2,113 matches
-
Întreaga literatură se transforma într-o întindere viermuitoare, irigată de milioane de cuvinte, fascinant de exactă și imprecisă, fără început și fără sfârșit, mișcându-se în toate direcțiile cam în același timp, împreună cu emisferele ei colorate. Îi controlam mijlocul cărnos, devorând creierul întâmplărilor și alimentându-i rețeaua de povești, îl modelam după bunul meu plac, amestecând jumătăți de adevăruri cu jumătăți de minciună, și ieșea o pastă moale și alunecoasă, ca mintea miilor de autori reali sau imaginari, vii sau morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păroasă, lenevind în răcoarea mânecilor. Dedesubt, angrenajul de mușchi, nervi și-oscioare, irigat de litri de sânge și apă; un proces calm, silențios, precis ca un experiment de laborator. Deasupra, o floră de molecule de praf, fugărită de bacterii și devorată de acarieni; o grădină microscopică, devastată de milioane de invadatori gurmanzi. Aveam în față un ecosistem infailibil, clădit pe recifele de carne și epidermă, căruia eu îi vorbeam despre romantismul pașoptist. Miliarde de ochi și pedunculi, de trompe și piciorușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta, întotdeauna când o folosea mă gândeam că-mi simte ochiul sărind din orbită, năpustindu-se asupra gleznelor ei și rămânând fixat acolo, ca un tatuaj viu. Eram admiratorul etern, lupul grobian și hulpav din desenele lui Tex Avery. O devoram zi și noapte, îmi făcusem un fetiș din fiecare parte a corpului ei (Bismarck știa mai bine!), pe care-l țineam sub control și-observație. Dacă privirea mea ar fi avut degete, aș fi trimis-o să caute, să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să se miște prin oraș și Alexandru mai mult ghicește că programul a scăpat de sub controlul creatorului său și că invazia trupelor poate produce dintr-o clipă într-alta o explozie necontrolată a tuturor poveștilor de război care să-i devoreze cortexul! De acest colonialism cerebral nu ar fi responsabil un singur om, ci sute de scriitori geniali sau ratați, gata să provoace o criză de schizofrenie universală de pe urma căreia lumea s-ar trezi prizoniera propriei realități paralele... „Ei? Stradă, cortex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
L-aș fi iubit ca pe-un frate, înainte să-l înjunghii. Așa arăta impostorul. L-aș fi extras din regatul lui cibernetic și i-aș fi dat drumul prin București. Bacteriile lui neuronale ar fi invadat străzile și clădirile, devorând bărbați și femei, bătrâni și copii, patroni și funcționari, proprietari și chiriași. Scrisoarea a V-a anticipa implozia bioenergetică a orașului, într-un haos de ură, boală și distrugere mai cumplit decât ciuma din vremea lui Țepeș-Vodă. Bucureștiul ăsta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă îl știa cineva. Mircea Eliade II se evaporase și el, ieșise pesemne cât stătusem eu cu spatele la fereastră, de vorbă cu inginerul. Doar mirosul de tutun și prună, încă persistent, îmi amintea că fusese acolo. În drumul spre ieșire, tipul devorase probabil toate prăjiturile, pentru că nu mai găseai una în galantar: cineva comandase până și nesuferitul de tort Sacher sau îl căraseră ospătarii jos cu ei, în subsol. Procedeul nu părea nou, și nici neobișnuit. Auzisem de la noi că, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atacul sau apărarea. Lumina zilei, percepută printr-un galben deschis, semnifica o nouă zi, un nou început, spre deosebire de albastrul închis sau negrul nopții, ce aducea cu ea teama de necunoscut și nevoia de a sta ascuns, pentru a nu fi devorat de niscaiva animale înfometate. De aceea, după dr. Luscher, albastrul închis este culoarea "liniștii și a pasivității", iar galbenul deschis culoarea "speranței și activității". Roșul, în special tonul mai închis, spre maro, era asociat culorii sângelui și de aceea avea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
