4,214 matches
-
nebuni. Ori măcar nebunateci. Pînă în acea seară nu-l văzuse pe Italo Balbo și, cînd l-a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța neagră, creață, plină, a scos un strigăt înăbușit imediat de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umpluse sufletul de copii Într‑un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S‑ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încântare și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
colegilor și chiar sieși. Ajuns În acea funcție Își va aminti de efectele nefaste ale jocului său juvenil. Având la dispoziție bani și presă va Începe să publice pamflete sub forma unor mărturisiri făcute unor foști revoluționari care aflaseră sămânța dezamăgirilor. Cu astfel de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într‑un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „Până ajungi să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Tapú. Știu, răspunse bătrânul, incepand să-și strângă instrumentele într-un coșuleț din lemn de palmier. Pielea e puternică, dar vreau să văd dacă se cicatrizează bine sau dacă se infectează. Întoarce-te peste cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
test scris mai greu decât bacul și admiterea laolaltă. Plin de probleme cu istorioare, de pildă: „Câți îngeri pot dansa pe vârful unui ac?”. Toate astea, spune Mama Natură, doar ca să afle: „Dacă nu cumva te cununi cu Hristos din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate. Nu doar la călugărie, ci în mai toată viața ei... Dă din umeri, cu umerii pistruiați sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii petroglife care-l înfățișează pe dansatorului cu flaut, Kokopelli, și pe care o zărise înainte imprimată pe cravate și lucind pe vasele de plastic pentru câini. Brodată în covorașele de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fi ca și cum ai sparge o oglindă fiindcă îți arată adevărul. Ca și cum ai ucide mesagerul care-ți aduce vești proaste. — Stând în pat zi după zi, spune doamna Clark, îți dai seamă că nu țărușii ucid vampirii. Ci balastul emoțional și dezamăgirile pe care le duc în cârcă secol după secol. Îți place să crezi că devii tot mai amuzant și mai deștept. Cât timp faci eforturi, te îndrepți înspre Marele Pot. Așa trebuie că te simți ca vampir în primele două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a norilor. Sub adierea vântului, copacii își scuturau frunzele iar Luana cobora privirile către ei și pornea un dialog imaginar cu fiecare creangă în parte. Mai apoi, dădea fuga în dreptul ușilor închise și căuta, atentă, să perceapă zgomotele dinăuntru. Teribilă dezamăgire când regăsea aceeași neînțeleasă adormire. Într-o zi, descoperi o șansă de umplere a orelor goale. O văzu pe mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suflet. Se întorcea acasă cu lacrimi în ochi și mama nu știa ce să-i mai spună ca să-i aline durerea. Băieții nu meritau ca ea să-și strice ochii frumoși cu lacrimi atât de fierbinți, o așteptau multe alte dezamăgiri în viață. De ce să dea totul, acum, pentru acest coleg lipsit de maniere, alături de care nici măcar nu apucase să înceapă o adevărată prietenie. Luana hohotea și se considera specialista planetei în gafe. Refuză să mai mănânce, să mai iasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alinte și să-i mângâie părul dar nu avu curajul să facă asta. Nu înțeleg ce-i cu el, Luana. L-ai supărat cândva, de acord, dar nu știu de ce te urăște într-atât. În definitiv, cu toții avem micile noastre dezamăgiri. Stătură unul lângă altul până sună clopoțelul și atunci când fata, ștergându-și lacrimile, dădu să se ridice, băiatul spuse dintr-o dată: Rosti e marcat de o viață plină de nenumărate reguli. Nu știu dacă a fost alintat vreodată. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
totuși, el refuzase orice dialog, închisese orice cale de comunicare între ei, folosindu-se de un comportament agresiv și răzbunător pe care, deși nu-l caracteriza, îl lăsa să-l domine. Luana nu se temea să-și trăiască bucuriile sau dezamăgirile. Se lupta cu fiecare rău, se bucura de orice bine. Deși toată clasa știa că-l place pe Rosti nimeni nu râdea de ea, nu o arăta cu degetul, tocmai pentru că nu-și dădea osteneala să-și ascundă sentimentele. Intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sărbătorească evenimentul, apoi își oferiră o noapte pasională de iubire. Nevasta lui jubila. Avea, în sfârșit, o ocupație. Deși nu era ceea ce visase, cel puțin va ieși din casă, va cunoaște oameni noi, se va integra într-un colectiv. Dar dezamăgirea fu cruntă și veni după doar câteva săptămâni. Hala de standuri era uriașă, plină de cămăruțe întunecoase și neîncălzite, sufocată de clienți grăbiți și veșnic panicați, amatori de chilipiruri și furtișaguri. Ștefan o învăță să facă facturi, să țină contabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că e o neserioasă. De aceea a lăsat-o și bărbatul. Luana se înnegri. Simți că o îneacă lacrimile dar nu voi să le dea satisfacția s-o vadă plângând. Unchiul Dali își mângâie cu duioșie nevasta, uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată și spuse, din vârful buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise soarta: Nu te necăji, draga mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am ajuns. Niciodată nu simțise la bunica instinctul de cochetărie. Își acoperise părul cu batic de cum rămăsese văduvă. Singurele drumuri pe care le făcuse, la muncă și la biserică, le străbătuse cu capul plecat, grăbită să se întoarcă acasă. Văzând dezamăgirea acestui suflet plin de simțire, știind că draga ei Bica plecase deja de lângă ea, fără să mai poată fi adusă înapoi, Luana își pierdu orice speranță și se întoarse la Iași copleșită. Radu i se înfățișă cu o dragoste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica și obliga să sufere alături de ea. Se uita la el, în timp ce se amețea cu licoarea dulce, cum stă cuminte pe scaunul din fața ei, ascunzându-și dezamăgirea și suferința, incapabil să se ridice și s-o lase singură, ancorată în dezastrul pe care nu era în stare să-l depășească. Pe măsură ce golea paharul, prinse curaj. I se păru că singura soluție rezonabilă era aceea să se despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care îl aștepta pe Ștefan să se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că, în sfârșit, va mai trăi o dată minunea. Dar filmul nu mai avusese același impact asupra sufletului ei. Încercase un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții sale îi ieșea în cale într-o etapă a vieții în care nu mai era capabilă de exaltări naive, lipsite de motivație. Acum știa să cântărească, să analizeze, să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe vineri, rosti fata și vocea îi suna senină. Se întoarse pe călcâie și-i părăsi. Plecă și Carmina după câteva minute. Despărțirea de soții Alexe fu de ambele părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea multă convingere și își percepu golul din stomac parcă mai stăruitor ca oricând. Gata, spuse, în timp ce aștepta la stop, s-a ridicat vălul, e timpul să mă mai ocup și de mine. Încântarea ei voită era subminată de o dezamăgire mocnită. Nu prea știa cum să se ocupe de ea. Se privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să mă pot apropia de mine când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
treia persoană care să cerceteze, cu ochiul critic. Mereu își dorise o prietenie absolută, fără secrete sau taine. Odată realizat acest lucru s-ar fi născut pentru ea sentimentul că are un plus de siguranță. Dar de fiecare dată avusese dezamăgiri, iar ea ajunsese la concluzia că dorința ei era imposibilă, două femei nu pot fi niciodată prietene până la capăt și atunci, lezată parcă în cele mai intime iluzii, se mulțumea cu acele relații degajate, aparent fără cusur pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva momente. Apoi îi va replica: În primul rând, domnul meu, dacă acel ceva se putea spune la telefon, o făceam de ieri. În al doilea rând acum este prea târziu, am apelat la altă persoană. El își va arăta dezamăgirea: Regret, doamnă, regret enorm, pe bune, că nu am putut să vă fiu de folos. E sigur că nu se mai poate îndrepta nimic? Absolut sigur, da! Atunci cu adevărat îmi pare rău, dar, credeți-mă că... Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adevărul. Dar te hotărăști să le spui că au și ele un frate și că acel frate al lor, George, ți s-a părut că auzi la geam cu degetul cum bate. Dar n-am fost eu, spre marea ta dezamăgire. Știu că dacă m-ai vedea venind, ai mai trăi o viață. Să știi că mult dor îmi este și mie de a ta privire, de ale tale brațe ca un cuib de căldură și iubire, de glasul tău blând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
său fețele zâmbitoare ale celor doi, Încântați de farsa pe care i-o jucaseră. Nu contează, intră, te rog. Îi arătă un fotoliu În care să se așeze, socotind că e mai bine așa decât să trăiască de una singură dezamăgirea unei Întâlniri ratate. Chiar dacă totul nu era decât o Închipuire. Se gândea că spirala scării de piatră ducea de bună seamă În pod și de acolo În cer unde era loc destul pentru un dans, două chiar, Înainte de cupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
motan pentru incidentul de mai devreme. Mai știam și că atunci când Ian avea să vadă că avem un nou tovarăș de călătorie, erau puține șase să-l cuprindă o dispoziție veselă sau iertătoare. Îmi puteam imagina deja dezgustul fulgerător și dezamăgirea zugrăvite pe toată fața lui mare, turtită și roșcovană. — E un afurisit, am spus, gândindu-mă în continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rîs-plîns. Ești o ființă tristă cu mult umor, așa te văd". Da, Brăduț, ai ieșit din sfera lui Patrick și ai redevenit Brăduț. "Ce-ar mai fi de spus? Vreau să te ajut să-l vezi pe tata fără dezgustul dezamăgirii. Te-a iubit-durut, să știi, dar n-a avut putere să egalizeze vîrstele. N-a vorbit, cît a mai vorbit, decît de "puștoaică": "Spune-i, Brăduț, să nu caute muzici dispărute, să nu-și treacă viața uitîndu-se îndărăt după ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire înseamnă o dezamăgire la pătrat, vrei să guști din licoarea absolutului, deși el e atât de aproape, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]