715 matches
-
a cursului istoriei, alesesem cazul lui Alexandru cel Mare fiind un personaj mai cunoscut, inclusiv de profani, ce voiau acum de la mine? M-a scos din Încurcătură fizicianul taciturn și prezident, pe care, Întâia oară, cred, l-am văzut surâzând destins, cu ochii lui neverosimil de verzi luminați: - Mister Adam, aveți răspunsul la cea mai importantă Întrebare care vă frământă. Ne aflăm aici toți, inclusiv dumneavoastră, din cauza - sau, dacă preferați, pentru - acelui „altceva”. Înțelegeți acum de ce vi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acolo un glas cunoscut. Foarte cunoscut. Nu Întorc capul, nevrând să-i ofer satisfacția de a mă vedea surprins, iar când se așază alături de Wagner, găsesc resursele să o privesc pe doamna psiholog Eveline Fontaine cum nu se poate mai destins și s-o Întreb netulburat: - Și dacă n-aș fi veni, cine câștiga pariul? Magistrul? - Nu, prietenul nostru Zoran. Doctorul Wagner doar a arbitrat. Ai o bilă albă la capitolul corectitudine... Hm, ce scenă aiurită! Îmi lăsasem preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bunăvoința. Succesul a ocolit și tentativa mea de a ghici intențiile Evei, Însă cu asta Începusem să mă obișnuiesc deja. - Luăm cu asalt Centrul, arestăm Consiliul? am Întrebat-o când am ajuns la locul stabilit, căutând să par cât mai destins. - Toate la timpul lor, mi-a răspuns sobră. Deocamdată, mulțumește-te cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi urmez pașii spre măreția înfrângerii. Citisem în nu știu ce carte (sau poate văzusem într-un film?) că franțujii, când pun capăt relației cu o femeie, o invită la un restaurant și petrec câteva ceasuri. Un fel de cină de adio, destinsă, ca și cum în ducerea clipelor cât mai plăcute îngropi povestea de iubire asfințită. După întâmplarea din tren, după ce mi-am recuperat lucrurile de la doamna Petricius, am înțeles că relația cu Ester nu mai avea cum să continue. Oboseala mea, încordarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
torsurile goale, păreau turnați în bronz, lumina chioară de mucegai învăluia totul într-un abur umed. Scarlat trăi pentru câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse își pierduseră linia bruscă. ― Nu-mi place să fiu singur. Vrei să fii prietenul meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se opri în prag. Oamenii adormiseră răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând, nesuportând odihna unui al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu caracteristicile pe care aceasta nu încetează să le demonstreze, dându-ne seama că e necesar să facem ceva și neîntrezărind ce anume. Făcu o pauză în discurs, simulă consultarea unor note și continuă, Prin urmare, acum că sunteți calmi, destinși, cu spiritele mai puțin inflamate, putem, în sfârșit, să aprobăm propunerea domnului ministru al apărării, adică, declararea stării de asediu pe o perioadă nedeterminată și cu efecte imediate începând din momentul în care devine publică. Se auzi un murmur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe prima dintre autostrăzile care aveau să ne ducă spre nord și acolo, pe drumurile acelea deschise, a început să se destindă, să mai scape de povara necazurilor și, pentru o vreme, să renunțe la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit cu un torent de vorbe: un adevărat potop de istorii, glume și prelegeri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
este supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de mate nu este în apartament la noi, ci în fața blocului. Așa-i la noi la bloc, nu ținem pubela în casă..." Tata, față destinsă. Stilatul șef a terminat benzina: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Salvarea tot de la băiatul deștept vine: Știți, noi stăm mai pe la periferie. Uneori nu vin băieții cu măturoiul după gunoi, nici după o lună. S-ar putea să avem norocul să găsim ferfenița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea nobil - așa ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă se furișează cineva pe lîngă ziduri păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine „normal“? Iată un simptom care Începe să mă Îngrijoreze. CÎnd nu mai ai nici un acces la bucurie o jumătate de nenorocire ți se pare o victorie! SÎnt un campion al remizelor! Mă uit la el cum stă cu fața destinsă, senină, cum se duce la calorifer și-mi spune cu glasul ușor nesigur „lumină“ și apoi cînd Îi dau o pastilă de papaverină spune „bomboane“ și-mi cere vinovat „Îmi dai voie să mănînc bricheta?“, și eu Încerc să pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dreptul să-mi caut singur drumul. Cu ideea asta Goilav fu de acord. - Destinul meu, zise el, a fost echilibrat. Am descoperit ordinea strămoșilor care, fiind veche, e perfectă. Cu milioane de ani în urmă bătrînul nostru pășea elastic și destins. Era un tînăr falnic, cu creștetul prea ascuțit ca să încapă acolo multă minte. Pe cît de bun observator, cu membre și mișcări agile, pe atât de încet era în cugetare. Și-a elaborat însă în sute de milenii o gîndire
