783 matches
-
Etnografie și Folclor și directorul său de excepție în anii deosebiți ai comunismului. Și Mihai Pop continuă : Tendința de a dispărea a costumului național este un fapt recunoscut de etnografi și sociologi. Ea este strîns legată de fenomenul general al dezagregării vieții sătești. Sînt unele regiuni ale țării unde nici nu mai există costum național. În altele, iarăși, costumul național a devenit haina de sărbătoare a țăranului, jachetul sau smochingul lui. Iarăși, într-o întreagă parte a țării, diferențele regionale ale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cea științifică, pînă n-am analizat-o și am judecat-o. Asta te scutește de foarte multe lucruri. Nu doar cunoscător, dar și iubitor necondiționat al satului românesc, Mihai Pop nu a ezitat însă o secundă să constate, cu luciditate, „dezagregarea satului” și să o ia în considerare ca pe un „fapt”, ca pe realitatea însăși pe care este naiv să o eludezi sau să o cosmetizezi : A crede că poți să stăvilești procesul de dezagregare a vechii structuri sătești sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
secundă să constate, cu luciditate, „dezagregarea satului” și să o ia în considerare ca pe un „fapt”, ca pe realitatea însăși pe care este naiv să o eludezi sau să o cosmetizezi : A crede că poți să stăvilești procesul de dezagregare a vechii structuri sătești sau să rezolvi marea problemă a satului românesc prin crearea de sate model sau prin încercările de ridicare culturală a satelor, atunci cînd această dezagregare nu este decît unul din fenomenele de adaptare a satului modern
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să o cosmetizezi : A crede că poți să stăvilești procesul de dezagregare a vechii structuri sătești sau să rezolvi marea problemă a satului românesc prin crearea de sate model sau prin încercările de ridicare culturală a satelor, atunci cînd această dezagregare nu este decît unul din fenomenele de adaptare a satului modern la nevoile și adevăratele lui rosturi și cînd problema economică și socială a țărănimii este piatra de încercare de a cărei rezolvare depinde întreg viitorul neamului românesc, este asemănător
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Atunci se petrece contrariul exact a ceea ce observăm la un mistic ordinar. Emoții excesiv de puternice în care cea mai ardentă voluptate se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate violentă și incomensurabilă a celulelor nervoase, fiecare dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază misticii autentici, ce au un suport spiritual real, de falșii mistici ce epatează cu niște noțiuni de proveniență îndoielnică sau a căror viziuni sunt plăsmuiri sau halucinații paranoice. Astfel, extaticii
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ar fi demni de încredere atunci când afirmă că stările ce le însoțesc extazul nu se compară cu absolut nimic din trăirile terestre și sunt aproape indescriptibile. Această observație denotă faptul că ei conștientizează în acelașii timp durerea enormă ce acompaniază dezagregarea celulelor cerebrale supraexcitate. În decursul istorie artei reflecții ale spiritualității apar imortalizate în nemumărate capodopere ale artelor vizuale precum în sistemul sculptural realizat în 1652 de către unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai barocului, Gian Lorenzo Bernini, ce transpune stările
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ca să discute chestiunea. În cursul discuției, reieși că fratele vitreg al lui Bruno era În același liceu, În același an (deși În altă clasă) și că nu se Întâlniseră niciodată; acest fapt Îl șocă puternic, ca simbol al unei oribile dezagregări familiale, de care erau amândoi vinovați. Făcând pentru Întâia oară dovadă de autoritate, o somă pe Janine să reia legătura cu cel de-al doilea fiu al ei, ca să salveze ce se mai putea salva. Janine nu-și făcea iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
proces de diferențiere progresivă, nu i se mai recunoștea o existență individuală autonomă decât cu condiția Întrunirii unui anume consens social (absența de tare genetice invalidante, acordul părinților). Pe de altă parte, bătrânul, grămadă de organe În proces de continuă dezagregare, nu se poate prevala de dreptul la supraviețuire decât cu condiția unei coordonări satisfăcătoare a funcțiilor sale organice - introducerea conceptului de demnitate umană. Problemele etice ridicate astfel de vârstele extreme ale vieții (avortul, apoi, câteva decenii mai târziu, eutanasia) aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acestor noțiuni avea să le Împiedice să aibă vreo eficacitate socială reală - și, de aceea, istoria umană, din secolul al XV-lea până În secolul al XX-lea, se poate caracteriza În esență ca fiind istoria unei disoluții și a unei dezagregări progresive; totuși, păturile instruite sau semi-instruite care, de bine de