3,056 matches
-
tot șoptea: - Ea nu este de tine! Iar eu tot căutam Ce nu era de mine. Îmi povesteai adesea De-un vis neîmplit; Cum că stângaci aș fi, Din toți ce te-au iubit. Dar timpul galopând Pe toate le destramă; Iubirii i-am pus punct Într-un sfârșit de toamnă. Poți și tu știi acum De te-am iubit ori ba. De viața care-o duci Te-ntreabă cineva? ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: IUBIRII I-AM PUS PUNCT / Ion
IUBIRII I-AM PUS PUNCT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384591_a_385920]
-
cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii sale a fost încântată de bijuterii, introduse ambele mâini în cutie și cu degetele răsfirate le înșiră pe masă. Nu le venea să creadă ce frumuseți au în fața ochilor. Femeia
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Revii și iarăși pleci Zadarnică-ncercare Sfioasă renunțare La clipe mult prea reci. Te zbați și iar te-nalți Avidă, în mișcare Pură destrăbălare În valuri tu tresalți Reverși, apoi te strângi Tot dorul se destramă Trăind aceeași dramă Tu râzi și iarăși plângi Suspini și iar zâmbești Nespusă alintare Lupte senzoriale Ademenire de povești Lovești, apoi regreți Sărată refulare Cumplită remușcare Visezi și -apoi te cerți Iubești și iar urăști Amor și nepăsare Sau doar
FREAMĂT DE MARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382337_a_383666]
-
fericirii lor. Mai rămânea doar un singur hop de trecut, acela ca soțul să dezgroape cutia și s-o ardă împreună cu manuscrisul în noaptea imediat următoare când pe lume va veni primul născut al familiei lor. Atunci blestemul se va destrăma pentru totdeauna. Se mai sărutară o dată în noaptea de vis a vieții lor. De mâine vor fi uniți pe veci, atât în fața legii, cât și în fața lui Dumnezeu după religia creștin-ortodoxă. După cununia civilă de la primărie, urmă ritualul creștin de
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
ci acea credință profundă cu care m-am născut, Duhul Sfânt care se manifestă în fiecare dintre noi, pe măsură ce corpul fizic devine tot mai curat. Este ceea ce văd pe tot parcursul acelei acțiuni. Uneori mă umplu de teamă care se destramă pe măsură ce înaintez în curățire. Știu că nu eu sunt cea care determină vindecarea acelei ființe, dar simt o bucurie nemărginită când, comunicând direct cu acea persoană prin rostiri sau cuvinte așternute, simt calmul și bucuria ei că se eliberează de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Are tata An o fată albă, din cale-afară! Nerăbdătoare s-ajungă pe la noi, își aruncă veșmintele, le rupe în bucățele din material ceresc, apoi le destramă, și le-mprăștie pe Pământ. Începe să colinde mintenaș a chemare și-a bucurie, dansând cu crivățul de sărbători, peste tot. Când o auzim, îi dăm ascultare, pregătindu-ne să primim în suflet pe Fiul Domnului și tabieturile ei. Referință
FATA ALBĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382401_a_383730]
-
privirea grăbind și ea pasul spre semaforul ce-și schimba culoarea. În urmă, zidurile bisericii rămâneau să privească cum timpul continua să-și mâne în goană făpturile sale de fum cenușiu, prinse într-o formă sau alta și care se destrămau tot atât de repede ca și cum n-ar fi existat nicicând. Rămânea doar acel ecou, venit de nu se știe unde, ce răsuna ca un regret duios-compătimitor, pe care îl auzea de fiecare dată atunci când limbile clopotului său se însuflețeau prinzând glas și
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > POVESTEA CONTINUĂ Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Povestea continuă Când dimineață vine să destrame magia nopții despletind săruturi văd lumină picurând în ochii tăi Dimineață când totul devine alb infint de alb se trezește departe în mine orchestră de sentimente străine și se-aude cântecul zilei. Cântec de lumină și tăcere călător peste lume
POVESTEA CONTINUA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382573_a_383902]
-
