/ cu putință să-mi povestească desfătarea din groapa cu vinișoare/ de cârtiță - sărisem prin fereastra deschisă și trebuia/ să intru în pielea lor, dar fără măsură desfătarea mea,/ iubirea mea acoperită de măslinul roditor mi-ai închis/ ochii pe jumătate; ți-am strivit mila,/ rătăcirea mea a început odată cu rana.” Formula este similară în Triumful dantelei (1997), doar că își pierde semnele de punctuație: „Întotdeauna spre ziuă
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
răspunsurile logice, de obligațiile de a explica și nuanța, I. se comportă ca un om de știință, trecând dinspre individual spre general, principiu și tipologie. La catedră, a fost un maestru fermecător, făcând din interpretarea unui text un act de desfătare spirituală. Literatura era pentru el un mod de existență, ceea ce îl punea în polemică deschisă cu partizanii frumosului în sine, de „dincolo de bine și de rău”. Entuziasmul sincer, îndoiala profund umană, conștiința ardentă îl definesc ca pe una dintre personalitățile
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
presupune o continuitate de tradiție și de metode, a rămas neatinsă în 1822, când, trecând peste episodul revoluționar din anul precedent, puterea s-a transmis în cadrul aceluiași grup de familii. Oricine a pătruns vreodată în hățișul genealogiilor fanariote, nu pentru desfătarea personală, ci pentru a identifica subtextul social al unei politici, a observat în încâlcirea unor relații de rudenie numai aparent întâmplătoare chezășia mereu înnoită a alianțelor imediat utile. Un exemplu este cel al familiei Manu, care s-a menținut neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
literare), înrâurit însă mai evident de V. Alecsandri. E o poezie în ritmuri săltărețe, cu un tonus, în fond, optimist, robust, care cochetează uneori cu poza romantică, poetul deplângându-și îndelung dezamăgirile amoroase. Alteori, suspinătorul practică și o lirică a desfătărilor, evocând scene de vânătoare în mijlocul unei naturi pe care o adoră. Alegoria, legenda, epistola în versuri, balada figurează în repertoriul cărții de Poezii (1886). O scenetă dramatică, după Henri Murger, e găzduită de „Curierul de Iași” (1872), iar o imitație
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]