1,125 matches
-
ea permanentă sau temporară, a fost un subiect intens utilizat la Hollywood. Asupra ei părea să planeze speranța revenirii amintirilor, a cărei împlinire (declanșată de vreo traumă sau de vreun indiciu atotrevelator) reprezenta adeseori climaxul filmului. Dar amnezia a devenit desuetă destul de rapid, și a fost relegată sferei celei mai comerciale: filmul de consum și soap opera. Mai mult, la o dată recentă, tratarea amneziei de către filme a devenit incorectă politic, fiind privită ca exploatarea unei boli sau a unui handicap. Dar
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
morții bărbatului ei bolnav, care i-a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
către Apus". O asemenea degringoladă, o asemenea pendulare între centrele de putere și între varii concepții politice a favorizat dezlănțuirea naționalismului (pe urmele aberantului național-comunism), a antisemitismului (ridicol, deoarece numărul evreilor din România este mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
celor de mai sus. Așa mi-e firea. Totdeauna mă surprind cu asemenea delicateți... Ideea amîndurora că, la chinezi, burghezia este mai periculoasă decît burghezia din capitalism ca o clasă veche în mersul dialecticii istorice... Apropo, folosind acest termen acum desuet, mă gîndesc la filozoful european al cărui nume nu-l mai cunosc și care spunea, citez, că marxismul este ceva prea subtil și prea fin ca să fie dat pe mîna comuniștilor... Formidabil, așa-i! Numai atunci, cînd comuniștii se află
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
găsit în situația dificilă de a încerca să definească termenii injurioși, propunându-și să stabilească nuanțe semantice și diferențe. Desigur, etichetele folosite de cercetători și de lexicografi reflectă în primul rând diverse grade de prudență față de subiect, fiind eufemisme (adesea desuete), formule neutre sau disfemisme preferate de practicile discursive ale momentului: „femeie ușoară", „femeie de moravuri ușoare", „femeie imorală", „femeie stricată", „prostituată" etc. Dicționarele introduc adesea diferențieri destul de artificiale: de exemplu, bașoldină este înregistrat cu trei sensuri în G. Volceanov, Dicționar
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
Georgeta Drăghici Probabil prea apăsat autobiografice pentru a fi fost date spre publicare atunci cînd au fost scrise, prozele Florenței Albu din Scara ce nu duce nicăieri (Editura Cartea Românească, București, 2001) au acum un aer ușor desuet, par poate străine de sensibilitatea de astăzi, însă ele nu sînt deloc lipsite de virtuți literare și, în orice caz, întregesc fericit un portret al autoarei, socotită în mod curent drept o poetă a melancoliei, a urîtului, a pustiului. Prozele
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
reapărînd acolo unde ne-am aștepta mai puțin: în limbajul non-conformist al tinerilor și în textele destul de agresive ale unor grupuri muzicale. Nu știu dacă această extindere a fost provocată de popularitatea vechilor formule, sau dimpotrivă de aerul lor ușor desuet, potrivit pentru un uz glumeț. Prima impresie e că invocarea respectului - mai ales în combinația nouă respect maxim, care reprezintă o formulă de salut destul de răspîndită - ar fi ironică. Impresia e contrazisă cel puțin parțial de faptul că formulele conținînd
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
pe străzi lăturalnice și se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega. Între timp totul s-a schimbat: ani, avânturi, credințe, purități. Cei de atunci s-au pierdut definitiv. Le pot spune azi, în felul desuet romantic al lui Pruncuț: Ťadio umbre vechiť" (p. 178). Inteligente și foarte bine scrise, eseurile lui Daniel Vighi oferă importante prilejuri de meditație (mai mult decât interesante sunt incursiunea în istoria Transilvaniei din perspectiva istoricilor maghiari sau gândurile despre lumea
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
care acoperise, cu patru secole în urmă, mormântul mitropolitului Damian. În felul acesta, el vrea să-și facă pierdută identitatea, dizolvând-o în identitatea unui apărător al aceleiași cauze. Ce poate fi mai romantic! Și totuși, episodul n-are nimic desuet. Fervoarea intelectuală a autoarei salvează totul. Va fi greu de acum înainte să se vorbească de romanul românesc fără a lua în considerare Ultima cruciadă. Revista Observator cultural ar trebui să organizeze din nou un plebiscit critic pe tema primele
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
