754 matches
-
întâmplase uneori, și la cât era de vulcanică ne-ar fi „ridicat” acceptul de a mai modela soldăței. Doar când făceam curățenie generală și mama trebuia să scuture covorul se mai nimerea să-și „topească” existența câte un soldățel în desișul lânos al covorului. Fiind totuși o perfecționistă, mama nu accepta astfel de lucruri sau le accepta cu mare greutate și doar la insistența tatălui. Ne spunea doar atât: „Mariana, Adi, un singur pion de plastilină dacă se mai lipește de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin excelență toate coordonatele unei astfel de apariții. Întotdeauna intra pe strada noastră dinspre piață, însoțit de teleguța<footnote cărucior (cu două roți) folosit pentru transportul persoanelor sau al unor încărcături ușoare footnote> lui trasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
luminoase (argintate, aurite), ori închise de tot, atunci când subiectul o impune: De-atunci prin codrii negri sălbatec rătăcesc 153. Codrii prin care rătăcește imaginar poetul sunt de fapt codrii seculari, uitați și nepătrunși de lume, virgini din imemoriale timpuri: De desișul din pădure/ Nu s-atinse vr-o secure./ Cât de naltu-i, cât de mare/ Nicăieri nu vezi cărare,/ [...] La temei de codri deși/ Nu-i cărare ca să ieși154. Dovada cea mai clară a comuniunii profunde a omului cu pădurea (organism viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna Bruescu, scotocind până-l iau toate transpirațiile prin desișul ăsta de cărnuri, Însă probabil că alta mai de Doamne-ajută n-ar fi stat de vorbă cu mine cât ea. — Asta e, domnu’ Golea. Io mai mult de-atât nu pot să vă spun. — Știu, doamna Bruescu, doar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în grup, un informator, un ofițer de securitate sub acoperire, misiunea lui fiind să informeze și, eventual, să-l ucidă pe Baltă. ...Seară de iunie, la câteva zile după, Înălțarea Domnului... Preț de un ceas, poate două, Baltă după un desiș, aștepta... De acolo se uita ca în palmă spre Poiana Teiului, la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți și înalți până la cer, plantați la nașterea lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rele. Alistar, noul venit în grupul lor, avea o privire ciudată și, părea puțin agitat. Un vreasc cu dop de rășină, trosni ca o pușcă, împroșcând scântei din spuză. Apoi, un fâșâit de animal de pradă, se strecură printr-un desiș din apropierea lor. Toți traseră cu urechea... ca vietățile pădurii, la pândă..toți erau oameni de munte... și, vânători încercați. „ - Un jder.. un jder după pradă !”, zise cu nepăsare, Sofronie. „ - Ori, poate o vulpe.. sau un râs..!”, interveni Căruntu. „ - Nu !.. jder
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
punctul de observație, de unde s-au auzit împușcăturile. Căpitanul Baltă, încruntat, cu o privire în ochi înfricoșătoare, îsi frământa mintea... Ceva nu înțelegea... ceva nu-i era clar. Peste puțin.. Ion Cârțu, om din cale-afară de voinic, apăru de după un desiș, cu Neagu în spinare... „Filologul” avea pieptul zdrobit, străpuns din spate cu o baionetă... Era uimitor, că după lovitura mortală primită, mai supraviețuise. Căpitanul Baltă, îi luă capul în brațe, și, o mână într-a lui. „Filologul” cu o voință
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
puterile corpului și m-am bucurat de ea cu puritatea unui adolescent nepriceput, pe care nu bănuiam c-o mai am. A fost un dar neașteptat. Cerb înfrânt Azi-noapte am visat că mă aflam în pădure. Călcând sfios în umbra desișului, am fost atras de o cărare luminoasă. În ambiguitatea molcomă a acelui spațiu, receptam difuz foșnetul compact al frunzelor și cântecul înăbușit al păsărilor nocturne. Mergeam desculț prin iarbă, urmând fără să mă opresc poteca aceea ce se înfunda în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în latină. Era vorba de Aia, care, pe-atunci însă purta numele stirpei ei nobile. Am aflat asta doar acum, în timp ce ea îmi povestea cu haz despre evenimentele acelea îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara, în liniștea încremenită ce domnește asupra satului întreg, mi se pare că le aud pașii furișați, amușinând în preajma mea. Nu pot să-mi înfrânez frica, oricât m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Zeus. Caeli scrutantur Quod est ante pedes nemo spectat, caeli scrutantur plagas („Nimeni nu ia în seamă ce are la picioare: ci doar la cerul uriaș se uită”). Ahile spune asta în Ifigenia lui Ennius. Aia îl citează adesea... Desiș M-am ascuns în desișul lăuntric. Mă simt mai apărat. Stergere Se vede că la Roma n-am lăsat urme prea adânci. Plecarea mea n-a cauzat sinuciderea nici uneia dintre multele mele amante și nici unul dintre numeroșii mei prieteni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