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul atât de limpede și bizar al pictorului Piero di Cosimo, din Quattrocento-ul florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mari și fruntea netedă, otrava lunecând, fosforescentă, spre sânii palizi și tineri. Aliniază cărțile pe pupitru ; pe un colț dintr-o foaie de caiet notează două cuvinte, un șir de cifre. Depune biletul deasupra, peste coperta galbenă. Sâmbăta îl găsește destins, ras, pieptănat, îmbăiat, împrospătat : se-apucă imediat să-și verifice și să-și ordoneze planșele, notele de calcul, devizele, memoriul. Totdeauna amână intrarea într-o nouă lucrare, până se apropie prea mult termenul, la fel și acum, tot amânase ; concediul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care se pun: 5 linguri cu zahăr roșu, 5 păstăi de vanilie. Se lasă la macerat două luni de zile. Se consumă cu mare plăcere, ca aperitiv, la dejun sau la diverse dineuri, mai ales pentru crearea unei ambianțe mai destinse. Foarte inventivi, réunionezii s-au specializat în producerea unei game variate de rom, în funcție de fructele și alte ingrediente folosite: ananas, papaia, citrice, canel, mandarine etc. Cu toate că Réunion produce doar 1% din cantitatea de vanilie, pe glob, având în vedere dimensiunile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
gîndească la toate deodată“. Făcu o Încercare. Repede și lin, trecu pe lîngă trei mașini și ajunse În primul rînd, strecurîndu-se printre șoferii care Înjurau, tocmai cînd se schimbă semaforul. Doamna se lăsă pe spate pe banchetă cu o privire destinsă. Slavă Domnului că s-a terminat! George e isteț. A luat-o Înaintea tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit de o clădire. Mă simțeam gol și amețit. Am avut deodată senzația că n-am decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Culiță Costandache cât e de băiat dăștept, a scăpat neatins!“ etc. etc. Când terminară, agitară fanioanele de pe vârful dealului și reveniră la poale unde se tologiră din nou În culcușurile de iarbă uscată. — Delațiunea are un rol istoric? - Începu Grințu, destins acum, știind că oricum pregătirile pentru tragere durează mai bine de douăzeci de minute. * (ARAC) Stimate domnule profesor, locul În care mă aflu la ora când vă scriu aceste rânduri mă Îndreptățește să constat cu propriile-mi simțuri inegalabila frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care l-ai primit de Sus. Și construiește-ți viața pe Iubire, Dreptate, Ajutor, Lumină pentru toți și toate. 11 decembrie 2008 Se apropie Crăciunul. Parcă e mai multă Lumină în noi și în jur. E o atmosferă mai destinsă, mai relaxată, ca atunci când știi că totul va fi bine, că e cald și tihnă. E un echilibru în toată natura, echilibru pe care nu l-am mai simțit chiar așa profund. Am visat-o și pe mama, era cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
apropiere neașteptată, închise ochii gri și-i spuse încet: - Mă doare capul... o durere surdă. Nu-mi vine să mai plec acasă! - Vrei să te frecționez puțin? o întrebă amabil. Ea alunecă fără un cuvânt și mai mult spre el... destinsă, se sprijini moale prin pătură. Respirația îl pătrunse până la pântec și se înfioră. Femeia îl simți cum emite unde de întrebare și își apăsă tot mai mult răsuflarea fierbinte prin cuvertură. Când mâna lui îi atinsese fața, degetele nepricepute nimeriră
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se împrietenise cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară, s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi; era o atmosferă destinsă, veselă, hărmălaie sporită cu prilejul revederii după vacanța de vară; stăteau tolăniți prin paturile aranjate... se râdea cu și fără motiv, se lua în glumă orice, se șicanau între ei, pe unii timizi mai mult, pe alții cu tupeu mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-și exerseze în voie „moftul” divagațiilor „culturale”. Nu-i retează nici măcar tentația un pic „exhibiționistă” de a medita cu voce tare, în prezența ei, mai ales când o contemplă alături, întinsă pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere glumeață, aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele și zilele trăite de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de ce-i chemat la bară, și, În ultimă instanță F. Îl numește martor și pe Iisus care, judecînd după desenul Însoțitor, privește la scrînciob cu jind, Își așteaptă rîndul, deocamdată stă pe tușă. Ieri, la Palatul Cotroceni, Într-o atmosferă destinsă, de Înțelegere, președintele Ion Iliescu s-a Întîlnit cu Albano și Romina Pauker. Un corector, doi corectori. Ku-Klux-Klan. După atîta concentrare la corectură i se acrește și asasinului, renunță la obositoarea muncă munca, cea mai mare rușine a omului , și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîntat după cum i s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie", pentru Transfagărășan, pentru metrou, pentru Casa Poporului), deși n-aș spune că era lipsit de talent. Talent de prisos. A fost oportunistul dichisit, distins și destins al realismului socialist. "Să te culci după 25 de ani cu nevasta e aproape un incest, Iordana". Și-și ațintea ochii de miozotis într-ai mei. Mi-era drag pentru că nu-l puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]