străini trebuie să fie sistematică, imuabilă, ascuțită ca un tăiș de ghilotină. La polul opus se situează xenofilia, adică simpatia firească față de străini. Pe măsură ce mediatizarea-globalizarea cîștigă teren atît pe orizontală, cît și pe verticală, xenofobia apare în toată goliciunea ei: desuetă, absurdă, antidemocratică. Și, totuși, dușmănia în raport cu cei de altă naționalitate revendică nobilul merit de a deriva, culmea, din patriotism. Să fie oare obligatoriu simțămîntul potrivit căruia rostul tău, ca individ și cetățean străvechi al unei nații, este acela de a
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
cu întâmplările povestite anterior. Dacă din punct de vedere al construcției epice, Prizonierul cerului ar putea dezamăgi, stilul este încântător. Carlos Ruiz Zafón pur și simplu scrie frumos, fără însă a cădea în capcana unor figuri de stil inutile sau desuete. Face comparații inedite, aruncă în pagină epitete vii, dar mai ales conturează personaje convingătoare. Indiferent dacă vorbim de răufăcători sau tineri inocenți, de prostituate sau de mahalagii, de temniceri sau de oameni politici cu ștaif, autorul reușește mereu să găsească
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
atrage atenția criticul, să nu se înțeleagă că-i neg unitatea. Dimpotrivă, o revendic! Atunci cînd recompui un puzzle, desenul lui devine de la un punct încolo foarte clar, deși încă n-ai plasat toate piesele la locul lor". O accepție desuetă a "sintezei" se leagă de prejudecata academică a excluderii "provocărilor" actualității, a "posibilităților de exprimare în presă", izgonite în subsolul desconsiderat al publicisticii, ca și cum acestea ar bloca perspectiva globală: Dacă n-o ai, dacă doar o mimezi sau - și mai
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
a renunțat la viziunea creștină asupra lumii. În locul ei a pus un materialism economic în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
trecutul recent, altul - de cel îndepărtat. Un palier este cel ante- sau imediat postdecembrist, cînd Maia captează poveștile familiei și le așterne pe hîrtie ca-n transă în atmosfera enigmatic-promiscuă a căminului Universal, transcriind (cu deformări importante...) scrisorile de epocă desuet ceremonioase ale lui Vasile, pline cu formule de adresare gen „muraki mi” sau „Rada mi”. Ele apar reproduse cu italice și deschid ferestre către un trecut din care lipsesc multe verigi. Bun prilej de lecturi multiple și hermeneutici sofisticate... Un
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
în revistă ad nauseam. Spectrele nu au cum să evolueze. Totuși, pot strălumina, cu o vorbă, o mișcare sau un gînd, cîte un detaliu al trecutului, semnificativ pentru prezent. Strigoii sînt întotdeauna martori - necesari! - ai vremilor apuse. Ei pot fi desueți, dar nu mereu. Dovadă: fostul rege al Danemarcei, devenit fantomă. * Uneori, ai drumul propriu atît de bine trasat - printr-o alegere făcută timpuriu, prin voia sorții sau pentru că ești obtuz și nu ai nici o urmă de imaginație -, încît mergi oblu
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
intelectualității" provenind la Camil din teze platoniciene, trecute prin bergsonism și prin fenomenologia husserliană, iar la Aderca din energetismul unor teorii biologizante, ele converg în același punct abstract, universalist. Ambele scot în mod decis spiritul românesc dintre limitele tot mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste. Prin recursul la "instanța supremă" a intelectului, Aderca aspiră, în chip reflex, la o "protecție" luminată, "europeană", împotriva barbariei care zace în instinctualitatea masei la care apelează misticii colectivismului. Cititorul actual
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
surprinde la Chișinău este peisajul negru al ciorilor" (p. 64). Diferența dintre discursul emfatic al mândriei ,naționale", promovat de N. Costenco, și discursul sumbru, decepționist, al lui Al. Robot, e considerabilă, deși ambele datează cam din aceiași ani '30: , Ciorile desuete și dezagreabile, rupte parcă dintr-un steag de doliu, embleme și simboluri ale nenorocirii, care nu se desparte de destinul Basarabiei, sunt caracteristice pentru un oraș cu două linii de tramvai, dintre care una merge la spital și alta la
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
american (libertatea individului și libera asociere între indivizi), religiozitatea americană (cultivarea trăsăturilor de caracter și a valorilor morale) și patriotismul american (încrederea în guvern, dragostea de țară și respectarea constituției) - toate aceste trăsături încep să fie ele însele niște forme desuete de discriminare umană, un fel de factori anacronici în stare a tulbura religia actuală a confortului american.
