4,111 matches
-
că lucrul în sine există doar mulțumită nervilor noștri în erecție.“ „Ea, vinovată că, aflat în Ea, ingratul de tine, Îl uiți pe Celce-te-ține în-Existență, în timpul cât te afli în Ea!“ „După ce, din doi timpi și trei mișcări, s-a dezbrăcat și Ea (ah, Triunghiul Bermudelor dintre coapsele Ei!), a început să te sufoce cu sărutările Ei, să te sfâșie cu dinții, să te mursece (se enervase deja!), smulgând hălci crude din tine, înfulecându-te pe nemestecate.“ Se simte... plăcerea cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
personificarea. Rezultatul? O poezie plină de sensibilitate, dar naivă, care l-ar înduioșa, poate, pe cititor dacă nu l-ar amuza. Aproape toate lucrurile evocate în carte au îndeletniciri omenești. Anotimpurile își zâmbesc, duminicile se târăsc în genunchi (sau se dezbracă în pielea goală și ademenesc copiii), orologiul din turn numără speranțele, timpul îi masează autoarei umerii, felinarele dezgolite își ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea de necesitate, cireșii își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Brumar din Timișoara, este scrisă cu aplomb și cu o evidentă dorință de a provoca. Autorul improvizează cu ușurință, dar mizează prea mult pe sinceritate. Pe o sinceritate brută, prozaică, fără legătură cu literatura: „Eu n-am știut decât să dezbrac femeile și / să mă urc pe ele, / să dau din cur, apoi să zic / - Ah, ce bine-a fost! // Și toate astea pentru ce? // Pe unele le-am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lungi și aranjează totul gospodărește. Dom' Niculiță! Dom' Niculiță! strigă masiva doamnă. Da, doamna Mardare. Vino să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat. De la distanță gesturile ar fi părut materne, dar printr-un binoclu s-ar fi putut observa un adevărat joc erotic. Deși oamenii aceștia s-au dedat la prostii de tipul celor ale lui Adam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu o vedere superbă în orice direcție ai privi. Dacă mai ai și puțin noroc să cazi la ora potrivită cu treburi la gospodarul casei, atunci ai putea să plutești printr-o lume de basm, cu o cadînă care se dezbracă în geam, cu luminile aprinse toate și cu o încetineală a tot ce mișcă de parcă e făcută anume ca să privești pe săturate. Nu trebuie să te temi că ar putea veni de undeva gospodarul cu o coasă sau o furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Frasin, se lăuda că îl cheamă așa nu numai datorită grosimii botului său, care, ce-i drept, aducea a rît. Prin urmare, cum Frasin lipsea noaptea, cum și Botgros era bolnav de plimbărită pe aleile altora. Soțul celei care se dezbrăca mai încerca să-i schimbe obiceiurile. Cine să mă vadă, dragule? Mama, stă cu tine. Sforăie de la lăsarea întunericului. Dar mai trece cineva... Din stradă nu vede nimeni. Cu un binoclu, totuși s-ar vedea. Abia te poți fuduli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ciomăgit rău pe Botgros, aducîndu-l în starea de Bot-umflat, Bot-fără-doi-dinți, Bot-cu-trupul-făcut-terci. Liniștea s-a așternut din nou pe aleea iluminată generos de primărie. Doar că unul, Botsubțire, nu s-a mulțumit doar cu privitul. Pune omul ăsta un suflet la dezbrăcat cucoana de te crucești. Și ea se simte mult mai apreciată dacă este privită de aproape. L-am pus la punct, se laudă Frasin. Dacă avea botul așa de gros! Altceva este cînd botul este subțire. Frasin rîde cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și copii, care ar fi trăit bucuria tihnei oferite de o familie armonioasă. Îmi amintesc de o scenă cînd Mitică a băut prea mult și nevastă-sa, Ilona, la urcat în pat, i-a scos pantofii și ciorapii, l-a dezbrăcat și apoi l-a învelit cu plapuma. Mă uimea cu ce grijă îi îndesa plapuma la spate ca să nu răcească. Acum lucrurile s-au complicat. Haine de firmă cunoscută, mașini bengoase, gazon și concedii prin locuri exotice. Cînd au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a luat cu sine lumina: A plecat Dumnezeu precum vinul de pe drojdie, a plecat Bătrânul, chiriaș incomod, și a lăsat cochilia sufletului goală. (Melcul, în vreme de furtună, își ascunde casa sub frunză să nu moară odată cu el, eu mă dezbrăcam de casă ca de o haină, ca de o nelocuire veștedă.) L-a părăsit Dumnezeu. În lipsa lui, cineva și-a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi scopul tău, vei vâna zâmbete zi și noapte, măști de duminică vei vâna. Zâmbetele nu ți se potrivesc, copile! Unde, dracu, ai văzut umbre vesele? O să-ți fie viața un iarmaroc, un circ ieftin teatru de stradă viața celui dezbrăcat de identitate. Spectacolul sinelui scamatorie în icoană; clovn sau acrobat la trapez, cu sau fără plasă, ce mai contează? Pe o scenă de împrumut, exbiționarea este cel mult o extrovertire a sângelui căzut pe gânduri. Veniți la iarmaroc, veniți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
