1,116 matches
-
au îmbătat / din cauza mea nici măcar o singură dată”, „Fără un dram de căldură bravelor opțiuni li se ofilesc / obrăjorii”, „Întotdeauna / ți s-au potrivit de minune ideile principale”, „Întoarce-te cu fața spre cele câteva resturi / de aureolă”, „Desuete suspinele, / desuetă imaginea lor!” - iată numai câteva exemple ce dovedesc o „coborâre” a poeziei, a liricului, pe terenul experienței și al limbajului realist. Este o modalitate frecventată de majoritatea poeților opzeciști, care destramă vălurile metafizice ale modernismului liric anterior, personalizând intens versurile
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
la propășirea industriei (1861). Reproduc aceste titluri, fără a avea în vedere un criteriu valoric anume, referitor la lucrările respective. Poate mai curând din convingerea că ar putea încânta cititorul înzestrat cu ureche muzicală pentru vocabularul lor, plin de farmec desuet azi, mustind de viața evenimentelor, în general, dar și de realitățile strict locale, cu audiență firească la data când au fost scrise. Bibliografia este ingenios concepută pe două nivele pentru ca, prin componentele sale, să fie urmărită corespondența dintre opera tipărită
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
să-și mărturisească, ionescian, „marea frenezie și imensa voluptate intelectuală de a spune, cu idei și argumente, Nu!”. Polemist fără complexe, el nu-și slăbește adversarul și își susține argumentele într-o manieră didactică, cu o vocație care ar părea desuetă dacă nu ar reuși să convingă. „Adversarii” săi sau „adversarii” incomodelor sale interogații sunt, unii, personalități ale vieții culturale românești: Petru Dumitriu, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alex. Ștefănescu ș.a. Întreține un timp o strânsă prietenie intelectuală cu Paul Goma, dovedită
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
și metoda aplicată (tematismul lui Jean-Pierre Richard) unei materii pe nedrept disprețuite. Criticul demonstrează că deschiderea lirică angajează o retorică, „o rețea de teme, figuri” și o „modificare a imaginarului poetic”, cu șansa de a descoperi, dincolo de stratul unui limbaj „desuet”, apariția conștiinței scrisului, „un mod propriu de a gândi poezia”. Pe această traiectorie se detectează neașteptate prevestiri moderne, eminesciene, argheziene ș.a. Incursiunea în opera Văcăreștilor sau a lui V. Cârlova este urmată de „portretul integrator”, complex, al lui Ion Heliade-Rădulescu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
prozei sale îi aduc o notorietate specială printre confrați și critici, care, ușor amuzați, ușor intrigați, i-au apreciat prestația. Primele apariții editoriale - Flori de nufăr, Culise cernite (1904), Comedia adolescenții (1922) - conțin secvențe descriptive sau meditative, de un lirism desuet, a căror improprietate stilistică și abundență de figuri forțate generează texte bizare, care vor să ilustreze ideea „filosofică” din prefața la Comedia adolescenții: „Deci, vis și viață, egal halucinațiune”. Cam de aceeași factură sunt și nuvelele din volumul Trilogia dragostei
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
Viena se mută în capitală, unde rămâne și după 1945. A încercat până în ultima clipă să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut, o imagistică uzată, chiar atunci când se adoptă ritmuri coșbuciene ori polimetria simbolistă. Oarecare progres
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
în calitate de redactor, prevede tipărirea de scrieri cu caracter moral și educativ, potrivit cu nivelul de înțelegere al sătenilor, de articole referitoare la economia rurală și casnică și chiar de liste de prețuri. Articolul ilustrează conservatorismul scriitorului, ale cărui idei politice erau desuete. Publicistica lui Negruzzi și povestirile care îi apar aici pornesc, cele mai multe, de la prejudecata că lenea și beția ar fi principalele cauze ale sărăciei țăranului; soluția ar putea veni de la respectarea vechiului sistem de relații dintre clasa avută și cei de
SAPTAMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289487_a_290816]
-
un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul românesc la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, și cu atât mai perimată la data apariției primului volum, în 1926, adică într-un moment în care
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Naționale din Chișinău (1995) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001). Lirica lui Ț. se caracterizează prin simplitate, câteodată chiar prin simplicitate, înregistrând reacții sufletești de moment, „întâmplările” naturii și pe cele ale inimii într-o perindare de imagini vizibil desuete. Versul, lucrat cu migală, beneficiază intermitent de recursul la ludic sau de propensiunea aforistică. Adesea „iubirea și tristețea sunt puse într-o ecuație, într-o cumpănă ce balansează permanent” (Mihai Cimpoi). Multe poezii ale lui Ț. au devenit texte pentru
ŢURCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290304_a_291633]
-
practică inițiative de promovare și consolidare a culturii naționale, cum ar fi o bibliotecă de popularizare, publicarea unor importante colecții de documente sau a scrierilor unor autori debutanți. Scoate, împreună cu Barbu Theodorescu, revista „Floarea soarelui” (1927-1929), al cărei articol-program, cam desuet (căutarea unui „refugiu în atmosfera patriarhală de la țară” și „reclădirea templului pentru cultul frumosului și închinarea adevărului”), atrage îndeobște colaborări modeste, dar unde el va publica articole și studii literare, ca și în „Făt-Frumos”, „Litere”, „Revista germaniștilor români” (e secretar
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
1999) va fi inclusă o poezie mai interiorizată, cu deschideri spre metafizic, unde eul își pune întrebări grave, fascinat de cunoaștere și absolut. Clepsidra de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului sunt pândite de monstrul nimicitor, desemnat, oarecum desuet, emfatic, prin „marele Gol”, „golul lumii”, „marele Zero”. Confruntarea a două realități, viața și moartea, este dramatică, evoluează de la opoziție spre o paradoxală sinonimie, omul, instalat într-o „clepsidră de sare”, nutrind speranța reintegrării în ne-moarte. În Val după
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
-n mișcare/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă păreții,/ Eu sunt chiriaș trecător:/ În scurtul popas al vieții/ Vreau multe schimbări de decor”. Efortul de a evita și chiar de a se război cu sentimentalismul desuet e vizibil aproape în tot locul în poezia lui T., rezultatele nefiind însă întotdeauna cele așteptate. Definitorii pentru umorul liric sunt poeziile-confesiuni Pagliaccio și Testamentul unui poet cunoscut, nu cele mai bune, dar cele mai explicite, unde zâmbetul autoironic are
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Mircea Cancicov, vădind și un interes față de concretețea rostirii, a explorării puterilor semnificantului în interfața lui cu „referința”. Pe de altă parte, în povestiri se regăsesc umorul și sentimentalitatea, calități tradiționale ale prozei rurale, aici manifestate într-o versiune deloc desuetă. El însuși revendicându-și o dublă descendență - din Marin Preda și din Școala de la Târgoviște -, U. schițează o autocaracterizare acceptabilă. Din perspectiva subiectelor, dar și a construcției și scriiturii, textele au o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop cu o mare
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
T. înfățișează, în Dunărea revărsată, un șantier naval, însă nu într-o viziune concordantă cu estetica de partid, ci - cum observa S. Damian - urmărind „conflictul social [...] mai ales pe latura sa pitorească”, „înecând [...] tabloul muncii în valuri de reverie, nostalgică, desuetă”. „Regenerarea” morală a unei tinere de origine burgheză se produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în care B. Cecropide realizează o oglindă a actualității politice și culturale; li se adaugă „Filme”, semnată Don José (Mihail Mora), și „Note”, în care Mihail Negru urmărește
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
accident). Caz fericit, pentru că de obicei se pot fie selecta frânturi de vers, fie se poate reconstitui, la modul diaristic, „aventura” interioară a unei porțiuni de existență. Din proza semnată de U. - La jumătatea drumului (1986), Visul (1995) -, surprinzător de desuetă pentru o scriitoare influențată evident de literatura americană, rezistă doar narațiuni ca Haosul și diamantul, în care modalitățile poetice sunt transplantate în alt gen. SCRIERI: Viața deasupra orașului, București, 1977; Ordinea clipelor, București, 1978; Piața aurarilor, București, 1980; Zonă de
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Trimalchio, debutul critic al lui V., ilustrează preferința pentru eseul de tip livresc, pentru comentariul literar ca pretext, divagație erudită și gurmanderie culturală (în genul lui A.I. Odobescu), în care observația și disociația se comunică printr-o retorică barocă, aparent desuetă, dar bine studiată sub raportul efectului de remanență. Aceste calități (și defecte în același timp) pot fi observate în volumele Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Mitologii critice, în micromonografiile despre Ion Budai-Deleanu și St. O. Iosif, în studiul despre
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