rău, contribuiseră la impunerea acestor noțiuni se cramponau de ele cu o virulență deosebită, și Înțelegem de ce, În primii ani, lui Frédéric Hubczejak i-a fost atât de greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un buget evident modest, Mimouni a creat un cît se poate de credibil, obosit și aproape elegant final de secol, de lume, de mici personaje, iradiind pe ecran dinspre lumea de afară aflată, au ralenti, Într-o neluată-n seamă dezagregare. Prin evitarea colosalului, prin mi minor, adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și slavi) și cele din secolul al VII-lea (bulgari) au întrerupt această evoluție deschisă spre feudalism și a dus la abandonarea Dobrogei invaziei slave și bulgare, Imperiul a păstrat doar litoralul maritim și gurile Dunării. Consecința abandonării a fost dezagregarea domeniilor funciare și consolidarea comunităților agrar-pastorale obștile teritoriale ca formă generală de organizare social-economică, ca și în alte regiuni românești.10 Obștea țărănească Cea mai veche formă de viață colectivă în istoria neamului românesc, fie că este vorba de agricultură
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
are loc între statul latin de Constantinopol și blocul vlaho-bulgaro-cuman. Prima luptă s-a dat la Adrianopol, în aprilie 1205, unde latinii sunt înfrânți și împăratul Balduin luat prizonier. Asocierea celor trei forțe, vlahi, bulgari și cumani a dus la dezagregarea Imperiului bizantin, după 1185, iar ulterior a constituit o primejdie pentru cel latin, după 1204. Intervenția masivă și permanentă a cumanilor din nordul fluviului au făcut din aceștia forța tutelară a noii realități politice din sudul Dunării, la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
implicarea marilor puteri, care ținteau la preponderență în zona Orientului european. (subl. ns. D. V.). Aceste trăsături definitorii dezvăluie complexitatea și interdependența fenomenelor conexe. Totodată, ele indică și limitele cronologice ale chestiunii orientale de vreme ce este vorba de reculul puterii otomane, dezagregarea și apoi dispariția Imperiului, și de lupta popoarelor pentru făurirea statelor naționale și nu de zăgăzuirea avalanșei osmanlâilor”. Spre deosebire de alți istorici, de alte tendințe și de alte timpuri, care „au exaltat până la indecență” - în expresia acad. Al. Zub - contribuția factorilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sa clasică, ia sfârșit odată cu prăbușirea Imperiului și constituirea statului turc modern. După cum vom vedea, în funcție de modul cum au înțeles esența problemei orientale, istoricii se împart însă în două categorii: cei care își întemeiază raționamentele pornind de la perioada decăderii ori dezagregării Imperiului Otoman, al eliberării popoarelor subjugate; și cei care, dimpotrivă, iau ca punct de plecare epoca ascensiunii, expansiunii și a cuceririlor otomane. Spațiul teritorial cuprins în chestiunea orientală este uriaș, întrunind toate zonele dominației ori stapânirii otomane în trei continente
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
popoarelor subjugate pentru emancipare națională și implicarea marilor puteri, care ținteau la preponderență în zona Orientului european. Aceste trăsături dezvăluie și esența chestiunii orientale. Totodată, ele indică și limitele cronologice ale chestiunii orientale, de vreme ce este vorba de reculul puterii otomane, dezagregarea și apoi dispariția Imperiului, și de lupta popoarelor pentru făurirea statelor naționale și nu de zăgăzuirea avalanșei osmanlâilor. De loc întâmplător apare faptul că noțiunile de chestiune și problemă sunt sinonime în accepțiune istoriografică cu noțiunea de criză orientală, aplicată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Otoman, fapt cunoscut în istoria diplomației sub numele de problema orientală”. Așadar, chiar și istoricii înclinați să confunde chestiunea orientală cu întreaga istorie a prezenței turcilor pe continentul european, din momentul în care se opresc asupra începutului decăderii și apoi dezagregării Imperiului Otoman, uită de ceea ce-au scris anterior, pentru a data în aceeași epocă ambele începuturi (chestiunea orientală și dezagregarea Imperiului Otoman). Foarte important este să se țină cont că chestiunea orientală, sub aspectul ei fundamental politic, nu poate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întreaga istorie a prezenței turcilor pe continentul european, din momentul în care se opresc asupra începutului decăderii și apoi dezagregării Imperiului Otoman, uită de ceea ce-au scris anterior, pentru a data în aceeași epocă ambele începuturi (chestiunea orientală și dezagregarea Imperiului Otoman). Foarte important este să se țină cont că chestiunea orientală, sub aspectul ei fundamental politic, nu poate fi ruptă nici de aspectele economice și spirituale. În Estul Europei, sfârșitul secolului al XVII-lea coincide cu definirea politicii mercantiliste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
