637 matches
-
ul este o formă de guvernământ în care o singură entitate conduce cu putere absolută. Acea entitate poate fi un individ, ca într-o autocrație, sau poate fi un grup. Cuvântul despotism înseamnă "a conduce în maniera unui despot" și nu se referă neapărat la un singur "despot", adică un individ. Cuvântul despot provine din cuvântul grecesc "despotes" care înseamnă "stăpân" sau "cel cu putere" și a fost folosit pentru o varietate
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
Cuvântul "dictator" s-a dezvoltat și el în mod asemănător, deși "despot" și "tiran" tind să sublinieze cruzimea și chiar plăcerea acestor acte, în vreme ce "dictator" tinde să sublinieze mai mult duritatea sau implementarea nedreaptă a legii. În forma sa clasică, despotismul este un stat în care un singur individ (despotul) deține toată puterea și autoritatea statului, iar toți ceilalți sunt persoane subsidiare. Forma de despotism era comună în primele forme statale și de civilizație. Cel mai bun exemplu clasic de despot
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
dictator" tinde să sublinieze mai mult duritatea sau implementarea nedreaptă a legii. În forma sa clasică, despotismul este un stat în care un singur individ (despotul) deține toată puterea și autoritatea statului, iar toți ceilalți sunt persoane subsidiare. Forma de despotism era comună în primele forme statale și de civilizație. Cel mai bun exemplu clasic de despot este faraonul din Egiptul Antic. Se pare că despotismul a fost folosit de opozanții regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în anii 1690
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
despotul) deține toată puterea și autoritatea statului, iar toți ceilalți sunt persoane subsidiare. Forma de despotism era comună în primele forme statale și de civilizație. Cel mai bun exemplu clasic de despot este faraonul din Egiptul Antic. Se pare că despotismul a fost folosit de opozanții regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în anii 1690, care foloseau termenul de "despotisme" pentru a descrie exercitarea oarecum liberă a puterii de către monarhul lor. Cuvântul este de origine grecească iar în Grecia antică
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
tiranie (dominanța prin amenințarea cu pedeapsa sau violența), absolutism sau dictatură (o formă de guvernământ în care conducătorul este un dictator absolut care nu ține cont de constituție sau de legi). Totuși, în absolutismul luminat (cunoscut și sub numele de despotism benevol), care a apărut în Europa în secolul al XVIII-lea, monarhii absoluți foloseau autoritatea lor pentru a implementa o serie de reforme în sistemele politice și societățile țărilor lor. Mișcarea a fost probabil declanșată de idealurile iluministe. Filosoful iluminist
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
apărut în Europa în secolul al XVIII-lea, monarhii absoluți foloseau autoritatea lor pentru a implementa o serie de reforme în sistemele politice și societățile țărilor lor. Mișcarea a fost probabil declanșată de idealurile iluministe. Filosoful iluminist Montesquieu credea că despotismul este o guvernare potrivită pentru statele mari. De asemenea, el credea că republicile erau potrivite pentru statele mici și că monarhiile erau potrivite pentru statele mijlocii. Deși cuvântul are astăzi sens peiorativ, a fost cândva un titlu legitim al cabinetului
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
de "úr" al lui Béla dar alți istorici cred că provine din cuvântul grecesc "despotes" (în traducere directă, "stăpânul"). În Liturghia Ortodoxă, diaconul se adresează preotului și astăzi cu termenul de "despot". Conform lui Montesquieu, diferența dintre monarhie absolută și despotism este că în cazul monarhiei o singură persoană guvernează cu putere absolută prin legi stabilite și fixate, în vreme ce un despot conduce după propria voință.
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
politice, imperiul nu a rezistat, iar regiunea geografică Macedonia a fost din nou cucerită de Imperiul Bizantin. În secolul al XIV-lea, a fost incorporată de Imperiul Sârb, care se vedea pe sine ca un eliberator al fraților slavi de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului Țarului Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, a urmat un țar incompetent, și luptele între nobili pentru putere au dus la divizarea Balcanilor. Asta a coincis cu intrarea Imperiului Otoman în Europa. Nerămânând nicio
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
delimitare clară a noțiunilor. Astfel, în 1948, la "Colocviumul internațional" care a avut loc la Paris, s-a stabilit semnificația termenului de "știință politică" și obiectul acesteia de studiu. Structura economico-politică a Orientului antic a fost definită prin sintagme ca "despotism oriental", "mod de producție asiatic" (Karl Marx) sau "societăți hidraulice" (K. Wittvogel), deoarece erau amplasate de-a lungul unor mari fluvii. Astfel de regimuri politice se caracterizau prin "teocrație": Predomina voința suveranului, care era susținut de clerici ("hierocrație"). În Egiptul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
pe când iluminismul se adresează tuturor oamenilor. Omul, aflat în centrul atenției, își putea dobândi adevărata libertate apelând la educație și cultură. Începând cu critica vechiului regim și a Bisericii, iluminismul clasic s-a dezvoltat în Franța. Voltaire a propus un "despotism luminat", Montesquieu a realizat necesitatea sepărării puterilor în stat, iar J.J. Rousseau a exprimat aspirațiile micii burghezii. La scurt timp, iluminismul devine un fenomen paneuropean, răspîndindu-se în Italia, Germania, SUA, ulterior în Țările Române și în Rusia. În Italia, "Epoca
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
considerație rolul artei în formarea omului. Mai mult, credea că arta îl poate ajuta pe om să dobândească adevărata libertate, libertate care pentru estetician avea o semnificație mai mult spirituală. În operele sale literare își exprimă adversitatea față de feudalism, de despotismul german, împotrivire ce se explică prin adversitatea lui manifestată față de tirani și monarhi, prin afirmarea poziției lui pro-revoluționare, prin apropierea idealurilor lui de instaurarea republicii. Era convins că forțele progresiste vor putea fi susținute de către un monarh luminat, care ar
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
adeptul teoriei evoluționiste, subliniind ideea unității lumii. În acest sens, el considera că munca este forța transformatoare a societății și culturii, pe care ea le poate dezvolta în ascensiune continuă. Iluministul german a dezvoltat unele idei profunde privind necesitatea înlăturării despotismului feudal, eliminării instituțiilor vechi și principiilor conservatoare depășite. La fel, el susține ideea evoluției istorice a omenirii care are loc în chip de "spirală". Astfel, istoria la Goethe ar fi o continuă creație umană, cu reveniri pe plan superior, fără
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]