2,261 matches
-
ducă treptat la sedentarizarea acestora este cazul slavilor -, la integrarea în timp a acestora în sânul comunităților autohtone. În momentul pătrunderii slavilor pe teritoriul carpato-dunărean, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, ei se găseau în faza de destrămare a societății gentilice, forma lor de organizare politică fiind "democrația militară". În momentul instalării lor, o dominație politică slavă asupra populației autohtone romanice pare să fi caracterizat vechile raporturi dintre uniunile de obști teritoriale autohtone și grupurile politice și militare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a făcut pe ginți, în secolele VIII-IX, după depășirea perioadei seminomade și în urma supunerii unor regiuni locuite de autohtoni de către nobilimea gentilică slavă. Însă așezarea teritorială a slavilor în Dacia (nordul Dunării), în secolele VII-IX, a avut ca rezultat destrămarea organizării gentilice a triburilor slave și apariția primelor forme ale feudalismului. Astfel, în secolele VII-IX, unele comunități sunt legate de un jupan sau cneaz, cu obligații permanente de întreținere. Comunitățile erau în mare parte daco-romane (române), dovadă o treptată românizare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inclusiv cel român, cuprind, în general, pe toți oamenii care vorbesc azi o limbă ce continuă în linie neîntreruptă (directă) vechea limbă latină. Popoarele romanice s-au format pe un anumit spațiu, în urma abandonării provinciilor romane, ca o consecință a destrămării economice, politice și culturale a Imperiului. Aceste popoare sunt rezultatul aglutinării a trei straturi etnice consecutive: autohtonii (substratul), elementele romanice dominante (stratul) și cuceritorii barbari (germani, slavi)-adstratul. Neamul românesc este un popor romanic (neolatin), alcătuit din trei straturi etnice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din care provine? Latina și-a pierdut unitatea, după secolul al IV-lea, odată cu destrămarea Imperiului, când s-a fărâmițat în mai multe limbi. Latina populară din regiunile dunărene a început, prin secolul al V-lea, să-și accentueze trăsăturile proprii, evoluând independent. Acest proces a continuat câteva secole și se admite că, în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obște avea să ducă, în perspectivă, la dominația asupra ei. În paralel cu diferențierea socială, care a dus la instituirea relațiilor de aservire în obște, s-a desfășurat diferențierea economică (de avere), ceea ce a dus la acumularea de bogății-germen al destrămării obștei ca unitate economică și socială anterior existentă. Concret, punctul de plecare l-a constituit obștea sătească, în cadrul căreia cele două forme de proprietate-coexistente-a obștei asupra pământului întreg al comunității și posesiunea (proprietatea) individuală asupra lotului de pământ (arabil) primit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu a unor state importante ale vremii. Ioan Asan a reluat politica energică și ofensivă a lui Ioniță, a urmărit să împiedice fărâmițarea feudală, a luptat împotriva nesupunerii marilor feudali. El s-a folosit cu pricepere de condițiile apărute în urma destrămării Imperiului bizantin, în vederea întăririi statului său. După bătălia de la Klokotnița (lângă Adrianopol), din 1230, încheiată cu înfrângerea împăratului bizantin de Thessalonic, Theodor Comnen, autoritatea lui Ioan Asan se întindea de la Marea Neagră la Marea Adriatică, la Durazzo, și de la Dunăre până la Adrianopol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fondului funciar regal și a inventarului său uman a trecut prin donație sau însușire tacită în mâinile nobilimii, aflată acum în plin proces de constituire. Proporțiile acestui transfer erau mari încă înainte de 1241. Bela IV a încercat să curme destrămarea domeniului regal, a întârziat procesul acesta, dar nu l-a putut împiedica. În final, regalitatea a fost silită să sancționeze transferul masiv de pământ din stăpânirea ei în patrimoniul nobilimii. Uzurpările din domeniul regal și donațiile noi, masive ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați, Dunăre și Mare. Pentru a înțelege mai bine acest proces, este necesar să urmărim contextul sud-est european, evenimentele însemnate din prima și a doua jumătate a acestui secol care și-au pus amprenta asupra evoluției regiunilor noastre. Prăbușirea și destrămarea Imperiului bizantin a fost principalul eveniment cu ample consecințe asupra spațiului sud-est european, în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Cucerirea Constantinopolului, în 1204, nu mai e concepută ca un accident istoric, ci ca un nou episod în deriva