fericit că ți-a plăcut istoria povestită de marele Geronimo. Iată urmarea: „Printre cele câteva ființe umane care mai erau încă în viață se găsea și o femeie căreia i se dăduse fericirea să aibă mulți copii, dar toți fuseseră devorați de animale. Dar, din întâmplare, ea reușise să scape de celelalte animale; Dragonul, care era cel mai viclean și cel mai rău, venea el însuși, mâncându-i copiii (pe cei mici). Mulți ani după aceea, i se născu un fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și ceea ce vedea acum. Apoi, brusc, se opri În dreptul unei coloane de marmură Încastrate În colțul unei clădiri. - Secolul pare să se grăbească spre sfârșit, murmură el. Dar, În dorul lor de a crește, anii s-au apucat să se devoreze pe sine, ca niște vulpi Închise Într-un sac, Înnebunite de frică. Înaintau agale. - Ce te-a purtat pe drumul Romei? Întrebă poetul. Celălalt stătu locului, răsucindu-se către el. - Spre capătul vieții, sosește ceasul să-ți Închei socotelile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
os. O grimasă de suferință Îi altera expresia ce purta Îndeobște pecetea unei seninătăți conferite de o viață bogată și Închinată artelor liberale. Dante avu impresia că era afectat de o durere insuportabilă, ca și când un junghi neașteptat i-ar fi devorat măruntaiele. În momentul acela, Marcello deschise ochii și Îl recunoscu. Ca prin farmec, chipul său se destinse, redevenind cel dintotdeauna. - Ce vânt bun te aduce, priorule? Vii și dumneata În această biserică extraordinară ca să Îi mulțumești lui Dumnezeu? - Nu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să o mai revadă niciodată pe femeia aceea, care Îi scăpase pentru totdeauna. Într-acestea, zări un licăr dinspre pragul din fund, ce ducea către scara turnului Abației. Își simți inima În gât și o luă din nou la goană, devorând treptele Înguste ale scării ce se Înșuruba În Înalt. Ajuns Între ultimele două paliere, se opri gâfâind, sub arcul grosolan care dădea spre Încăperea clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele mai multe ori. Poate că erau de fapt niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu niciun preț realiști, întocmai ca eroii romanelor franțuzești existențialiste, pe care le devorau cu plăcere. Încercau doar să-i imite, luându-i drept modele complexe de simțire și trăiau chiar angoasele lor pe pielea fiecăruia. Codrin deprinsese în timp obiceiuri cam costisitoare și maniere mai puțin elegante, în virtutea iluziei de a fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mama s-o îmbrățișez. Atunci mi-am dat seama că fața ei aducea puțin cu a bietei reptile pe care tocmai o văzuserăm și am avut senzația că șarpele oribil ca o viperă ce-mi sălășluia în piept îl va devora, într-o bună zi, pe acest frumos șarpe-mamă, copleșit de durere. Am pus mâna pe umărul firav și catifelat al mamei. Am fost cuprinsă de o agitație pe care n-aș putea-o explica. (rând liberă După capitularea necondiționată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
căci era singurul mod de-al face să se miște. De câte ori Thea greșea distanța, mă făcea să mă clatin, de vreme ce era legat de mine cu o frânghie care îmi fusese petrecută pe sub brațe. Alerga să se uite la el cum devorează carnea de pui și îmi făcea semn când trebuia să trag de lesă. Așa că încet încet a învățat să se întoarcă înapoi pe pumn și să aștepte să i se arunce nada. Oricât de izolat era priporul de munte unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Vreau să prezint, vreau să descriu, vreau să distribui amintiri, amulete, vreau să-mi rup portofelul și să împart tuturor instantanee, vreau să-mi urmez instinctul. Aflându-mă în această dispoziție, nu cutez să mă apropii de forma povestirii. Aceasta devorează în întregime scriitorași grași și nedetașați de talia mea. Dar am multe, multe lucruri nepotrivite pe care vreau să vi le povestesc. De pildă, am și început, prematur, să vă vorbesc despre fratele meu, catalogându-l. Cred că ați observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nopții, steaua Aldebaran trecea pe firmament, cataclismul era amânat cu 52 de ani. Dacă nu... dacă nu, spunea legenda, soarele nu va mai răsări a doua zi, așa cum se întîmplase de patru ori înainte. Prima oară, când oamenii au fost devorați de jaguari. A doua, când pământul a fost devastat de uragane înspăimîntătoare, iar oamenii au fost prefăcuți în maimuțe. A treia, când o ploaie de foc a pustiit totul și oamenii au fost transformați în păsări. A patra, când pământul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
