1,081 matches
-
Conștient de situație, probabil, I.I. Bumbac în 1884, schimbă subtitlul în: Revistă științifică-literară. Aurora devenise un organ de presă aparținând persoanei I.I. Bumbac. Acesta publică manuscrisele codicelui de la Voroneț, studiul Din istoria limbii și literaturii române, o critică la drama Despot Vodă, de Vasile Alecsandri, poezii de D. Petrino, alte și alte studii de istorie și filologie nesemnate. Devenind o publicație fără răsunet, Aurora, ca și Foaia Societății, își dă sfârșitul și din lipsă de fonduri. În raport cu „Foaia Societății”, Aurora Română
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Banatului - datorită luptei și jertfei românilor din toate provinciile locuite dintotdeauna de aceștia: „Țări românești - sublinia articolul-program al Românimei, alcătuit desigur, de directorul publicației - despărțite prin vitregia vremurilor și brutalitatea cotropitorilor și țări rupte din trupul Principatelor de lăcomia unor despoți vecinic nesăturați de pradă se reîntorc astăzi la matca firească și reîntregesc ceea ce nedreptatea și sa mavolnicia a despărțit și a robit în cursul vremurilor. Neamul românesc își realizează visul secular nu prin alcătuiri diplomatice lipsite de bărbăție și înăl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de o frumusețe unică necunoscută limbii române nici mai-nainte nici după aceea. Și, totuși, în dicționarul lui Lazăr Șeineanu nici măcar nu se pomenește despre opera lui Alec sandri de la 1877-’78. Se pomenește despre Doine, despre Pasteluri și despre Despot Vodă, dar nici un cuvânt de Fântâna Blanduziei, Cântul gintei latine și poezia înălțătoare și nemuritoare care a cântat vitejia deșteptătoare a neamului românesc la 1877.152 151. Poezia Peneș Curcanul - datată „Mircești, august 1877“ - a apărut în revista Convor biri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și chiar o carte sfântă, cu o iconografie extinsă, caricaturală, Mao devenind persoana vie cu cele mai multe reprezentări, omniprezent, solar precum un zeu, simbolul Chinei moderne, care nu poate fi criticat fără a delegitima întreg comunismul chinez, deși trăia ca orice despot, în paranoia, abuz (înrăit consumator de opiu și fecioare), lux și sadism.310 Un loc de frunte între mitologiile politice ale secolului XX îl ocupă stalinismul, care a avut foarte mulți adepți chiar în Occident, unde nu se cunoșteau (ori
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
respectă supremația legii dar nu răspunde în fața majorității electoratului (pentru o tipologie detaliată, vezi Linz, 1975). Tradiția europeană nu este cea a statului democratic, ci a celui nedemocratic. Statul european modern a fost creat pentru a exercita autoritatea în numele unui despot mai mult sau mai puțin luminat, precum Ludovic al XIV-lea al Franței sau Frederic cel Mare al Prusiei. El nu a fost creat pentru a fi în slujba poporului, ci a puterii: să mențină ordinea, să protejeze proprietatea, să
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mai degrabă un mijloc de a face legătura între patroni și clienți, într-un schimb reciproc de favoruri. Un dictator își poate transforma discursurile într-un "ism" personalizat la care oficialii trebuie să se supună, dar cuvîntă-rile întîmplătoare ale unui despot nu reprezintă o ideologie care să poată fi folosită în mod sistematic spre a călăuzi acțiunea către un scop fixat. Absența ideologiei împiedică dictatura să-și mobilizeze coercitiv supușii în urmărirea scopurilor îndepărtate. Totuși, neprevăzutul autorității poate să îi determine
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
prin 1878-1879, se petrece cu A. o metamorfoză. Un aer meditativ ia locul minei veșnic surâzătoare. Ancorat într-un spațiu al literaturii grave, dramaturgul își pune în gând să edifice o trilogie istorică având ca protagoniști pe Jolde, Lăpușneanu și Despot. Singurul proiect dus la îndeplinire este Despot-Vodă, dramă tutelată de Victor Hugo (Ruy Blas), dar asimilând și o experiență autohtonă (Răzvan și Vidra de B. P. Hasdeu). Apreciată de Eminescu, piesa, care nu se ține strict de adevărul istoric, are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
strict de adevărul istoric, are o desfășurare spectaculoasă, apelând la efecte de melodramă, ca și la alte procedee din panoplia romantică (travesti, situații-limită, lovituri de teatru, tirade - despre soartă, cu ale ei căderi și înălțări, despre glorie și deșertăciunea ei). Despot este văzut ca un aventurier îmboldit de ambiția încoronării, care piere nu datorită unui destin potrivnic, ci fiindcă, în patima lui pentru putere, încalcă legile și tradițiile pământene, pierzându-și încrederea celor din jur și, îndeosebi, a norodului. O apariție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Decăderea puterii centrale și a armatei au accelerat criza generală a Imperiului. în administrație, corupția și venalitatea au devenit adevărate instituții, favorizând arbitrariul și ineficiența. Haosul administrativ era accentuat de veleitățile autorităților provinciale și locale, care se transformau în adevărați despoți cu puteri aproape nelimitate. Imperiul otoman, care se întindea pe trei continente, cuprindea între granițele sale un areal foarte variat din punct de vedere geografic, etnic, lingvistic și religios; posesiunile turcești reprezentau un larg mozaic de statute juridice, diferite între
