706 matches
-
În vreme ce dormea, cea dintâi zi fugise lăsând în calendarul vieții lui o pagină albă ca o groapă pe care nimic nu o va mai putea umple. Plaja era pustie... Numai un copil se bălăcea la malul apei. Peisaj calm și destins. Nimic din confruntările dramatice între valuri și stânci care se pot vedea prin alte părți, apa și pământul se înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul Pont Euxin, care, potrivit anumitor ipoteze, ar fi provocat, înălțându-și străfundurile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am avut șansa să mai fim câțiva ani și colege de cancelarie. Desigur că parte din ceea ce numim generic „tact pedagogic” îi poartă amprenta în ceea ce mă privește. De la ea am învățat, am împrumutat spiritul ludic în activitatea didactică, atitudinea destinsă, senină și zâmbitoare în fața elevilor, în ciuda problemelor care uneori macină viața privată. Poate ar fi cazul să vi-o și prezint pe Doamna mea. Se numește Aurica Pintilie și a fost prima figură din cadrul școlii care și-a pus amprenta
Momente de reflecţie ale unui fost elev. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Diana Mazga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1860]
-
nou În sala mare. Acolo, Rishawa ședea de-a dreapta lui Bertold pe estradă, și ducele Îi oferea curtenitor un strop de vin și o bucățică de friptură de potârniche. Toate se făceau după o bună rânduială. Ducele era voios și destins, În mijlocul credincioșilor lui slujitori, mânca cu poftă, lăudând talentele de gospodină ale gazdei și vinul prietenului lui. Pentru puține ceasuri devenea și el un om ca toți ceilalți, uitând grijile domniei și ceremonialul sever de la Curte. De data aceasta Însă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
înduioșat de mine și mi-a alinat frământările, cum numai EA știe și poate... Am observat, la un moment dat, în apropierea mea, un sahaja yoghin cu un copil în brațe. Cu o ședere în lotus impecabilă, cu fața complet destinsă, senină și nimic forțat în atitudine, stăpânea ieșirile copilărești ale fiului cu blândețe. Îmi doream de mult să-l revăd. Am considerat pentru mine o onoare să-i vorbesc după Puja, am făcut-o, i-am recunoscut aceeași vorbă egală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
24 mandarine (ce de mandarine!), 3 ananas (mari), 4kg. struguri (foarte dulci), 2 papaia, 2 rodii. Nui așa că se-adunau o mulțime de fructe? După cină și meditația colectivă, ne strângeam laolaltă la parter, la fete și, într-o atmosferă destinsă, chiar gălăgioasă pe-alocuri, ne înfruptam din bunătățile dăruite cu dragoste de Mama India. Nu eram singuri: toți cei ce se întâmpla să treacă prin zonă, se bucurau alături de noi și se împărtășeau, la rându-le, din darurile exotice. Hakan
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lui Gaster și Șăineanu, Eliade va păstra mai ales un raport tot mai nuanțat, dar și foarte durabil 2, cu intepretările „dualiste” ale lui Hasdeu la literatura română populară și apocrifă, capitol care, într-o cultură mai omogenă și mai destinsă, s-ar fi putut așeza la originea unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
așteptări și care, mai ales, nu s-a regăsit În condițiile de viață ale oamenilor (pe care mulți români le resimțeau ca fiind chiar mai proaste În anul 2000 decât În 1996). Cu Occidentul, atmosfera relațiilor a fost mult mai destinsă. Între Iliescu și Constantinescu, Occidentul nu și-a ascuns nici un moment preferința pentru cel din urmă. Ambiția României (aproape o obsesie națională) a fost de a fi acceptată În N.A.T.O. Și a pierdut — la limită, dar a pierdut — atunci când
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a venit cineva din partea decoratorilor azi-dimineață? - Da, uitaseră o piatră de mormânt. Făcu o mică pauză. Și un schelet și câțiva lilieci. - Toate astea se-ntâmplă numai sâmbăta, nu-i așa? Am râs, încercând să păstrez o notă cât mai destinsă, adăugatând: Știai că cineva a scris numele tatălui meu pe piatra de mormânt? - Ce tot vorbești? întrebă ea. - Când m-am întors aseară - stai un pic, sper că nu te-ai supărat pe mine că am plecat aseară prea devreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se simtă confortabil. Nu mai participasem la un dineu unde întreaga conversație se referea la copii și pentru că în realitate eram cel mai nou dintre tați, nu reușeam să înțeleg anxietatea și curentul emoțional subteran care pulsa sub sporovăiala destinsă - ceva nu era normal în obsesia asta cu copiii, aducea