alb se trezește departe în mine orchestră de sentimente străine și se-aude cântecul zilei. Cântec de lumină și tăcere călător peste lume. Am pus totul în alb. Albul este relativ. Totul este relativ. Veșnică e doar destrămarea. Toate se destramă încet : s-a destrămat și mâna mea cerșind trupul zilelor tale, s-au destrămat buzele tale negăsind cuvinte pentru cântecul zilei. Privește altfel în jurul tău : disperate umbre își caută trupurile, trupurile își caută decăderea. Decăderea, se întâmplă în lumina. Am
POVESTEA CONTINUA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382573_a_383902]
-
în mine orchestră de sentimente străine și se-aude cântecul zilei. Cântec de lumină și tăcere călător peste lume. Am pus totul în alb. Albul este relativ. Totul este relativ. Veșnică e doar destrămarea. Toate se destramă încet : s-a destrămat și mâna mea cerșind trupul zilelor tale, s-au destrămat buzele tale negăsind cuvinte pentru cântecul zilei. Privește altfel în jurul tău : disperate umbre își caută trupurile, trupurile își caută decăderea. Decăderea, se întâmplă în lumina. Am pus totul în alb
POVESTEA CONTINUA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382573_a_383902]
-
zilei. Cântec de lumină și tăcere călător peste lume. Am pus totul în alb. Albul este relativ. Totul este relativ. Veșnică e doar destrămarea. Toate se destramă încet : s-a destrămat și mâna mea cerșind trupul zilelor tale, s-au destrămat buzele tale negăsind cuvinte pentru cântecul zilei. Privește altfel în jurul tău : disperate umbre își caută trupurile, trupurile își caută decăderea. Decăderea, se întâmplă în lumina. Am pus totul în alb. Albul este relativ. Veșnică e doar destrămarea. Cu noi, povestea
POVESTEA CONTINUA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382573_a_383902]
-
lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]
-
își pierd libertatea în momentul în care li se dezvăluie adevărul. În câteva cuvinte, în piesa Rața sălbatică, se pornește de la ideea că rața trăiește în cuplu, fiind simbolul fericirii conjugale; este vorba de o familie fericită pe cale să se destrame la aflarea adevărului ascuns până atunci, iar doctorul, prieten al familiei, încearcă să medieze folosind o formulă cinică: „Ascultă, domnule ... , nu te mai servi de această vorbă pompoasă ideal, când noi, în vorbirea curentă îi zicem atât de minunat minciună
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TEAMĂ NEÎNȚELEASĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului înghit abstractul zilnic pudrat intens dulceag hotare ne-nțelese destram în zorii zilei apoi în nopți fecunde m-aștern suflet în file ar fi mai bine toamnă să-mi iei odată-n tine rugina și-n firida cu oasele-amorțite să-mi modelezi o tâmplă și-un ochi s-anini de
TEAMĂ NEÎNŢELEASĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384132_a_385461]
-
norocul pe-al uitării drum și-n inimă focul este scrum și fum, dar iubirea veche și-a găsit pereche dragostea de-acum. Cerbii deznădejdii din copite bat, scormonind primejdii de ne-nlăturat, când, din munți de teamă, vânt de dor destramă sufletu-mi speriat. Dar de ce te caut și te chem mereu cu-al speranței flaut când ascuns sunt eu? Dacă ies din pleoape te zăresc aproape, lângă visul meu. Ai rămas în locul unde te-am lăsat, lângă nenorocul care ne-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului o pitulice și o rândunea / un cântec ne aduce-n dar, / prin ciripit, cirip - cipa / martie primăvărar. / sub pleoapa soarelui plutind / în zarea albă de năframă,/ martie cel drag zâmbind / muguri, crengilor destramă./ primăvara așteptată / ne învăluie-n iubire - / dorul de tine se-arată / când la trup și a ta fire !/ lasă timpul să străbată / pe calea pământului, / nu mai fi înfiorată / sub teama sărutului. / sărutul, și-e legământ / printr-o bobiță de
SCRISOARE PRIMĂVERII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383453_a_384782]
-
Autorului mă întreb adeseori cine este poetul omul sau tăcerea adulmec trupul ei când versurile curg și nu mai înțeleg unde mă aflu în afara ei în ea pas de sânge apă învolburată cascada infinitului mic atacul neîntrerupt al gândurilor mă destramă adorm mă trezesc mor în fiecare trezire răspunsul nu vine de niciunde aprind lampa cu un singur ochi și mă scufund în el ca în apele mătcii din care am venit grăbită să... să ce anume nu știu. pur și