nu lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic”. Amabilitatea criticilor e de înțeles. În pofida tradiționalismului desuet, clișeizat, a reminiscențelor uneori stridente din George Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, versurile poetului amator, mai ales cele albe, majoritare, nu sunt lipsite de o anume putere comunicativă, de un accent personal. Un pastel estival surprinde cu vivacitate priveliști
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
Doi poeți și un grădinar, RL, 1987, 24; Al. Cistelecan, „Fiul omului”, F, 1987, 6; Dumitru Chioaru, Poetica monadelor, T, 1987, 6; Simion, Scriitori, IV, 519-525; Ioan Milea, Lucianograme, APF, 1990, 2; Val Condurache, „Mă’ntrup din nou în versul desuet”, RL, 1990, 17; Lucian Alexiu, Linia maritimă Vasiliu, O, 1990, 21; Ioan Holban, Lihtisul și melanholia, CRC, 1990, 25; Virgil Mihaiu, Ecouri din Conachi la Casa Pogor, ST, 1990, 8; Coșovei, Pornind, 181-185; Luminița Urs, Între două lumi..., ECH, 1992
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
Sibiului”, „Universul literar”. Biografiei puțin spectaculoase a lui S. îi corespund coordonate la fel de obișnuite pentru activitatea sa literară. În noiembrie 1935-octombrie 1936 scoate la Mediaș, împreună cu poetul Gheorghe Munteanu, revista ,,Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național, cantonat cam desuet într-un ,,pașoptism” declarativ. Publicistul creionează portretul scriitorului ,,din provincie”, dezavantajat de poziția geografică și de inaccesibilitatea la viața culturală bucureșteană. Transplantat destul de timpuriu în Transilvania, S. rămâne veșnicul nostalgic al Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
câteva idei simpliste despre viața rurală, transformând sfera cea mai sensibilă a economiei gospodăriei. Concluzii În acest articol am insistat asupra modalității în care cultura trebuie privită în cadrul proiectelor de dezvoltare. Într-un moment în care „cultura” devine o categorie desuetă în antropologie (Clifford, 1988; Geertz, 1982; Clifford, Marcus, 1986), ea devine interesantă pentru alte discipline. În acest context, înțelegerea relațiilor de putere din interiorul și dintre comunități, a practicilor de subzistență, a relațiilor sociale care formează țesutul social al comunităților-țintă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Bloom ș.a.) și ale instruirii bazate pe competențe (Torshen ș.a.). În acest răstimp însă, avea loc expansiunea masivă a gândirii curriculare postmoderne, ceea ce ne determină să afirmăm că reforma educațională românească a debutat anacronic și s-a desfășurat în mod desuet. În cele ce urmează, le oferim educatorilor și cercetătorilor români imaginea exactă a situației gândirii curriculare și a practicii educaționale în lume, precum și tendințele de evoluție a acestora în viitorul previzibil. Gândirea curriculară postmodernă și practicile pe care ea le
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
De aceea, în anii ’80, teoria reproducției sociale a fost contestată și catalogată drept simplistă și reducționistă, fiind înlocuită cu teoria rezistenței. În anii ’90 însă, a fost repudiată și teoria rezistenței. În lumea postmodernă discursurile acestei teorii au părut desuete și au fost marginalizate. Ba mai mult, teoria a fost declarată „o stafie învechită” (the old ghost „resistance”). Doctoranda lui Apple, Leslie Roman, a urmat exemplul maestrului său, care, în anii ’80, criticase virulent teoria reproducției sociale. Roman și Christian-Smith
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mileniului trei, prea multe nu s-au schimbat pe planul operațiunilor de protejare și securizare a informațiilor, ci doar tehnicile și mediile de lucru, în mod firesc, sunt altele. Până și tradiționalul sistem bazat pe un calculator central a devenit desuet, vorbindu-se în orice colț al planetei despre Internet, intranet, extranet, despre includerea în structura lor a calculatoarelor personale (PDA), a diverselor generații de telefonie și multe altele, inclusiv despre rețeaua rețelelor, ceea ce dă noi dimensiuni spațiului cibernetic. Pe planul
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
1948-1953) și este, succesiv, redactor la Radiodifuziunea Română, Editura pentru Literatură (din 1960) și Editura Eminescu (1969-1975). P.M. scrie o poezie de notație lirică în volumele Curcubeul (1987), Sunetul luminii (1989), Al cincilea anotimp (2003), cu unele accente de sentimentalism desuet, apelând la o recuzită imagistică lipsită de relief. Dominate de sentimentul vremelniciei, versurile câștigă în profunzime și dramatism în Al cincilea anotimp, carte scrisă după pierderea unei ființe apropiate. P.M. compune texte și pentru melodii de muzică ușoară, aducând un
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]