790 matches
-
ele românii nu erau decât cei de dincolo. Lică nu se înțelegea cu nemții decât tot de nevoie. Națiile străine îi fuseseră totdeauna urâte, cu atât mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea forțată îi adusese iar la Prundeni. Lică se arătase desperat după regimentul lui și pentru că Hallipa îl întrebase cum de a rămas, cu oarecare severitate, Lică, iritat cie bănuială, își făcuse dovezile. Pe la conac insă nu se ducea decit rar. Frumoasa moșiereasă țipa că-i trădător și dezertor, și Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Înțeleg că bătrânul era foarte libidinos, spuse. Pipăia fetele tinere. Orfanele lui, poate. Știa că vor muri toți. Apoi totul părea să iasă la suprafață ca o eflorescență, o revărsare a „personalității“ lui. Poate că atunci când oamenii sunt atât de disperat de impotenți cântă la acel instrument, personalitatea, din ce În ce mai tare și mai nebunește. Îmi pare că am văzut asta des. Îmi aduc aminte că am citit Într-o carte, dar nu-mi aduc aminte unde, că atunci când oamenii au găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ale unor anume insecte sau anume plante periculoase. Lina nici nu vroia să-și aducă aminte de ziua aceea. Fusese la Prundeni un scandal pe care elocința redusă a bunei Lina nu era in stare să-1 reproducă. Doru o chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avea să se schimbe în bine deoarece Lenora primea să plece, cu mii de condiții, de mofturi, de jelanii, dar nu refuzase și Doru, cum apucase consimțământul, luase toate măsurile ca să-1 facă eficace. - Doru mi-a mai spus că, desperat de ideile fără de Dumnezeu ale Lenorei asupra lui Coca-Aimee, le asigurase partea amândouă, ca să nu mai existe astfel de motive de lamentări. Ce om de treabă!. . . Lenora mi-a zis, la plecare, că odată cu ea se duc și Prundenii!. Vai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
IUBIRE STELARĂ După ce m-am trezit din congelarea sufletului ucis în dezordinea unei iubiri, am fost sigură pe un început de an, cu lucrurile ce le-am găsit așezate de la sine. Fereastra iubirilor plânse îmi făcuse semn să nu mai disper să privesc bunătățile ce se holbau la mine de pe o masă a timpului. Și Eu trebuia doar să le fac semnul discret al ființei conștiinceoase ce știu să nu mai privesc spre anul ce a trecut destul de fericit și el
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt umbrele pletoase ale geloziei mânjind colțurile distinse ale universului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ca pe-o minune ploaia te alină, Fântâna mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca informație, după care cred că am adormit. Sau am visat cu ochii deschiși. Am rămas singur pe palier. Mă bucuram de faptul că scăpasem de stres. Eram fericit și îngrijorat în același timp. Cu jumătate de oră înainte eram disperat. Mă învîrteam în jurul blocului ăstuia blestemat în căutarea unui loc de parcare. Era în joc viitorul meu și eu, cretin iremediabil, am venit cu mașina ia întîlnire. Clanctuf, se oprește dintr-o dată cabina, mă arunc bucuros înăuntru, am halucinații, oare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la barul de noapte ca ospătăriță, pentru trei sute pe lună, și când i-am spus că-i prea puțin, șeful de local mi-a spus că pot să fac strip-tease pe o mie pe lună plus ce mai iese." Eram disperat că nu pot eu să câștig banii ăia. Salvarea a venit tot de la Patrik. Dimineața, mi-a spus că a aflat că Ceaușescu e foarte bun prieten cu Bokassa și ca una din nevestele lui e româncă. "Bun, am zis
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
drumul", m-a asigurat la plecare. M-am întors la dormitor și am așteptat până seara târziu să mi se dea și mie permisie. Au plecat toți, mai puțin cei consemnați pe unitate. Nu mai aveam nici o speranță și eram disperat că urma să-mi petrec duminica în unitate, dar disperat doar pentru că mi se promisese permisia. Într-un târziu a apărut și omul meu, sergentul, cu un bilet de voie în mână. Oricât de tare îmi doream să plec, nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nu-mi venea să cred că cineva poate să facă așa ceva pentru altcineva. Ce forță te mâna spre asemenea gesturi, de unde vine dorința asta nemaipomenită de a face orice pentru a-ți atinge scopul? Mi-aduc aminte o dată când eram disperat după cineva, personaj de aici din carte, mi-a trecut prin minte să mă duc la Călărași și să mă deghizez în cerșetor, să mă așez la scara blocului ei, numai ca să o văd și să pot fi aproape de ea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dată de teama de moarte din cauza afecțiunii grave de care suferă. Deci speranța În ajutorul lui Dumnezeu funcționează ca un «placebo», care dă acel impuls organismului de a-și folosi rezervele de energie În lupta cu boala. Dacă omul e disperat de situația În care se află și nici nu crede că ar exista «ceva» care să-i dea convingerea că lucrurile vor merge spre bine, din creierul lui nu va porni acea «comandă» de care are nevoie organismul pentru a
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
