7,054 matches
-
Ce soț? Nu era soțul meu, era prietenul meu. — Ei, se mai întâmplă. Nu-mi fac griji, o domnișoară frumoasă ca dumneavoastră... o să vă găsiți repede pe altcineva. OK, politețuri, indiscreție, indiferent - încerc să mut subiectul de la viața mea personală, despărțirile mele sau alte chestiuni la lucruri legate de becuri, cabluri, politica românească sau Elodia. Îi intind banda adezivă. Se uită la mine și-mi spune: — Ce mâini frumoase aveți. Aoleu. Mi se face rău, îmi bate inima, mă panichez. Doamne
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Da, domnilor. Legea aceasta apără limba română de toți impostorii care o folosesc cum le vine la Îndemână, fără să mai țină seama de nici un fel de regulă. Să vedem numai ziarele, toate, zilnic și ne crucim câte greșeli la despărțirea În silabe există. Cineva spunea că nu poate calculatorul... Domnilor, calculatorul poate tot ce vrei, inclusiv despărțirea corectă În silabe. Nu poate cel ce scrie pe calculator, asta e cu totul altceva. Și nu poate nici corectorul, ceea ce precis nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Îndemână, fără să mai țină seama de nici un fel de regulă. Să vedem numai ziarele, toate, zilnic și ne crucim câte greșeli la despărțirea În silabe există. Cineva spunea că nu poate calculatorul... Domnilor, calculatorul poate tot ce vrei, inclusiv despărțirea corectă În silabe. Nu poate cel ce scrie pe calculator, asta e cu totul altceva. Și nu poate nici corectorul, ceea ce precis nu se Întâmpla pe vremea când era corector domnul Pruteanu. Și, referitor la această meserie : este grea, frumoasă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
drept al Siretului, prin care se legau orașele Fălticeni, Roman și Bacău cu Galați. Începând cu 1 ianuarie 1852, poștele au fost arendate pe o perioadă mai mare, 5 ani și 8 luni, dar tot pe porțiuni de drumuri, pe despărțiri. Ultima despărțire, a IV-a, includea și târgul Fălticeni și a fost atribuită vornicului Nicolae Millo: Târgu Frumos - Mircești Fălticeni - RomanGalbeni - Bacău - Piatra - Adjud - Târgu OcnaOrașa. Condițiile antreprizei cuprindeau dispoziții și clauze cu totul noi, ce nu existau în contractele
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Siretului, prin care se legau orașele Fălticeni, Roman și Bacău cu Galați. Începând cu 1 ianuarie 1852, poștele au fost arendate pe o perioadă mai mare, 5 ani și 8 luni, dar tot pe porțiuni de drumuri, pe despărțiri. Ultima despărțire, a IV-a, includea și târgul Fălticeni și a fost atribuită vornicului Nicolae Millo: Târgu Frumos - Mircești Fălticeni - RomanGalbeni - Bacău - Piatra - Adjud - Târgu OcnaOrașa. Condițiile antreprizei cuprindeau dispoziții și clauze cu totul noi, ce nu existau în contractele anterioare. S-
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
după folosire permisele de călătorie în contul statului, le înainta lunar Ministerului de Finanțe, încasând contravaloarea și împărțea antreprenorilor sumele cuvenite; încasa taxele călătorilor particulari, colecta pe cele strânse la relee și le împărțea antreprenorilor după distanțele parcurse în fiecare despărțire. Condițiile de arendare mai prevedeau: să fie în sarcina statului cheltuielile pentru personalul poștal al Direcțiunii și cel din orașe; funcționarea unui oficiu poștal la fiecare reședință de ținut, condus de sameș, care să aibă în subordine un factor poștal
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Te vei naște...Vei naște...Vei muri.” Eroina nu trăiește, duce un trai superficial între puncte existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce nu pot fi oprite decât prin moarte : Poate că sfârșitul e o moarte”. Ce poate să mai însemne moartea, forma articulată cu articolul nehotărât ”o” evidențiază diminuarea valorii actului final. Pentru Manuela nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești! Un argument la care ateul Bendrix nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
te poți elibera de egoismul masculin, de dorința «întârzierii la nesfârșit în bucuria simțuriloră (vorbele Teodorei), ca să regăsesc în tine «bărbatul superioră pe care mi l-am dorit?” În loc de răspuns, Domnul R. i-a sărutat fruntea și mâna. Sosise ora despărțirii. „Ne revedem vineri!” Da, Profesorul (latinistul!) avea să o revadă vineri nu pe Venera sa cea fermecătoare (și vindecătoare: farmec înseamnă și leac, medicament), ci pe Venus genitrix, zeița născătoare de viață. Care îl ajută, iată, să se vindece de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o sorcovă și începe să-l sorcovească pe Evelin. Aurora: Ela, împachetează repede sorcova că pleacă elicopterul... Animație. și Evelin este gata să plăngă. Răsete, animație. Evelin: N-o să plăng pentru că nu pot, dar recunosc că sunt emoționat de momentul despărțirii. Ce fericiți sunteți voi oamenii că trăiți clipele vieții într-o veselie nepăsăndu-vă de moarte. Voi sunteți contemporani cu mine, iar eu cu voi, lucru care mă onorează!. Profesorul: Noi, un grup de pămănteni prezenți, am hotărăt să-ți acordăm
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