C., de undeva, dintr-un colț al cerului. În schimb, ceilalți bărbați, cei ai experienței obișnuite de viață, bărbații regulii generale, să zicem, Întorc capul după femeile arătoase, le sorb din ochi, le contemplă Îndelung, le fac cu ochiul, le dezbracă din priviri. Asupra lor impactul inițial al feminității e vizual și, de multe ori, pur vizual ră mîne el pînă la capăt. Sintagma coup de foudre e de o mare forță plastică nu numai pentru că asimilează Îndrăgostirea la prima vedere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe punctul de a pleca spre biroul secretarului de partid, unde era așteptat de securist. „Amice, ia sub braț un tratat de medicină... Nu, nu! Ia-l pe cel de Anatomie, cu bărbatul acela teribil! Tot numai mușchi Încordați, dar... dezbrăcat de piele. Acolo Îl așezi pe masa ipochimenului. Așa o să-i distragi atenția. O să i se cam Învârtă mintea, câtă o fi având. Și... așa poate vei scăpa mai ușor” - l-a sfătuit gândul de veghe. „Vorba ceea: țara arde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei, În carne și oase, nu ai?... Nu jupuită, ca bărbatul de pe copertă. ― Prin piele nu se vede ce trebuie văzut și știut - a răspuns Gruia, tărăgănat. ― Vouă, doctorilor, ce vă pasă? La voi vine gagica, o pui să se dezbrace... Îi asculți inima, Îi iei pulsul, o mai pipăi pe unde o doare și pe unde n-o doare, da’ abia așteaptă să fie achipuită... O Întinzi, o ridici...o...Încaleci... O... Ce mai turavura? ― Nu-i chiar așa. Există
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ai grijă, Lenuțo, să se spele bine și apoi... Știi unde o duci. ― Așa am să fac, doamnă. Când au rămas singure, infirmiera a Încercat apa, să vadă dacă nu este prea fierbinte. Apoi i-a spus Stăncuței să se dezbrace. Fata a lăsat ochii În jos, strângând deschizătura de la piept a cămășii. ― Da’ ce-i cu tine, Stăncuțo? De ce nu te dezbraci? ― Apâi, cum sî mă dizbrac fațî di matali? Mi-i rușâni. ― Doar nu-s bărbat, Stăncuțo. Uite că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
infirmiera a Încercat apa, să vadă dacă nu este prea fierbinte. Apoi i-a spus Stăncuței să se dezbrace. Fata a lăsat ochii În jos, strângând deschizătura de la piept a cămășii. ― Da’ ce-i cu tine, Stăncuțo? De ce nu te dezbraci? ― Apâi, cum sî mă dizbrac fațî di matali? Mi-i rușâni. ― Doar nu-s bărbat, Stăncuțo. Uite că mă Întorc cu spatele... Infirmiera s-a Întors și, În timp ce aștepta să se dezbrace Stăncuța, și-a aruncat privirea spre oglinda din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce-i cu tine, Stăncuțo? De ce nu te dezbraci? ― Apâi, cum sî mă dizbrac fațî di matali? Mi-i rușâni. ― Doar nu-s bărbat, Stăncuțo. Uite că mă Întorc cu spatele... Infirmiera s-a Întors și, În timp ce aștepta să se dezbrace Stăncuța, și-a aruncat privirea spre oglinda din perete... „Mamăăă! Da’ ce trup are arăpoaica! De ce nu sunt eu bărbat? Doamne! O sprâncenată de asta mi-aș lua! Uite la ea! Ce mijloc! Ce șolduri. Pe urmă, ce țâțe! Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai fost păstrat secret : Sverdlovsk. În închisoarea de tranzit cu același nume, fie el blestemat, am rămas o săptămână, în care am suferit cele mai josnice umilințe. În primul rând copiii, bărbații și femeile au fost separați în trei grupuri. Dezbrăcate la piele și încolonate am defilat prin fața bărbaților și copiilor care erau la fel de goi ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți care îți tăiau respirația și te orbeau și supuse controlului ginecologic cu coapsele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-a făcut un întuneric de nepătruns. Câteva limbi de foc au luminat înălțimile și hăurile, lăsându-l la vedere pe bădia Băbălean, dezbrăcat până la piele și cu brațele ridicate rugător către ceruri, undeva pe creasta de la Brodnicii de Sus. Vijelia vuia dinspre înalturi, ploaia lovea nemilos din mai multe părți deodată, furtuna bătea cu putere în stânca golașă. Dar, ca prin minune, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aveți cu medicina! Ia poftește pacientul în cabinet! Între timp, doctorița și-a zis că îl va trata cu atenție și respect, așa cum se cuvine când ai în față un om aflat în mare suferință și îngrozit de spectrul morții. Dezbracă-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta. Nici nu se învrednici cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcuse dragoste, suflară împreună, aburindu-și trupurile goale, invulnerabile, atingându-se fără inhibiții, temeri, preocupări. Se întoarse spre casă la fel de curată cum plecase, însă ploaia murdară îi udă papucii, îi ajunse la piele. Și trupul îi rămase unul când se dezbrăcă, acasă, căci merse fără umbrelă, cu mâinile sleite de intenții sau de rost în buzunar și poșeta spânzurată de pe umăr în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat, cuprindea o canapea extensibilă, o măsuță elegantă. Ajuns în dormitor, fără haina sa lungă și neagră, se dezbrăcă de costumul său bleu și îmbrăcă pantaloni scurți și tricoul său preferat. Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice receptorul de la telefon, dar își dădu seama că era ușa. La unu noaptea. Luă halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]