est ante pedes nemo spectat, caeli scrutantur plagas („Nimeni nu ia în seamă ce are la picioare: ci doar la cerul uriaș se uită”). Ahile spune asta în Ifigenia lui Ennius. Aia îl citează adesea... Desiș M-am ascuns în desișul lăuntric. Mă simt mai apărat. Stergere Se vede că la Roma n-am lăsat urme prea adânci. Plecarea mea n-a cauzat sinuciderea nici uneia dintre multele mele amante și nici unul dintre numeroșii mei prieteni nu s-a grăbit să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dacă Augustus ar ști de locul ăsta, ar dori, cu siguranță, să mute capitala imperiului la Tomis. Naturalețe Cred că există un spirit benefic al locului, acela care mă face să mă simt în largul meu când mă aflu în desișul pădurii. Îmi amintesc că, abia ajuns aici, această dimensiune naturală a existenței - cu totul opusă artificiului și retoricii sterpe - mă înspăimânta. Acum atitudinea mea s-a schimbat. Datorită acestei noi vieți, reușesc să-mi trăiesc cu entuziasm adevărata existență. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Și totuși, multele mele griji sunt aproape anulate de dorința aceea inexplicabilă de cunoaștere ce impune întotdeauna schimbările cele mai bruște în propria-ți viață. Fiece plecare e un nou început. Aia O privesc atent în timp ce umblă, precum Hecate, prin desișul pădurii, ca să-și caute ierburile ei magice. O strig ca să mă conving de prezența ei. Mi-e teamă să nu mi-o răpească un zeu invidios. Dar dacă e o ființă demonică la fel ca Medeea? Sunt mai mult fascinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
șarpele casei. A fugit imediat fără să fie agresiv. Voia doar să se încălzească, înfășurându-se pe trupul meu. Inhibiție Solemnitatea sacră a pădurii sfârșește prin a ne inhiba. Aș fi vrut s-o îmbrățișez pe Aia, azi, aici, în desiș, dar ea a zis că e mai bine să rămânem sobri, arătând în jur către arbori și păsări, ca și cum acestea ar fi fost niște martori incomozi. A trebuit să mă supun. Grijă Îmi taie părul, îmi dă să mănânc, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
retrăiesc copilăria pură. Călătorie în Geția (2) În drumul nostru dificil spre Sarmisegetuza am întâlnit multe făpturi și animale necunoscute ce populează pădurea - sau codrul, cum îi spun geții în limba lor zgrunțuroasă. Pe aici există un curios atașament între desișul plin de fiare și de păsări exotice și omul nesofisticat ce locuiește prin părțile astea. Înregistrez uimit gesturi și răspunsuri ciudate. Le trăiesc aproape în transă. Am observat cum uneori Cotys reușea să stabilească o comunicare suprareală cu lumea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să mă port cu băgare de seamă, așteptând să parcurg toate etapele inițierii. Am fost programat de o instanță transcendentală pe care nu pot s-o domin și acum mă las târât de destinul meu ineluctabil. Dubiu Când pășesc prin desiș, până și foșnetul frunzelor și prospețimea aerului mă fac să mă îndoiesc: și dacă nu voi reuși? Atunci ce se va alege din extazul meu? Vaga impresie de ușurință dispare brusc și rămân să mă gândesc la clipa aceea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cea care m-a uimit: îmbrăcați în armurile lor, nu păreau ființe vii, ci mai degrabă statui deghizate, creaturi fantasmatice transformate în măști care galopau în noaptea întunecoasă, argintate de razele lunii. Cavalerii se adunau în jurul unui altar ascuns în desiș ca să sacrifice un berbec al cărui sânge scurs într-un căuș de aur era băut ritualic de către ei toți. Probabil era un rudiment al sacrificării berbecului cu lâna de aur ce a fost capturat de Iason, cu ajutorul Medeei, în aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
observând încordat natura, pătruns de obscuritatea ei profundă. Pe cărarea umbroasă, am surprins o veveriță, mică și grațioasă, care de îndată ce ne-a simțit prezența a fugit speriată. Ne-am îmbibat de răcoarea dionisiacă, tresărind speriați la fiecare mișcare suspectă a desișului. Din neatenție, ne-am afundat prea adânc în pădure, astfel că, până la urmă, am rătăcit drumul de întoarcere și am continuat să ne învârtim în cerc, printre copaci, în căutarea potecii cunoscute. Pașii ne-au dus într-o rariște largă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Chilia Veche nr. 4, bl. A 9, sc. 5, et. 4, ap. 73, sectorul 6. 181. Chabrouni Nidal, cetățean sirian, născut la 1 februarie 1969 în localitatea Marmarita, Siria, fiul lui Tanous și Aifa, cu domiciliul actual în București, Str. Desișului nr. 47, bl. P 5, sc. B, ap. 20, sectorul 6. 182. Jasim Hussain Emad, cetățean irakian, născut la 1 iulie 1956 în localitatea Babilon, Irak, fiul lui Hussain Jasim și Badrie, cu domiciliul actual în București, str. Nucșoara nr.