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
progresiv, iar dispariția sa ar însemna: "nu progresul către o cultură națională, ci întoarcerea la o barbarie primitivă, nu dezvoltarea către o democrație națională, ci înrobirea maselor populare sub o dominație, fie a unei minorități de coloni albi, fie de despoți și seniori feudali indigeni". Între aceste două extreme poate fi inventariată o întreagă gamă de nuanțe. Cu toate acestea, pozițiile adoptate de ISM variază. "Respingînd însuși principiul dominației străine instalată peste popoarele colonizate", socialismul trebuie să distingă între două tipuri
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
imposibilității de a concepe o societate organizată mai mult sau mai puțin stabil fără o elită conducătoare. În Traité de sociologie générale, el scrie următoarele: Pretutindeni există o clasă guvernantă, chiar și acolo unde avem de-a face cu un despot; dar formele sub care apare aceasta sunt diferite. În guvernările absolutiste în scenă apare numai suveranul; în guvernările democratice apare parlamentul. Dar cei care joacă un rol important în guvernarea efectivă se află în culise (Pareto, 1916, § 2253). Continuarea argumentației
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un vrednic dușman de clasă al boierilor (întotdeauna mai răi decât, pentru turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era alimentată nu doar de prezența bâlbâită a despotului - „cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
libertatea, și invers. În ascultare, monahul nu face experiența dependenței psihologice față de un „stareț” care știe să-l domine printr-un joc de aparențe. Când are inimă de câine, iar nu de părinte, starețul nu-i mai mult decât un despot nenorocit, străin de tainele inimii care, din naștere, caută Duhul și libertatea. Cât de ușor înțelegerea greșită a instituției episcopatului sau a duhovniciei n-a legitimat delirul autocratic al unor inși convinși de propria infailibilitate, slujiți cu servilism și teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tuturor „sărac cu duhul”. Zaheu ignoră șoaptele răutăcioase ale foștilor săi prieteni, rupe convențiile „oamenilor serioși”, trece cu vederea zâmbetul superior al mamelor aflate pe uliță. Suit în sicomor, Zaheu se umanizează. El nu-și mai tăgăduiește, cu ipocrizia unui despot, neputința și curiozitatea. Adevărata jertfă a lui Zaheu are loc nu într-un templu, alături de farisei, ci în piață, acolo unde a înșelat încrederea celor mai tari sau mai slabi ai orașului. Atunci când își arată neprefăcut afecțiunea pentru Iisus, Zaheu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acțiune sînt mult superioare celor ale regelui Franței. La moartea lui Wilhelm, moștenirea sa a fost împărțită celor trei fii ai săi: Robert Courteheuse primește Normandia, Wilhelm Roșcatul Anglia și Henric o sumă de bani. Wilhelm Roșcatul, însă, era un despot mărginit, care a provocat repede revolta baronilor, murind, dealtfel, asasinat. Henric i-a urmat la putere sub numele de Henric I Beauclere, nu fără a fi făcut, însă, concesii nobilimii. Dispariția sa, în 1135, a fost urmată de o lungă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
asupra mai multor orașe comerciale în Crimcca, Cherson și pînă la malurile Mării Azov. În partea europeană a ex-Imperiului Bizantin, latinii, decimați de atacurile bulgarilor, n-au putut împiedica formarea unui alt principat grec, în Epir. Aflat în fruntea sa, despotul Mihai Anghelos, care menține vechile instituții, se declară independent de Imperiul din Niccea, instalîndu-și capitala la Arta și sprijinindu-se pe o biserică greacă autonomă. Urmașul său, Teodor Anghelos, începe foarte curînd lupta împotriva latinilor, în 1216, el îl face
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a fost cu totul stîrpită de afgani și, mai tîrziu, de mongoli. Au urmat apoi la Timur cei mai buni principi, însă, încet-încet, puterea lor a slăbit. Totuși, chiar și dintre aceștia se ridica din cînd în cînd cîte un despot puternic ce voia să-și extindă dominația; așa a fost, de exemplu, cel din neamul Mahrattilor, care le pretindea celorlalți un tribut și care, în refuzul de a i se plăti, în lipsa unei forțe coercitive, găsea un motiv de război