OMUL SAU TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383463_a_384792]
-
găsit pe acest nefericit Laszlo Nicolae (râde) decât pe 24 august! Am avut mare noroc! M-am întâlnit cu colegii mei, care au venit acasă, din Doaga, 800 de kilometri pe jos. Când rușii au spart frontul, detașamentul s-a destrămat, dar nu mai era nici autobuz, nici tren, nu mai era nimic. Au venit cum au apucat, s-au suit pe un camion, pe un tren de marfă, au venit pe jos până acasă, morți de foame, obosiți, murdari, plini
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
mușuroaie lungi șiraguri de furnici câte una mai greoaie o înghite un arici în înalturi ciocârlia stă de veghe peste toate risipindu-și melodia peste câmpuri cu bucate sus pe munți ca o năframă curcubeul desenează un tablou ce se destramă sub căldura de amiază către seară se strâng roată fetele cu cofe-n mână apă rece vin să scoată din adâncul de fântână doar un strigăt le zorește către casă de-ntârzie pe cer luna-și risipește larg paloarea argintie
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383626_a_384955]
-
candele pe linia lui șapte o lebădă cântă o singură dată apoi lasă inima cuvântului într-un sunet conturul larmei noastre ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor tăcută forma revoltei noastre se destramă ------------------------------- rodește neroditul dintr-o sămânță pasărea sensurilor zbucnește libertatea în a fi cunoaște și forma și neforma și tăcutul și mai ales netăcutul nenăscutului când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului lăsat pământului pradă creșterii Anne Marie Bejliu, 1
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
laptele și mierea. De-ar mai putea măcar să mai respire, Când îi apasă ura și cu fierea, Dar li se scurge-ncet toată puterea Și li se taie ultimele fire. Iar când se schimbă zilele și anii Și fiecare se destramă-n ghemuri, Ne adumbresc și brazii și castanii, Nu ne mai încălzim deloc prin vremuri, Doar trec stingher prin iarnă, ca sărmanii, Când stai la ușă, singură și tremuri. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: STINGHER / Leonte Petre : Confluențe
STINGHER de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382862_a_384191]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POVESTEA VIEȚII Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu, deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
întorc iubirea, ce s-a născut odată, Din dulcele cutremur, de fulgi neiertători, În iarna cea sublimă, cu vise, impregnată, Și cu aroma dorului, spre tine am să zbor... Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine, Și se destramă dorul, ca un giuvaer, Și mă -nfierbântă Luna, cu fibrele-i senine, Dar un cristal mă simt, într-un coșmar de ger. Și mi-ar plăcea să -mi fie atât amar de dor, Fiindu-ți un păstor al pașilor, ce
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
din zare. Munți goi de verdeață, impresionanți în măreția lor apăsătoare și întunecată, pe care stânci verticale stau sculptate de vânt ca armatele în poziție de atac. Și în depărtări, mici tornade se ridică din nimic, se învârtesc si se destramă într-un dans unduit, stafii de pulbere gata să bântuie orizontul. Uiți atunci că există autostrăzi cu câte cinci, șase benzi pe sens, că există și orașe cu viață trepidantă, că Phoenix e o mare capitală, și lași să-ți
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
fluturi, de Lepidoptere, s-ar multiplica la un moment dat peste măsură, în ritmul lui „homo ... II. BALADA FIULUI RẰTẰCITOR, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017. Stau între două lumi Ce par să se destrame De parcă-aș fi orfan Născut din două mame. Nici una nu mă cheamă La sânul ei de ceară Că nu m-ar recunoaște De înger ori de fiară. Mi-e gura încleștată Și tare-aș vrea să strig Că e pe
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]