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moartea marelui han Ogodai, în decembrie 1241, lăsa un gol de putere în centrul imensului imperiu mongol ce se întindea de la Pacific la Dunăre. Succesiunea lui Ogodai se anunța mult mai dificilă, și a fost însoțită de primele indicii ale destrămării statului mongol, fapt ce se va produce în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Timp de zece ani după moartea lui, criza dinastică a oprit orice inițiativă ofensivă, abia în 1251, prin alegerea ca mare han a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu centrul Europei, sudul Dunării și cu popoarele din Răsărit-mongolii. Căile de comunicație pe uscat și pe apă s-au dezvoltat la rândul lor. Structurile sociale în perioada menționată au o caracteristică precisă: consolidarea relațiilor feudale. A continuat procesul de destrămare a unității obștilor sătești tradiționale, prin încălcarea lor de marii stăpâni de pământ, mai ales în Transilvania. Prefaceri au loc și în rândul cnezilor și juzilor sătești, îndeosebi în regiunile mărginașe și în zonele muntoase. Puterea centrală, sprijinită de feudalii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe năvălitorii mongoli, la 1241, iar ulterior, după 1247, participau alături de cavalerii ioaniți la acțiunile militare inițiate de aceștia. Să urmărim mai îndeaproape noul cadru al istoriei românești, în prima jumătate a secolului al XIII-lea (1204-1241). Ca urmare a destrămării blocului vlaho-bulgaro-cuman, factorul extern care a influențat cel mai puternic existența politică a românilor a fost regatul ungar. Expansiunea acestuia în spațiul românesc intrași extracarpatic se accelera și tindea să-i domine cu totul. În perioada aceasta, părți însemnate din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice. Românii din spațiul intracarpatic au fost integral cuprinși în sfera regalității ungare, chiar dacă autonomiile lor politice au mai supraviețuit un timp. Legăturile politice directe între românii de pe cele două versante ale Carpaților au fost supuse unei puternice presiuni până la destrămarea lor. În ceea ce privește teritoriile extra-carpatice, organismele politice românești au fost silite să se adapteze noilor realități impuse de expansiunea regalității ungare, după îndepărtarea teutonilor și anihilarea embrionului statal înfiripat de ei. Expediția armată a regelui Andrei II a fost urmată de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statuat regimul privilegiilor în cadrul unei congregații generale. Dar el nu a reușit în acțiunea sa de a guverna cu ajutorul nobilimii și bisericii, pentru a înlătura dominația baronilor. La moartea sa, în 1301, regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reclamă aceeași moarte pentru cavalcadele prietenilor damnați, care nu ajung să-și rostească testamentul. Așadar, poezia a precedat viața, căci C. a murit fulgerător și paradoxal. Ciclul israelian din antologia Pădurea de aer, de formulă expresionistă enunță concis și dur destrămarea universală. Poemul care dă titlul volumului neagă lumea materiei prin „non-arbori” (urmă din negările lui Nichita Stănescu), vânt necunoscut și vid zgrunțuros. Același proces transformă apa în mâl, iar ploile sfarmă casa fragilă a cuplului. Regnurile se metamorfozează, obiecte pașnice
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
atroce duce gândul la o scenă similară din O viață de Maupassant. Un mediu inedit, de care scriitorii nu se apropiaseră încă, este aflat în lumea porturilor și a satelor de pescari din Delta Dunării: o faună fără pitoresc, abandonată destrămării morale, trăind istovitor și cu speranțele destrămate (O zi și o noapte la Sulina); pescari aspri, nemiloși, supuși vitregiilor și hazardului, prinși cu nepăsare în jocul de-a viața și de-a moartea (Furtuna, Cum a căpătat Sarichioiul vie). Un
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
primi soarta cu ochii larg deschiși, stându-i în față drept, bărbătește. Crucea pe care e răstignit noul Crist, omul arghezian, e teroarea lăuntrică a golului în care se pulverizează implacabil tot ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru graiuri,/ Cu scamă s-a umplut, de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește blând să se usuce.”; „De țâțele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
timpul zaverei), trecerea din ghearele fanarioților „sub cizma moscalilor”, „nacealnici și pazarnici” (Bârzof), realități de altădată, cu culoarea lor (Bucureștiul vechi, Școala acum 50 de ani, Un bal la Curte în 1827, O călătorie de la București la Iași înainte de 1848), destrămarea averii Dudescului, oameni-idei (Teodor Diamant, Ion Câmpineanu, Nicu Bălcescu). Totul, văzut cu o privire trează, însă nu rece, care „înțelege”, cu o ușoară detașare și umor, uneori cu ironie, că toți aceștia sunt, într-o măsură, și produsul trecutului lor