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ultimului război, distrusă de bombardamente: trece prin piața Gării de Nord, intră în Café de la Paix, pomenește de Jul. Giurgea, Constantin Almăjan, Simion Stolnicu, Stoian Gh. Tudor. De aceeași factură, dar alegoric în chip tendențios, forțat, este Împăratul Nix. Personajului titular, un despot sângeros, războinic, i se aduce un visător „ciumat” (altfel spus, un spirit nonconformist), de care se îndrăgostește împărăteasa. Ea își ucide soțul și se mărită cu Manuel, căruia îi dă și coroana imperială. Oripilată, după aceea, de ideile lui pacifiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
cu multe personaje, situații, întâmplări, priveliști, descripții bine „documentate”, considerații morale, romanul este lipsit de un conflict central propriu-zis. Scena acțiunii se află, pe rând, în Moldova, Transilvania, Polonia, apoi la Kiev, Istanbul, Roma etc.; apar personaje istorice cunoscute (Lăpușneanu, Despot, Tomșa, Doamna Chiajna, Sigismund Zapolya); se țes peste tot intrigi, survin evenimente senzaționale. Romanul este interesant prin „culoarea locală” (și de epocă), minuțios și plauzibil reconstituită, și prin problemele investigate în spațiul lăuntric (raporturile dintre putere și avere și, respectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
cu Stöhr, apoi cu Knechtel, pentru anexe și platoul din fața castelului. La dejun Whigt, care pleacă în concediu. Discutat întreaga după-amiază cu el. Ora 4 ceai. În Serbia lucrurile merg foarte rău, revolte pretutindeni. Milan, care se comportă ca un despot, este în pericol. În Bulgaria treburile revin provizoriu la ordine, însă și acolo e pericol. Călătoria kronprințului în Spania îi irită pe francezi. Seara cu Elisabeta, care nu se simte bine. Biliard, apoi citit și scris până la ora 10. Joi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cei din sus Misii (redactată în limba română), cât și Cronica cea mare (scrisă în slavo-sârbă) arată rezultatul studiilor sistematice efectuate de Brancovici la București, „autorul grefându-și prezentarea pe fundalul vechilor intenții de a-și exprima obârșia din familia despoților sârbi și rudenia cu familiile domnitoare ale Țării Românești, de Basarabi, Cantacuzini și Băleni”. Să menționăm tot aici că opera capitală a intelectualului sârb este Cronica cea mare și că ea cuprinde o înșiruire de evenimente din istoria Țării Românești
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
privind dispariția acestuia. Actul din 1564, semnat de Ioachim, principele elector de Brandenburg, atestă recunoașterea unei obligații bănești aflate la un creditor evreu, în legătură cu un împrumut mai vechi chiar de la Petru Rareș al Moldovei. Scrisoarea pretendentului la tronul Moldovei, Gheorghe Despot, (pretinsă rudă a lui Ion Despot), adresată Signoriei Genovei, recomandă pe cel care a adus-o ca fiind o personalitate evreiască de prim rang „... Aleseră martor pe purtătorul prezentei [scrisori], care este un mare om evreu, negustor din Valahia de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
semnat de Ioachim, principele elector de Brandenburg, atestă recunoașterea unei obligații bănești aflate la un creditor evreu, în legătură cu un împrumut mai vechi chiar de la Petru Rareș al Moldovei. Scrisoarea pretendentului la tronul Moldovei, Gheorghe Despot, (pretinsă rudă a lui Ion Despot), adresată Signoriei Genovei, recomandă pe cel care a adus-o ca fiind o personalitate evreiască de prim rang „... Aleseră martor pe purtătorul prezentei [scrisori], care este un mare om evreu, negustor din Valahia de jos, țara noastră, care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sous Soliman le Magnifique et ses successeurs, Paris, 1970. Victor Eskenasy, op. cit., p. 36, nota 2; vezi și doc. nr. 44, p. 36 cuprinzând raportul agentului imperial I. Belsius către Maximilian de Habsburg, amintind între alți sprijinitori ai voievodului moldovean Despot, pe Juan Miguez (Joseph Onazy), evreu portughez, personalitate politică la curtea otomană. Ibidem, doc. nr. 76, p. 52. Ibidem, doc. nr. 101, p. 76. Ibidem, doc. nr. 118, p. 89. Pentru problema evreilor britanici în secolele al XVI-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu poemul Luceafărul al lui Eminescu (1940). Fie și cu texte relativ puține (Luceafărul, Mai am un singur dor, Diana), W. a contribuit la „fondul principal al unui Eminescu german” (Dieter Roth). Dintre scrierile clasicilor români a mai tălmăcit piesa Despot Vodă de Vasile Alecsandri în versuri fluide, cu rimă bogată, ingenios aplicată. Atras de lirica românească a secolului al XX-lea, W. a publicat în „Rumänische Rundschau” numeroase traduceri din Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]