zeul muzicii pentru că acesta străbătuse moartea și renăscuse, o învinsese prin natura sa ontică, muzica fiind renaștere perpetuă. Și totodată, înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi cei numerici în inefabil, așa cum scrie în Sonetul către Orfeu II,13: Fii înaintea oricărei despărțiri, ca și cum s-ar afla în urma ta, ca iarna care tocmai sfârșește. Căci printre ierni, e-o iarnă ce-atât te va ierna, că inima ți-o-ntrece și supraviețuiește. Să mori neîncetat în Euridice, și suie cântând iară, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acela al timpului pierdut, în care depersonalizarea poetului are corespondent pe plan spațial deconturările chipurilor de pe pereții bisericii părăsite. În O, mamă cele trei mișcări perpetue din natură a ramurilor, a umbrei, a apei îngână somnul etern al morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale în opoziții polare exprimă imposibilitatea reapropierii sufletelor: Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,/ Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț/ Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți". Tipice pentru universul în neliniștită expansiune sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Evgheni își simte toți cei șaptezeci de ani ridicați la pătrat. — O să se cheme THULE. Așa o să se cheme restaurantul nostru! Îți place, Evgheni? 14. Eu. Mama. Eu A durat puțin. Șederea mea și a mamei în apartamentul boem, de după despărțirea părinților mei. Atâta cât a fost, însă, a avut ceva de film suprarealist, în care s-au perindat personaje alb negru, personaje color și personaje care deja nu mai au chipuri, ci sunt sudate într-un alai al figurației acelor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
grăbea nicăieri, atîta vreme cît, de fapt, nici nu știa încotro se îndreaptă, nu exista motiv să nu fie atent la toate amănuntele. Avea emoții Lupino. Se pregătise sufletește pentru plecarea asta mult timp. Pe de o parte, resimțea regretul despărțirii iminente. Aici, în sînul acestei haite primitoare, își petrecuse copilăria; cu ei devenise cel care era. Și blîndețea, și hotărîrea, și agilitatea de la ei le învățase. Îl făcuseră să-i iubească și să-i respecte și ce altceva îți poți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plecară ușor capetele, în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și era curios să vadă cum se transformaseră între timp. Și-ar fi dorit să mai schimbe o vorbă cu Arus; povețele lui neprețuite l-ar fi ajutat și de această dată. Și, mai presus de orice, resimțea cu durere despărțirea de Hana. Și, poate, dacă s-ar fi urcat pe-un colț de stîncă, undeva, și ar fi urlat cu toată puterea dorurilor răscolite, vocea i-ar fi ajuns, purtată de ecou, pînă la destinatarii chemărilor lui... Dar unul era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite, cărora nici măcar un telefon nu am avut timp să le dăm... Așa că, deoarece viața este o veșnică despărțire (cum îmi spunea mereu nemuritorul meu coleg de bancă dintr-a unșpea, Țarcă Corneliu), ne-am luat și noi curând la revedere, cu promisiunea fermă de a ne revedea ca să mai stăm la un pahar de vorbă. Nu știu de ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se ascultă cu o încântare ca și cum s-ar fi auzit de totdeauna. Ei par a se căuta de generații, într-un efort al speciei spre întâlnirea a două ființe asemănătoare, care să se iubească din prima până în ultima clipă, a despărțirii (și reîntâlnirii) prin dragoste. Acestea fiind date, se naște o nouă întrebare: nu este o ironie a sorții să cauți fericirea nu prin tine însuți, ci prin celălalt? Semn al celor aleși, ori al neputincioșilor? Platon imaginase o explicație mitică
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
De notat însă o mică diferență: faptul că în concediu este departe de ai săi nu vine deloc în contradicție cu sentimentele sale domestice. Așteaptă în fiecare an concediul soției cu o voluptate secretă, dar numai pentru acea melancolie a despărțirii, generatoare de profunde elanuri creatoare. Cel puțin în cazul lui! Însă în vara aceasta i s-a părut că totul decurge altfel decât de obicei. Vârsta de 40 de ani nu este o vârstă critică la bărbați, deși la un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
exprima decât într-o limbă de largă circulație), baloane, funde, mărgele, iepurași care, cu picioarele posterioare răstignite pe toată lățimea felicitării, îți declară iubirea țuite-atât de mare!), CD-uri în care interpreții sunt păliți de oareșce tristeți tardive în urma diverselor despărțiri și pedalează pe corzile sensibile ale lui „te-am iubit“, „ochii tăi“, „inima mea“, „nu te pot uita“, cu variante mai realiste, ca „am fost un fraier când...“, medalioane cu inițiala ei, cor nete cu semințe de floarea-soarelui, coca-cola, pop
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dragostei”. Mama este ființa fără asemănare ce nu poate fi înlocuită. De ce? Pentru că ea este unică, născătoarea de tine, în stare de orice sacrificiu. (Că mai sunt și mame „denaturate”asta-i altă poveste!) Lacrima tăind brazdă pe obraz, la despărțirea de cei dragi, valorează mai mult decât orice mărgăritar. Dacă nu știi ori nu vrei să îngrijești o floare, n-o rupe, n-o arunca, n-o călca în picioare, că este și ea ființă și s-ar putea s-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
toate... Bătrânii se mișcă mai încet decât tinerii, însă gândesc mai repede! La tinerețe dorești să fii privit de doi ochi frumoși; la bătrânețe de către ochiul de taină al universului... În timpul vieții avem parte de întâlniri; la sfârșitul ei de... despărțiri!
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
eu, eu, eu... Dar fă copii, Apolodoro, fă copii! Și la incantația acestor cuvinte durereoase, Apolodoro simte o dorință furioasă de a avea copii, de a-i face, și-și amintește de Clarita și suspină amintindu-și de ea. La despărțire, îl îmbrățișează pe don Fulgencio, plângând. Și deja în stradă, Apolodoro gândește: "Sunt un geniu avortat; cel care nu-și împlinește scopul, trebuie să demisioneze... Demisionez, demisionez, mă omor. Săracul don Fulgencio! Mă omor... dacă nu, cum o să mă prezint
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]