1,762 matches
-
din punct de vedere moral, medical și medico-legal, îl reprezintă capacitatea de răspundere a individului în fața societății, în raport cu actele și comportamentele sale. La baza acesteia se situează răspunderea morală, care este corelată conștiinței morale. Aceasta implică următoarele: responsabilitate și imputabilitate; determinism; liberul arbitru sau voința liberă. Orice abatere este în primul rând o greșeală morală legată de voința tulburată a omului, de impulsiunile necontrolate și necontrolabile. Sf. Toma d’Aquino spune că „morala nu este posibilă decât în cazul unei consimțiri
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o anumită măsură, în sens negativ, prin absența caracteristicilor care ne fac să indicăm iresponsabilitatea. În sensul acesta, conceptul de iresponsabilitate se asociază cu cel de anormalitate (H. Verger). Responsabilitatea se definește pe baza a două criterii: liberul arbitru și determinismul. Teoria liberului arbitru susține că omul este intrinsec liber să aleagă, dintre diferitele solicitări, pe cea pe care o consideră cea mai adecvată pentru acțiunile sale. El este, prin urmare, în mod real responsabil de sensul acțiunilor care îi aparțin
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
determinat, în actele pe care le îndeplinește, de condițiile anterioare, care i-au fost impuse sau care i s-au oferit, la fel cum acțiunile din natura fizică sunt supuse principiului cauzalității. Teza liberului arbitru justifică legislația penală, pe când teza determinismului face ca individul să fie absolvit de răspundere. C. Lombroso, Feri și Garofalo combat teza responsabilității, stabilind de la început iresponsabilitatea criminalilor. Majoritatea oamenilor normali se consideră, în mod ferm, liberi de a hotărî ei înșiși în privința diferitelor căi care li
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nivelul banalității. Prezentat drept „natură [...] mândră și cu totul superioară”, protagonistul, Eugeniu Soleanu, nu justifică această caracterizare auctorială de vreme ce comportamentul îl înfățișează ca depravat, scârbit uneori de el însuși și dispus să atribuie vina pentru eșecurile pe care le suferă determinismului crud, inerent existenței. Încercând, probabil, să făurească un omolog român al „oamenilor de prisos” din literatura rusă, prozatorul reușește să contureze doar un fel de Manoil, tot atât de puțin viabil ca personajul lui D. Bolintineanu. Creația de oameni nu e mai
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
și o concepție specifice despre profit, salariu, rentă (1936). O formulare sintetică sugestivă a crezului sociologic poporanist întâlnim și la unul dintre discipolii lui Stere, M. Ralea (1896-1964). Acesta susținea că țăranul este, pentru geografia românească, expresia „legilor necesare ale determinismului social”. „Suntem o țară în majoritate de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
adaptare. Pare evident că o căutare a unei etiologii unice de dezvoltare cum o sugerează dihotomia născut/ însușit pare nerealistă și nesoluționabilă. Cu privire la aceasta, Burzstejn (2007) contestă opoziția între etiologia organică și psihogenetică. El subliniază condiționarea inevitabilă a dezvoltării prin determinismul genetic și prin interacțiunile cu mediul. El recunoaște participarea factorilor neurologici plauzibili unei organizări mentale deosebite, care nu poate exclude o reflexie psihopatologică. Noi putem spera că interacțiunile între diferite domenii de cercetare vor crea discursuri mai realiste și că
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
de evenimente de ordin exterior sau de tulburări minore și urmărește prin moarte o răsfrângere asupra vieții. Simplificarea clasică a psihiatrilor francezi reduc sinuciderea la o manifesteare psihotica; aceasta este o concepție unilaterală ce reduce și explică sinuciderea printr-un determinism unic. Există o structură vitală În care conduită vieții este deficitară În sensul că procesele morții Învăluie ritmurile vitale viciindu-le.Ceea ce la categoria oamenilor obișnuiți ,se ținea În echilibru, vădește În această structură o carenta a vieții. Ideea morții
CONSIDERAŢII ASUPRA COMPORTAMENTULUI AUTOAGRESIV (SINUCIDEREA) DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHIATRICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
și creșterea motivației În grupul familial, alături de acțiunile preventive inițiate prin sfat genetic, planning familial și consultații prenatale, În cadrul cărora informația și formația reprezintă aspectele esențiale ale unui proces continuu de educație. Modalitățile complexe de abordare a violenței impun atenției determinismul variat și multifactorial a cărui epuizare exhaustivă nu este posibilă sub raportul secvențial al psihologiei, psihopatologiei, antropologiei sau sociologiei. Interacțiunea permanentă a unor factori intrapersonali, interpersonali, familiali și sociali, care pot interveni În orice moment al evoluției individului prin dualitatea
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