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă este un supraviețuitor sau o nălucă, oficiază la serbarea halucinantă a propriei sale nunți. Tehnica vizualizării fantasticului este utilizată de B., într-o gamă de mare mobilitate a
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
și conduse de D. Gusti, el practică o metodă concretă și experimentală. În studii, evită metoda comparată, considerând-o prematură. Civilizația română sătească. Ipoteze și precizări (1944) pornește de la constatarea scindării satului românesc, care a intrat „într-un proces de destrămare”. Așadar, nu spre formele „decăzute” se îndreaptă atenția sa, ci „spre regiunile izolate de munte, unde satul românesc stăruie să trăiască o viață nealterată, armonioasă și echilibrată, bogată în valori tradiționale, ca un produs curat al pământului și istoriei locale
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
footnote> După moartea eroica a regelui, succesul viitor al Suediei, atât pe plan intern cât și extern, depindea în întregime de politică următorilor ani. Din păcate, extravaganța succesorilor regelui Adolphus, regina Cristina și Carol al X-lea a condus la destrămarea rapidă a imperiului. Regina Cristina, unica moștenitoare a regelui Adolphus și a Mariei Eleanora de Brandenburg, era al treilea copil al cuplului regal (Foto nr. 3 și 4 Anexă). Din nefericire, cei doi frați ai săi au murit la scurt
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
declanșa o reacție în lanț, iar până la verificarea informației, la nivelul populației pot să apară reacții de masă. Analizând atentatele din S.U.A., reacția populației a fost conform așteptărilor grupării teroriste care le-a inițiat. Principalul scop al teroriștilor a fost destrămarea mitului invincibilității, așa se explică și atacul terorist din America, stat considerat ca fiind un obiectiv de neatins. Dacă luăm în considerare atentatele precedente la adresa unor instituții americane de pe teritoriul altor state și am cuantifica reacția autorităților americane, vom observa
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
La rândul său, G-8 a conceput un proiect de securizare a arsenalului de distrugere în masă din Rusia, fiind alocate 20 miliarde USD pentru prevenirea accesului grupărilor teroriste la aceste stocuri moștenire statelor nou-apărute în Asia Centrală și nu numai, după destrămarea Uniunii Sovietice. În noiembrie 2001, a fost creat un Comitet pentru protecția sănătății, cu scopul de a proteja Comunitatea de amenințarea bioterorismului oferind consilierea și măsurile de coordonare necesare în Uniune. La puțin timp după aceea, s-a inițiat un
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
și peste hotarele țării și peste marginile celei mai vulgare prudențe; căci aceste hotare sunt păzite în timp de răzbel de armate și de întăriri serioase și, în timp de pace, de bunele cuviințe diplomatice. Care este rezultatul unor asemenea destrămări guvernamentale? Rezultatul cel întîi și cel mai trist este de a profana și pângări un ideal frumos, o idee patriotică și măreață, care desigur pentru moment e respinsă de toți oamenii politici și chiar de patrioții înțelepți, dar care are
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
organele sale de expresie. Umanistul vede istoria lui homo sapiens ca pe o dezvoltare continuă a unei conștiințe fondatoare care se reflectă în propria evoluție, ca pe o deplasare a unui subiect suveran, omogen cu el însuși de-a lungul destrămărilor și întorcîndu-se mai devreme sau mai tîrziu tot la el însuși, după încercările trecerii care l-au făcut să suporte vicisitudinile timpului. El nu anticipează ruptura. Continuitatea în istorie aparține opresorilor", scrie Walter Benjamin, care adaugă: "Istoria oprimaților este discontinuă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
posibilitatea de publicare (substantivul intelectual, s-o mai spunem o dată, s-a născut în 1898, din chiar acest act). Toată lumea poate avea convingeri, dar nu toată lumea are posibilitatea de a face stat (adică de a contribui la alcătuirea sau la destrămarea statului existent în spirite). Acest privilegiu sau aptitudine face din persoana particulară a intelectualului o persoană publică, o putere socială. Un spirit nu poate acționa asupra altuia decît avînd suportul unei materialități sensibile (cuvînt, scris, imagine) și fixîndu-se pe un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]