724 matches
-
marginea unei regiuni odinioară mlăștinoase. 1766 - Regulamentul regimentelor de graniță. 1769 - Construirea comunei Tohanul Nou. 1771-1775 - Generalul Johann Cristani von Rall și comisarul Obst în raportul lor, după ce au cercetat toate regiunile de graniță din Transilvania spun nu numai cauzele dezertării ci dau și numărul celor fugiți din regimente între anii 1771-1775 și anume: Năsăud 659; Jina 125; Făgăraș 119+65; Orăștie 52; Tohan și Tătari 60; Hațeg 15+21. Cei mai mulți au dezertat în principatele române. 1777 - O parte din sătenii
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
la destinație în jurul datei de 14 iunie. Conform istoricilor antici și medievali, trupele alane, mai putin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și de soldații lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
fără sprijinul artileriei și fără convoaie de aprovizionare. Deși în 1813 armata a fost capabilă să refacă parcul de tunuri, abandonarea căruțelor a creat o uriașă problemă logistică pentru restul războiului. Foametea și bolile au făcut numeroase victime, iar rata dezertărilor a crescut alarmant. Cei mai mulți dezertori au fost prinși de țărani, care i-au ucis fără nicio formalitate. Traversarea râului a adus o altă înfrângere importantă la Berezina, atunci când Kutuzov a hotărât că momentul este potrivit pentru o bătălie decisivă, a
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
la începutul lui ianuarie. Aceste victorii nu sunt suficiente pentru câștigarea războiului, mulți soldați nu se mai înrolează la expirarea termenului sau dezertează în cursul aprigei ierni. Washington reorganizează armata cu recompense crecute pentru cei care rămân și pedepse pentru dezertare, ceea ce ridică sensibil numărul trupelor disponibile pentru următoarele bătălii. Forțe britanice înfrâng trupele lui Washington în bătălia de la Brandywine la 11 septembrie 1777. Howe îl păcălește pe Washingon și mărșăluiește practic nestingherit în Philadelphia în 26 septembrie. Armata lui Washington
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
Whitehall pe scara de serviciu și au petrecut o noapte în casa episcopului Londrei. Două săptămâni mai târziu, Anna a călătorit la Oxford unde s-a întâlnit cu Prințul George. "Dumnezeu să mă ajute" a spus Iacob când a descoperit dezertarea fiicei lui la 26 noiembie. "Chiar și copiii mei m-au părăsit". La 19 decembrie, Anna s-a întors la Londra iar Iacob a plecat în Franța pe 22 decembrie. Anna nu a arătat niciun motiv de îngrijorare la știrea
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
provocat înfrângerea de la Sarikamiș, fapt dezmințit de observatorii locali. La 18 aprilie 1915, 60 000 de armeni au fost masacrați în regiunea Van, leagăn istoric al poporului armean. Justificarea avansată pentru aceste masacre a fost că este o reacție la dezertările armenilor, și mai ales în fața câtorva acte de rezistență localizate. Supraviețuitorii s-au retras în orașul Van și au organizat apărarea acestuia, ceea ce va fi prezentat de către guvern ca o revoluție, versiune contrazisă de toate rapoartele martorilor italieni, germani sau
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
campaniei de teroare, (oficial din februarie 1943, de facto din decembrie 1942) și amnistia promisă de autorități pentru colaboraținiștii care se căiau au fost factori importanți care au favorizat creșterea numerică și calitativă a forțelor de partizani în anul 1943. Dezertările din rândul forțelor de poliție controlate de germani, uneori a unor unități întregi, a întărit mult mișcarea de partizani. A fost cazul de exemplu a unui batalion de tătari de pe Volga (februarie 1943) și a Brigăzii I SS „Gil-Rodion” (2
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