a fanatism. Asta nu însemna că le păsa cu adevărat de copiii lor, însă doreau ceva în schimb, un profit al investiției lor - o necesitate aproape religioasă. Era obositor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acolo. Cântecul era atât de familiar încât m-au trecut fiorii. Nu mi-am dat seama până am ajuns în locuința mea pustie că fusese The Sunny Side of the Street. Și atunci am început să plutesc într-un spațiu destins, înconjurat de toate fotografiile înrămate ale lui Robby, pe care le decupasem din revistele preocupate de dispariția lui. Acest trist altar dedicat biografiei lui se găsea pe raftul de deasupra patului meu („Altarul tău întunecat,“ i-a spus Mike raftului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la Institutul Italian, deși am stabilit cu Vasile să ne ferim să relatăm, amândoi, despre aceleași lucruri. Am urmărit evoluția alor noștri din sală. În asistență - multe doamne de vârstă respectabilă, coborâte parcă din niște viniete de la începutul secolului: fețe destinse, lornioane, pene de struț la pălărie. În „prezidiu” - zâmbetul cât toată fața al directorului Institutului Italian, rezonând cu subtilitate la vocabulele românești. A fost o bună ocazie de a mai afla și unele „trucuri” ale meseriei. Nicolae Prelipceanu, de pildă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dușmanul. Important este să-i respecți viața. După o bună jumătate de zi pe care am petrecut-o discutând sau, mai degrabă, ascultând, ne-am luat rămas bun, eu și însoțitorul meu, de la gazdele noastre de la Irbid, într-o atmosferă destinsă. După ce am constatat, zâmbind, că, tot așa cum încălzirea planetei anunță poate sosirea primăverii după o iarnă îndelungată, Europa va îmbrățișa în curând islamul, pentru că toate eforturile ei de până acum au dat greș, prietenii noștri ne-au asigurat "nici o constrângere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că ai în rucsac sau să ieși în localitate la un magazin, la un bar sau la un restaurant. O bere rece, o înghețată sau un pahar cu vin devin un deliciu. Și i-am observat pe pelerini cât de destinși și mulțumiți sunt în fața unor astfel de bunătăți. Unii se mulțumesc să mănânce un sandviș, în spaniolă bocadillos, alții merg la restaurant. Dar, atenție: în Spania, toți se respectă și nu poți servi prânzul după ora 13 sau 14, cel
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în vedere în relația bilaterală cu Peru. Curierii diplomatici erau programați să sosească la Lima joi, 15 ianuarie. Ambasadorul avea suficient timp să citească și să facă modificările la raport și la proiectul de program. Atmosfera din Misiune era foarte destinsă, de parcă noi, toți românii din ambasadă, inclusiv cei doi tehnicieni, care, după plecarea șefilor lor din Câmpulung, rămăseseră în Lima, eram marcați de sărbătorile tradiționale de pe plaiurile carpatice, unde era iarnă, zăpadă, se putea schia sau patina, răsunau colindele, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fascinați, vrăjiți, cum își dezvolta discursul incriminator, făcându-ne praf și pulbere, cu acele alternări de propoziții scurte și lungi, cu acele caracteristice repetări ritmate ale anumitor cuvinte, de indiscutabil efect oratoric. La un moment dat s-a oprit și, destins, zâmbitor, s-a ridicat și ne-a întins mâna, ceea ce însemna că întrevederea luase sfârșit. Când să ieșim, ne-a făcut semn să mai rămânem o clipă, mai avea ceva să ne spună. Și ne-a spus, cu o voce
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de onoare din dreapta și din stânga lui Ceaușescu fuseseră plasați Zaharia Stancu și Geo Bogza, lideri necontestați ai scriitorimii, iar în imediata lor vecinătate Dumitru Popescu, noul secretar cu propaganda. Discuția, poate pentru că era convențională, formală, a decurs într un climat destins, până când unul dintre vorbitori, al cărui nume nu are rost să-l pomenesc aici, a recurs în cuvântul său, pentru a-și dovedi probabil vigilența ideologică, la o demascare în stilul de odinioară, la care părea, oficial, să se fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
între fostele și viitoarele vedete ale handbalului masculin băcăuan. Spre deosebire 282 de altădată, însă, “bătrânii” n-au mai fost de acord cu un egal de salon și au obținut victoria, la capătul unui meci frumos, disputat într-o atmosferă destinsă. Antrenorul Științei, Gabriel Armanu, a jucat, pe rând, centru și inter dreapta, Eusebiu Tancău a lăsat postul de pivot pentru cel de inter stânga, directorul DJTS, Georgel Cojocaru, a marcat câteva goluri spectaculoase de pe pivot, în timp ce Adrian Petrea a intrat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