exasperat de scurtele-i absențe în infinitul apropiat. Maturul spitalizat, îl privesc în trecut pe V. Îl privesc cu mîndrie cum descoperă că unii oameni au tot timpul conștiința finitudinii și microscopicității lor iar unii din aceștia, senini, chiar nu disperă. Resimt și acum imensa scîrbă ce-l cuprinde față de marea masă a celorlalți: năuci înecați în prostie sau în inconștiență. Seninătatea cu care aceștia nu sînt înspăimîntați îmi pare și acum un cataclism. O omenire debusolată ca Steaua Polară văduvită de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și cea de spaimă. Cu timpul, ei nu i-au mai aparținut, au plecat spre alții și asta l-a durut. Apoi, ei
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el acolo? În plimbări lungi cu Doctorul reia mereu cele învățate. Apoi, în singurătatea nopților petrecute în fața hîrtiei, trăiește pe rînd aventuri prin raiuri și infernuri extrase din neant. Se vede dezintegrat prin mokșa Upanișadelor, împrăștiat în fiecare atom, sau disperînd pulsatoriu în Samsara reîncarnării. Încă un pas și va deveni zeu căci fiecare privire, dincolo de albeața tavanului înseamnă rituri, sacrificii. Soma. Sau anulează moartea substituind îndoielnicei nemuriri, prin inițierea într-un iad abstract, o fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ipocrită a guvernanților iar timpul probabil că anunță ger. Fiecare clipă a noastră înregistrează o moarte pe care o ignorăm. Sint cuprins chiar de spaima că oamenii se vor trezi. Că iminența morții să nu fie molipsitoare și toți să dispere ca-n clipa de sfîrșit a lumii. Iar peisajul să se spargă. Orașul să devină un ghem viermuind de urlete, demență și rugăciune. „-Stai liniștit”-mă domolește tînărul Doctor. „Sfîrșitul lumii si Judecata de Apoi nu vor avea niciodată loc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și iar visează să se elibereze. Căci, iată-l, suferă de propria lipsă de sens pînă se urîțește și seamănă a diavol. Ar vrea să reitereze Golgota, dar asta nu se poate fără o definitivă renunțare la eul eului. E disperat și așteaptă îngerul. Dar chiar dacă acesta va veni, fără-ndoială, s-ar ciupi să se convingă de realitate. Nu știe. Carnea lui n-are nevoie de înger. Trupul din spital e relaxat și fierbinte. O echipă de tehnicieni a schimbat
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
crima făcută în noaptea următoare de Justițiarul visului devine furibundă, patologică. Următorul dușman e găsit rupt în bucățele și vînăt tot iar polițiștii nu-și pot închipui ce armă înfiorătoare a putut înfăptui o asemenea distrugere. Și Personajul V. e disperat de fericirea cu care Justițiarul își primește puterea. De această dată na fost nevoie decît să miște cîțiva milimetri degetele. Cunoscutele inamiciții îl fac să intre în cercul bănuiților însă distanțele mari ce-l despart de locurile asasinatelor îndepărtează orice
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-i voi părăsi... (și a plecat... având una din premonițiile ei obsedante). ...Mama nu era acasă. Vorbesc cu Nia, vorbesc cu bunica, amândouă sunt în ceruri... am venit din nou în singurătate... Trăiesc dezastre sufletești care mă doboară și mă disperă... Mi-e dor de Dumnezeu, mi-e dor de armonie, mi-e dor de iubire, mi-e dor să mă dăruiesc ajutând pe cei în nevoi. Aș vrea să am putere să fiu de folos tuturor (ce cantitate enormă de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spre lumină! Supărările, necazurile inerente existenței cotidiene, grijile altora să nu ne angajeze atât de mult, încât să n-avem timpul material să le rezolvăm pe ale noastre! Să zâmbim vieții și lumii din jur, să gândim pozitiv, să nu disperăm pentru că și din cea mai grea încercare se poate ieși onorabil, să fim optimiști și să răspândim optimismul, încrederea în noi înșine și în viață, să ne luptăm cu acest Destin și să-l influențăm în favoarea noastră, spre propria noastră
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou glasul tăios al Chimistului: ― Hai, domnule, odată! Știi? ― Știu!... Hm! hm! Avem, avem acetilena...! Hm! Carbon hidrogen 6! CH6! ― Cum? ― Asta, vream să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a izolat, lăsând între noi și ceilalți colegi două rânduri de bănci goale, a dictat fiecăruia câte un subiect și s-a așezat în spatele nostru, ca să supravegheze orice mișcare. ― Așa... și acum... scrieți, vă rog, domnilor! Bietul Ionaș Moscu era disperat, habar n-avea de subiectul dat; iar mie, din toată Chimia, îmi căzuseră "acizii-alcooli și aminele"! Despre amine știam, dar despre "acizii-alcooli"', nimic! Ca să mai trag nădejde la teza făcută de colegi, nici gând, așa că mă hotărâi să scriu cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în două echipe: la prima era căpitan Matei Păunescu; iar la a doua, Costache Rădulescu; amândoi căpitanii, foarte buni prieteni în particular, se găseau de astă dată ca serioși adversari... sportivi. Moscu căzuse în echipa lui Costache Rădulescu, care era desperat, pentru că bietul Moscu nici nu fugea și nici nu se apăra bine, iar după alte toate mai era și gras! ― Moscule, i-a spus Costache foarte serios, să faci ce-i ști, nu mă privește, și să nu care cumva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spicuiesc: "Numai o inimă de piatră n-ar putea înțelege durerea și nenorocirea acestui tânăr atât de harnic, de muncitor și care se pregătește să devină învățător calificat". Am plecat la gazdă amărât însă directorul mi-a spus să nu disper și să merg înainte cu clasa mea, a I-a C, și așa am făcut. Peste o săptămână directorul școlii a fost chemat la telefon, la primărie, de către Ion Moldoveanu, revizorul școlar al județului Ismail, un ardelean înzestrat cu alese
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]