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
Robert Capșa Nu mai miră astăzi pe nimeni publicarea unui nou jurnal, fie el și oniric. Spunea cineva că a fi la modă este semnul sigur al demodării. Să fi devenit, oare, jurnalul o formulă desueta? Întrebarea este cu atît mai justificată cu cît opțiunea lui Corin Braga pentru această convenție literară este făcută de dragul convenției. Orizontul de așteptare al cititorului poate fi un adăpost, în cazul adecvării, sau un sistem inchizitional, în caz contrar. Avem
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
focurile de artificii ale unei epoci iluzorii și derizorii. Fiindcă suntem invadați de "ultimii oameni", de ființele infantilizate pentru care viața se împarte fatal în două emisfere: muncă și distracție, nu avem altă posibilitate decât de-a adopta o atitudine desuetă.Atitudinea îndârjita, cum am arătat, e la rândul ei perisabila. Să fii doar pentru o zi în mintea cititorilor, acesta e curat blestem! Să scrii repede și scurt. De acord! Și Cioran spunea: va veni ziua în care nu vom
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
acesta e curat blestem! Să scrii repede și scurt. De acord! Și Cioran spunea: va veni ziua în care nu vom mai citi decât telegrame... Dar și rugăciuni! Între relaxare și crispare nu mai rămâne, deci, decat contemplarea, cea mai desueta atitudine. E posibil ca literatura acum să fie, paradoxal, în pericol chiar din cauza autorilor extrem de talentați. Excesul de talent poate fi, incredibil, la fel de nociv că și lipsa de talent. Nu poți să scrii a dacă n-ai ceva de spus
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
e aceea a transcenderii, a învingerii dichotomiei relaxat-crispat, postmodernism ludic, - literatura zilei. Aceste două extreme, fără îndoială, sunt direcțiile pe unde va naviga literatura viitorului. Dar opoziția lor nu e neapărat fertila. Poate de aceea avem nevoie de o atitudine desueta. Cum s-o câștigăm în condițiile fugii de desuetudine? Simplu! Citindu-i și recitindu-i pe mării scriitori (Shakespeare, Dostoievski, Rilke, Blaga etc.). Nu să-i citim ca să-i rescriem și astfel să-i coborâm la nivelul înțelegerii noastre abile
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
dosarul. După schimbarea din 1989, am încercat să continui ca și corespondent liber profesionist. Am început să mă gândesc serios să fondez un ziar numai atunci când m-au supărat redacțiile publicându-mi cu întârziere materialele, după ce mesajul articolelor mele devenise desuet. - Cu toate acestea, sau tocmai din această cauză, la o lună și jumătate de la schimbările aduse de decembrie, pe când relațiile politice nu erau încă așezate, ai apărut cu această publicație ciudată. Printre ziarele ivite ca ciupercile, peste cincizeci la număr
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]
-
sticle de cola/ în fund pe strada" (Manifest anarhist). Biografism voalat Ioana Vlasin își povestește voalat, aluziv diferite episoade din copilărie. Poemele sale sunt un fel de reverii biografice, declanșate de binecunoscută nostalgie a copilăriei petrecute la țară (nostalgie considerată desueta și incriminata de tânăra generație!): "Pe atunci nu circulam cu 69./ nu mă interesa ce aud și nici ce se întâmplă după cinci/ când troleele pleacă, iar somnul se intoarce/ în copilăria cu țepii aricilor de lângă casa,/ în zona strâmta
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
efluvii ce împînzesc ecranul, genurile policier și sf nu sînt amintite nici măcar în glumă, acțiunea poate fi rezumată în trei cuvinte, iar suspense-ul pare a nu fi fost inventat încă. O manieră nonconformistă, provocatoare de abordare a unui subiect ușor desuet (v. și sursa de inspirație pe filiera "Dama cu camelii"/ "Traviata") constituie premisa esențială a discursului cinematografic. Specularea la maximum a discrepanței dintre clasicitatea, cumințenia, previzibilitatea epică, pe de o parte, și "obrăznicia", iureșul limbajului vizual, pe de alta, creează
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]