incendiat Tenochtitlanul, avem și mai multe motive să ne îngrozim. Poate totul trebuie privit așa cum Mexicul își privește vulcanii. Știind că sub coroana de zăpadă arde un foc primejdios. Artistul din vechiul Mexic a căutat oroarea, rânjetul crud, gura care devoră. Dar a făcut-o, poate, din credința că toate au un revers. Dacă viața este o floare, brațul care o rupe se termină în mod normal cu o gheară. Nicăieri florile, păsările, vântul n-au fost atât de insistent chemate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că ele n-au nici un temei. Mă surprind pândind prin apă cu ochii deschiși și îmi amintesc, în timp ce înot, fel de fel de întîmplări cu oameni cărora rechinii le-au retezat un picior dintr-o singură mușcătură sau i-au devorat cu totul... Fără să mă oprească nimeni, mă feresc singur să mă depărtez prea mult de țărm. Și, după zece minute, mă întorc. Deși cine știe dacă voi mai avea vreodată prilejul să înot într-un ocean? În loc să mă facă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
șoimii îngrămădiți pe acoperișuri, cimitirul pe porticul căruia scria cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca în locul lor să vină alții, cei morți fiind devorați de furnici, un dentist pripășit aici în circumstanțe încurcate, plîngîndu-se de căldură și de muște, căruia englezul trebuia să-i explice mereu că vroia să ajungă la Salto și apoi la Palenque și de la care a aflat că există muște
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
virgină și perfidă, țipetele maimuțelor și papagalilor, călăuzele tăind cu cuțitul lianele, exploratorii istoviți, crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
A fost epoca de construcție a acestor piramide și a templelor din vârful lor. Un mileniu după aceea, din motive necunoscute, s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat și la Teotihuacan. Orașul a fost părăsit. A fost lăsat să moară devorat de junglă. De ce? Într-o zi, pe aceste trepte n-a mai urcat nimeni. Ele au rămas la discreția vântului, a ploilor și lianelor. În timpul când în Europa domnea Evul mediu, la Palenque a reînceput domnia junglei. Arborii tropicali și-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Frumoasă... Frumoasă ca un blestem șoptește Mihai. Sărutul lui, ca o alintare, coboară pe gît și se plimbă îndelung, timp în care, palma lui atinge pieptul femeii ca din întîmplare, așa cum l-a învățat Doamna Ana; "doar oile se lasă devorate de lupi; caii de rasă trebuie dresați cu ceva dulce... Fii atent, nu-ți arăt decît o dată... Femeia nu-i vacă, să-i prinzi țîța, s-o mulgi... Asta o fac prostanii de la mahala... Fii atent: atinge sînul așa... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Trupul Mariei, atît de inert mai înainte, prinde brusc viață, iar Mihai are impresia că va fi mistuit cu totul; nu înțelege dacă se pierde între coapsele fierbinți, sau va fi sorbit de sărutul dulce și umed, cu care este devorat pe de-a întregul. Nu mai înțelege nimic din ceea ce i se întîmplă și nu-i mai pasă dacă va fi strangulat cu adevărat de picioarele care au zvîcnit în aer, încolăcindu-se pe după gîtul său ca un colan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pierdere totală în abisul plăcerii, cînd a mușcat din umărul lui Mihai ca dintr-un măr. Poate că Mihai nu a glumit cînd mi-a oferit pieptul lui să pun capul mereu... Am fi doi scorpioni... Cred că ne-am devora zilnic, pînă la epuizare; oricum, mai bine decît răceala din casa în care stau acum cu Theo... Căci dacă nu-l părăsesc acum, vor fi mereu alte Coca Muraru..., alte.... Are dreptate Mihai: unii au riscat împărății..., au..." Milițianul fluieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să judeci rațional și să mă ajuți. Îmi dau seama că nu mă fac deloc înțeles. Faptul că ăștia doi au aflat mă pune într-o situație îngrozitoare. Și până acum m-au tocat, dar de-acum or să mă devoreze cu totul. N-ai cum să înțelegi. Ar trebui să fii eu ca să înțelegi. Trebuie să mă ajuți, Georgie. Am zgâlțâit-o până mi-a pus o mână pe braț ca să mă opresc. A luat un șervețel ca să-și șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]