Rezumat Lucrarea prezintă rezultatele a numeroase cercetări efectuate cu privire la agresivitate. Studiile aduc argumente importante prin care se susține determinismul social sau biologic al agresivității umane. Din analiza acestor informații am considerat că polifactorialitatea și complexitatea acestor manifestări impune o interpretare științifică individualizată a fiecărui caz În parte, fără a putea desprinde cu certitudine un singur factor de influență. Emoțiile
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
de „ambivalența complementară” a organizării acesteia, sau așa cum spuneam, de caracterul ei dialectic. Această constatare importantă ne obligă să-i căutăm și în același timp să încercăm să-i explicăm cauza și natura. Este vorba de un anumit tip de determinism, specific organizării și dinamicii proceselor psihice, atât a celor normale, cât și a celor patologice? Răspunsul la această problemă este afirmativ. Da, atât starea de normalitate cât și starea de anormalitate își au, în mod paradoxal, același determinism comun în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip de determinism, specific organizării și dinamicii proceselor psihice, atât a celor normale, cât și a celor patologice? Răspunsul la această problemă este afirmativ. Da, atât starea de normalitate cât și starea de anormalitate își au, în mod paradoxal, același determinism comun în „dispozițiile latente” ale sistemului personalității, a direcțiilor de manifestare pe care le pot lua acestea, așa cum se va vedea în continuare. Dispoziția interioară a sistemului personalității reprezintă potențialul energetic al persoanei respective. Acest potențial (psiho)-energetic corespunde cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt ele întâlnite în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Aspectele mai sus menționate, susținute de numeroși autori (W. Janzarik, A. Tasosian), pledează în favoarea reconsiderării patologiei psihozelor endogene. Bolite psihice trebuie privite diferit de modelul bolilor somatice, ele având un alt determinism și un alt tip de dinamică. Aspectele deja menționate, pe care le constatăm în cazul „psihozelor endogene” legate de o anumită „dispoziție sau „teren psiho-biologic constituțional”, raportate la structura particulară a endonului, o remarcăm și în cazul patologiei psihiatrice exogene
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însă specificitate atât ca tablou clinic, cât și ca asociere evolutivă. Suicidul Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante și mai complexe probleme ale psihopatologiei. Manifestare paradoxală a persoanei umane, în condițiile impuse de „situațiile-limită” ale vieții sau având un determinism pur patologic, sinuciderea depășește cadrele nosologiei clinico-psihiatrice, în ordine ontologică înscriindu-se ca unul dintre cele mai importante „accidente” sau „situații critice” ale vieții unui individ. Există în această temă opinii dintre cele mai diferite. Psihiatrii, în grija cărora sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnalată în istoria medico-culturală a umanității cazuri de transsexualism, în care fenomenul de imitație și contagiunea culturală jucau un rol esențial. Cercetările s-au dezvoltat considerabil începând din secolul al XIX-lea, când a început să se pună problema unui determinism cultural în geneza bolilor psihice (Obersteiner, 1889; Kraepelin, 1904). Obersteiner denumește aceste situații „psihiatrie exotică”, iar Kraepelin face o amplă expunere a lor într-o lucrare intitulată Psihiatrie comparată. Putem afirma că din acest moment este inaugurat domeniul studiilor de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu mai ocupă decât o parcelă insipidă și nesigură din infinitul imperiu al relativității spațiu-timp. Dar și teoria lui Einstein a avut parte de o soartă similară. Când Einstein încerca să „lege” microuniversul și macrouniversul în regulile și termenii unui determinism strict, au apărut teoria cuantică și relațiile de nedeterminare ale lui Heisenberg, care au transformat „marele vis cauzal” einsteinian într-un coșmar probabilistic ce îl silea chiar și pe Dumnezeu să „joace zaruri”. Și cu teoria curriculumului modern s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mișcă - mari sau mici - sunt un fel de „cărămizi” de bază ale realității fizice, bine definite în spațiu și timp, care pot fi descrise în termeni determiniști. Dar în lumea cuantică lucrurile stau cu totul diferit. Ea nu se supune determinismului clasic. Acest lucru se știa deja. Însă în 1959 și în anii următori, Geoffrey Chew a împins această constatare dincolo de orice închipuire. Teoria bootstrap a propus renunțarea totală la ecuațiile de mișcare, de orice fel. În consecință, Chew a renunțat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de pe terra ferma într-o expediție exploratorie pe „nisipuri mișcătoare”. Dar cercetătorii postmoderniști invocă, în sprijinul acestei opțiuni, eșecurile teribile ale preciziei și rigorii din matematici, microfizică, astrofizică, biologie și chimie. În plus, cercetătorii postmoderni nu mai sunt obsedați de „determinism”, de aflarea „cauzelor” și prezicerea „efectelor”. Ei nu explorează în teritoriile exterioare, ale naturii, ci în domeniile lăuntrice ale