HOTĂRÂRE nr. 826 din 7 octombrie 1999 privind acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125595_a_126924]
-
râului Stony Creek ce izvorăște din munții de coastă din North Queesland și se varsă, trecând peste marginea unui platou, În cheile râului Herbert de la distanța de 278 m. În inima unei păduri tropicale, pârâul Stony șerpuiește la vale prin desișul de arbori și arbuști, În frunzișul cărora se filtrează lumina dimineții 30. În zonele de podiș bogatele resurse subterane de ape asigură, alături de cele de suprafață, irigarea culturilor și pășunilor pe care cresc uriașe turme de ovine și bovine. Cea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
față de GMT45. 44 Cf.H.Matei, op. cit., p. 106. 45 Australia. Ghid complet, Oradea, Editura Aquila’93, 2003, p.333. 31 VEGETAȚIE AUSTRALĂ Câmpia, spre sud de Tropicul Capricornului și pădurea de savana, spre nord, constituie 26 % din continent. Savane (copaci și desișuri) se Întâlnesc În nordul Australiei, ca și În Brazilia, estul și sudul Africii. Mai la nord de ținuturile ecuatoriale s-a format clima savanelor, cu două anotimpuri (unul umed și unul secetos). Cu excepția savanelor africane, populate de turme de antilope
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vulcan activ. Adesea se pot vedea torente de lavă solidificată, ajunsă până la ocean. Țărmurile stâncoase și prăpăstioase alternează când cu plaje acoperite de nisip, În spatele cărora se Întind văi cu arbori și palmieri, când cu maluri joase pe care domină desișurile de mangrove. Versanții Înalți ai insulelor vulcanice, situați În calea vânturilor marine cu caracter constant (alizee), care aduc umezeala, sunt acoperiți de o vegetație tropicală bogată și deasă. Pe versanții opuși acestora, unde nu bat alizeele, vegetația este mult mai
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
epitetul ei principal indică această origine ca „Mare Doamnă aprinsă din cer”769. Părăsim Levuka și continuăm croaziera pe apele liniștite acum ale Marelui Ocean. Ne Îndreptăm spre un atol acoperit de vegetație bogată, pe țărmul căruia se sparg valurile. Desișurilor de un verde Întunecat, deasupra cărora se Înalță cocotieri semeți ce-și Îndoaie frunzele planturoase la adierea vântului, nisipul alb de corali al plajei, apa verde a lagunei, soarele strălucitor al tropicelor, creează o impresie de neuitat. Nucile de cocos
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cântărește 3,5 tone, cu 1030 de țevi care sunt mânuite de un maestru al claviaturii dând expresie covârșitoare compozițiilor lui Bach, Haydn, Buenaventura (ibidem, p.80). 649 Poteca se desface Înainte ca o caracatiță cu picioarele Împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. Pierdut În larga și neprihănita singurătate a naturii, cine n-a ascultat graiul duois și mistic, În care adierile călătoare ale dimineții Își destăinuiesc frunzele adormite ale pădurii, eterna lor dragoste? Al cui suflet n-a Întinerit În fața unei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care o parte a lui să fie ascunsă privirii. Acest gen se exprimă foarte bine prin acele colțișoare din natură tainice și sălbatice, cu joc vioi de lumină-umbră, și de asemenea prin priveliștile feerice, care se ivesc pe neașteptate de după desișuri, exercitând asupra omului o adevărată fascinație. Genul meditativ ne sugerează o atitudine contemplativă; observând fenomenele naturii sau privind consecvent împrejurimea naturală, omul gândește în liniște la probleme majore ale vieții. Compozițiile plantelor trebuie să fie organizate clar, în grupe separate
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]