XVIII-lea nici Rusia, nici Anglia. Nu este nimic surprinzător în faptul că, după cum am mai spus, însăși noțiunea de chestiune orientală a apărut târziu (în Anglia după 1821), deoarece această “chestiune” a fost intim atașată de procesul decăderii și dezagregării Imperiului Otoman și nu de ascensiunea lui. Riguros vorbind, noțiunea a fost atașată perioadei declanșării “reculului ireversibil” (sfârșitul secolului al XVII-lea - începutul celui următor) al Porții cu toate implicațiile și consecințele caracteristice. Constatarea că sfârșitul secolului al XVII-lea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi înțeleasă decât dacă se iau în considerare ambele aspecte și nu doar unul dintre ele. Chiar dacă s-ar mai putea vorbi de o chestiune orientală și înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea, deci în perioada care precede declanșarea procesului dezagregării Imperiului Otoman ca mare putere, noțiunea nu poate avea decât un înțeles foarte general și imprecis. Ne-am raliat opiniei acelor istorici care nu iau în considerare existența unei chestiuni orientale înainte ca Rusia să devină o putere europeană și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țarinei și suntem de părere că ea avut o pondere considerabilă, dacă nu hotărâtoare, în decizia ei de a accepta împărțirea Poloniei”; procedând astfel, țarina atingea mai multe obiective: slăbirea Imperiului Otoman, crea premisele viitoarei anexări a Principatelor în condițiile dezagregării Poloniei, arăta că respecta obligația față de polonezi de a le garanta integritatea teritorială (dar cu o configurație în viziune rusă, am preciza noi) și convingea Austria că nu dorea să intre în stăpânirea Principatelor. Așadar, în perspectivă, Rusia putea să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
partizanii hotărâți ai desprinderii Principatelor de Poartă. Cum însă și ideea independenței fusese abandonată de Puteri, ei avansau soluția practic cea mai avantajoasă în acel moment: un statut ca al Curlandei, o asociere precis definită cu Polonia, un stat în dezagregare (cele ce „se vor mai rupe din Lehia”), ceea ce echivala cu o stare de quasineatârnare a Principatelor, văzute de ei drept stat tampon. Spre a se ajunge la acest scop, boierii încercau să ademenească de partea lor pe negociatori prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a lovit, din motive lesne de înțeles, de mari piedici. Pe de o parte, alianță cu Turcia, iar pe de altă parte, sprijin popoarelor asuprite de Poartă, în lupta lor pentru emancipare națională, iată o contradicție evidentă. Starea de dezagregare a Imperiului Otoman avea să spulbere iluziile ce se bizuiau pe sprijinul efectiv al Porții sau pe rezultatele binefăcătoare pentru Polonia ale unui război turco-rus. Partida democratică reprezenta însă ceea ce s-ar putea numi radicalismul polonez. Ea concentra pe exponenții
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lumină ideea că marile proprietăți funciare ale boierimii sunt opera silniciilor și furturilor, asupririlor, injustiției, că criza și descompunerea feudalismului sunt strâns legate de exploatarea nemiloasă și fără de măsură a poporului, care a devenit apatic, în vreme ce boierimea a intrat în dezagregare, că un asemene sistem economico-social era condamnat la pieire. N. Bălcescu a făcut un aspru rechizitoriu boierimii, i-a respins soluțiile în problema agrară, pledând pentru revoluție și împroprietărirea țăranilor. El a adus prețioase contribuții la studiul secolului al XVIII
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
proiectul „imperiului grecesc” din vremea Ecaterinei a II-a. Comitetul a respins planul lui Capodistria pentru că, observa Dașcov, Constantinopol „oraș liber” însemna neutralizarea strâmtorilor, ceea ce nu asigura țărmurile rusești ale Mării Negre. În ciuda deosebirilor de opinii (unii membri erau partizanii ideii dezagregării Turciei), Comitetul a tras concluzia că foloasele pentru Rusia ale menținerii Imperiului otoman depășesc dezavantajele. În istoriografia universală, s-a impus opinia potrivit căreia rușii ar fi putut în 1829 ocupa Constantinopolul, dar n-au făcut-o pentru a nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de principii „în interesul comun al conservării și al păcii”; pentru ca uniunea lor să fie mai eficace, nu rămâne decât asocierea Angliei; scopul înțelegerii ruso-engleze ar fi următorul: menținerea Imperiului Otoman în stare actuală cât va fi posibil; în cazul dezagregării Turciei, să se ajungă la o înțelegere privitoare la acțiuni privind noua ordine a lucrurilor, care să nu atingă securitatea statelor lor, drepturile decurgând din tratate și echilibrul european. Prin atașarea Angliei la înțelegerea ruso-austriacă, Franța va fi nevoită să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]