frumos, nespus de frumos. Nu mai puțin frumos decât alte gânduri ale celui ce a ostenit asupra lor, gânduri păstrate cu evlavie de cei ce i-au dăruit viața...“ „...Nu, Mihai! Sufletul tău nu a fost «o vioară cu strune destinse și rupte». E drept, te-a durut «tăcerea mocnită», te-a durut «cântecul» tău, dar el a izvorât, așa cum ți-ai dorit tu, «clar ca izvorul de munte» în această carte încântătoare pe care ți-ai plecat ochii până în ultimele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
privirea mea. Faptul că hazardurile unei limbi devin vizibile în uitătura altor limbi nu-i pricinuiește nici unei limbi materne vreun rău. Dimpotrivă, a-ți așeza graiul sub ochii altei limbi duce la o relație întru totul verificată, la o iubire destinsă. Nu mi-am iubit niciodată limba maternă pentru că ar fi limba mai bună, ci pentru că mi-e cea mai apropiată. Din păcate, încrederea instinctivă în limba maternă poate fi compromisă. După exterminarea evreilor sub regimul național-socialist, Paul Celan a trebuit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prin surprindere, contrariindu-mă în cel mai înalt grad. În momentul în care am recepționat ordinul mamei, tocmai isprăvisem cu obligațiile mele de crescător de capre. M-am întors și m-am uitat cu atenție la patrupedă. Miți, calmă, pașnică, destinsă, ronțăia liniștită la cocenii din față, primind cu plăcere în stomacul ei compartimentat bolul alimentar îmbibat cu suc dulce-amărui. Dobitocul a sesizat că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în domeniu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Degustarea a fost bine stropită cu șampanie în permanență, cu chelneri extrem de îndatoritori, și toți mă tratau de parcă aș fi fost o adevărată prințesă... Însă, dacă e să fiu sinceră până la capăt, nici măcar nu m-am simțit chiar atât de destinsă și de încântată cum ar fi trebuit să fiu. Chiar și în timp ce stăteam acolo și mi se serveau piersici albe înăbușite cu mousse de fistic și biscotti de anason, pe o farfurie aurită, nu mi-am putut reprima micile împunsături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a dus la locuința fiicei mele... Din ziua următoare, însoțit de ghidul meu drag, încep să cunosc Parisul cu minunatele și neasemuitele frumuseți! În jurul meu văd o altă lume, o lume eliberată de griji mărunte și probleme, o lume deschisă, destinsă și distinsă. E o deosebire enormă, justificată de spațiul de siguranță în care trăiește această lume, în care, fără să vrei, constați că viața e frumoasă și merită s-o trăiești din plin!... Și câte n-ar mai fi de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
însuși Decebal, Amza Pelea. A fost delegația cea mai curtată, aplaudată și fotografiată! La încheierea Festivalului nemții au organizat o mare recepție pe un vaporaș de agrement, pe Muggel See. Mâncare și băutură "ca în vest", o vreme superbă, atmosferă destinsă. Frumoasele noastre străluceau, iar băieții "ai noștri ca brazii" înalți, bine clădiți, în costume închise și papion! La un moment dat vine la mine directorul de protocol de la "Cinematografie" și mă întreabă dacă artiștii noștri sunt cumva supărați de ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fastă (din primăvara anului 1961) și două încăperi: 1) o sală de curs încăpătoare, puternic, cumva sărbătorește luminată, în care se desfășoară o ședință de învățământ politic cât se poate de banală și totuși neobișnuită prin caracterul ei pur formal, destins; e aproape plăcut, complicitatea doamnei asistente care „conduce” ședința e atât de evidentă încât ne permitem să vorbim lejer între noi: Care e cel mai spinos filozof?”, mă întreabă, ca să mă pună la încercare, fostul meu coleg de grupă Toma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
parohia San Filippo Neri și s-a oprit la prânz cu comunitatea parohială. Între comeseni s-a creat imediat un climat jovial. Vâna poetică a parohului don Pellizzer și exuberanța juvenilă a tânărului preot don Alessandro au creat o atmosferă destinsă și familiară. Abatele, aproape cu indiferență, fără a stinge conversația armonioasă, începu să aprecieze și să laude opera desfășurată la Primavalle; apoi, treptat-treptat, trecu să vorbească despre alte zone sărace din Roma: «Zone foarte sărace, abandonate, unde nu e nimic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]