umanului. Ei caută sensuri și decriptează semnificații. Totul seamănă cu pregătirea febrilă a unei mari simfonii umane. Există deja orchestră, marea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dispute aprinse. S-au antrenat în aceste dezbateri: Anyon (1988, 1992)55, Apple (1982)56, Apple și Weis (1983)57 și Giroux (1981, 1983)58. S-au format două tabere: conservatorii și radicalii. Conservatorii susțineau cu argumente psihologice (behavioriste) că determinismul sociocultural nu este o fatalitate; în schimb, radicalii credeau că influența culturii dominante asupra curriculumului este decisivă. La conferința organizată în 1981 de Ontario Istitute for Studies in Education, Paul Olson (1981)59 a reușit să demonstreze necesitatea de a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu și teoria stadială piagetiană, întrucât conceptul de stadiu de dezvoltare i se pare lui Doll jr. că derivă dintr-o viziune modernă, liniară și secvențială asupra psihogenezei umane. Interpretarea dată de Doll viziunii structuralist-genetice piagetiene este discutabilă. El ignoră determinismul evident al demersurilor lui Piaget. Consideră că teoria „patriarhului de la Geneva” are drept concepte și idei centrale „procesele dechis-închise”, „perturbarea structurală”, „structurile disruptive”, „autogenerarea”, „transformările nonliniare” și „interacționismul”. Oricine a studiat însă atent opera lui Piaget știe că numai ultimul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la Salzburg (Austria). Popper era prieten încă din 1950 cu Einstein. Comunicarea lui Popper A Realist View of the Einstein-Podolsky-Rosen era rezultatul disputelor amicale dintre ei; cei doi prieteni au încercat (pe căi diferite, dar solidare în ceea ce privește scopul) să „salveze determinismul clasic”. Nereușita - cauzată mai ales de ignorarea prelungită a mecanicii cuantice - a generat ceea ce s-a numit „drama lui Einstein”. Postmoderniștii au valorificat însă această „dramă” în sens invers: paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen ar dovedi „moartea obiectivității” și „agonia adevărurilor absolute”. 12
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fragmentată și multiplă - a realității sociale. Mai mult chiar, partizanilor microistoriei ea le apare și ca un semn îmbucurător al aprofundării obiectelor de studiu, al unei noi viziuni, mai ample, asupra faptului social, care depășește și, deopotrivă, rupe cu superstiția determinismului economic. S-a afirmat chiar 9, că între macroistoria tradițională și aceea actuală distincția ar fi doar aparentă, în condițiile în care ambele demersuri nu numai că au aceeași țintă a reconstituirii (globalul) - prin strategii diferite -, ci nutresc, în fond
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
adică cel de-al treilea ciclu al dezvoltării capitaliste, l-a avut asupra liderilor sovietici, în special asupra lui Lenin și Stalin (Chirot, 1999). Pe de altă parte, accentul pus pe industrializare, pe producția materială se explică și prin dogma determinismului economic formulată de Marx, potrivit căreia „producția” constituie „baza” pe care se înalță „suprastructura”, ca și prin faptul că puterea socială este strâns legată de proprietatea asupra mijloacelor de producție. În acest sens, a investi în producerea mijloacelor de producție
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
alte substanțe psihotrope, la igiena alimentației și igiena corporală etc.; educația femeii gravide privind menținerea stării de sănătate, evitarea bolilor contagioase, evoluția normală și patologică a sarcinii; b) examenul genetic însoțit de recomandările specialistului cu privire la riscurile apariției deficienței mintale cu determinism genetic, dacă respectivul cuplu a mai avut copii cu deficiențe, dacă au existat cazuri de deficiență mintală pe linia de proveniență a membrilor cuplului, dacă partenerii sunt consangvini sau suferă de boli genetice etc.; c) diagnosticul antenatal prin intermediul fetoscopiei, amniografiei
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
care determină apariția acestor tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară 2, fie un complex de factori care determină o serie de afecțiuni la nivelul creierului 3. Se presupune și existența unui determinism de natură psihogenă, mai ales la copiii lipsiți de confortul afectiv în primii ani de viață, ca o reacție la atitudinea și comportamentul părinților față de nevoile lor. De asemenea, literatura de specialitate menționează în explicarea autismului și așa‑numita teorie
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
are o rată mai mare (peste 60%) decât cea de 3‑5% a autismului care apare la ambii membri ai unei perechi de gemeni dizigoți (care au doar 50% același material genetic). Concluzia acestor studii este că autismul are un determinism genetic și e rezultatul interacțiunii mai multor gene. Studii genetice au încercat să descopere gena sau genele responsabile pentru cauzarea autismului în majoritatea cazurilor, dar, deși unele zone ale genomului uman sunt considerate ca fiind loc de dezvoltare pentru gene
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]