slab apărate. Însă, odată cu sosirea în zonă a unei puternice armate austriece, Murat este înfrânt la Ochiobello (9 aprilie) și apoi spulberat la Tolentino (2 mai). Pierzându-și regatul, Murat se reîntoarce în Franța, sperând ca Împăratul să îi ierte dezertarea din 1813 și să îl recheme. Acest lucru nu avea să se întâmple, deoarece pierduse definitiv încrederea Împăratului francez. Napoleon intenționa să contrabalanseze avantajul numeric al aliaților prin tactici de diversiune menite să aducă aceste forțe în situația de a
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
au adaptat ușor la rigorile militare ce trebuiau a fi respectate. În plus s-au confruntat și cu abuzuri de ordin religios, precum și de altă natură, toate acestea generând conflicte violente între grăniceri și autorități, soldate în final cu numeroase dezertări. Astfel se consemnează în documentele vremii că în anul 1766 (în al doilea an după militarizare) numărul grănicerilor racoviceni a scăzut la 68, fapt ce a dus la arondarea localităților Porumbacu de Jos, Porumbacu de Sus și Scoreiu pentru întregirea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în război la 15 august 1916 împotriva puterilor Antantei, comandamentul trupelor austro-ungare, precum și cel german nu au mai avut încredere în trupele române ce luptau pe frontul de răsărit contra celor rusești, temându-se de fraternizarea cu acestea sau de dezertări în masă. În consecință, Divizia 35 austro-ungară din rândurile căreia făceau parte mulți români a fost mutată pe frontul italian pentru a lupta contra trupelor italiene și franceze. Din cauza intensei propagande de aruncare a armelor și a dezertării în liniile
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
sau de dezertări în masă. În consecință, Divizia 35 austro-ungară din rândurile căreia făceau parte mulți români a fost mutată pe frontul italian pentru a lupta contra trupelor italiene și franceze. Din cauza intensei propagande de aruncare a armelor și a dezertării în liniile aliate, din rândurile racovicenilor au dezertat plutonierii: Ioan Doican, Nicolae Diac și Gheorghe Drăgoi (numit „majoru”), precum și ostașii: Ioan Comănean, Gheorghe Breteșan, Ioan Catană, Dionisie Crișan, Gheorghe Crișan, Toader Balea, Alexandru Dan, Ioan Fogoroș, David Fogoroș, Pamfir Haiduc
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Fogoroș, David Fogoroș, Pamfir Haiduc, „străjameșterul” (sergent-major) Gheorghe Ivan, sergentul Vasile Ignat, Gheorghe Haica, Irimie Brudar, Gheorghe Murărescu, Gavrilă Măierean, Vasile Mereș, Gheorghe Olaru, David Răcean, Gheorghe Rășinar, Gheorghe Racolta, Gheorghe Rusu, Toader Săbăduș, Gheorghe Stoica și Miron Vasiu. Din cauza dezertărilor frecvente pe frontul italian, s-a propus formarea unei legiuni de voluntari români care s-a concretizat în regimentele „Horia”, „Cloșca” și „Crișan”. În fața acestei situații generalizate pe întreg frontul italian, Divizia 35 austro-ungară a fost mutată pe frontul francez
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Comitetul de siguranță publică, condus de Maximilien Robespierre, dându-i o sarcină monumentală: "Să trateze cu mișcările radicale ale Enragés despre problemele lipsei de hrană și a răscoalelor, revoltele din Vendée și din Bretagne, recentele înfrângeri ale armatei sale și dezertarea comandantului său general". Cel mai important este faptul că acest Comitet de siguranță publică a urmat o politică a terorii, ghilotina începând să fie aplicată mai tuturor inamicilor republicii. Aceste fapte au marcat începutul unei noi prioade a Revoluției Franceze
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
se adăuga purtarea brutală a primilor ofițeri, aduși din alte părți ale împarăției și necunoscători ai limbii și obiceiurilor poporului precum și cele religioase, au generat în curând conflicte violente între autoritățile militare și grăniceri, soldate în primul rând cu numeroase dezertări. Ca o consecință directă a acestora, în 1766 numărul granicerilor companiei a scăzut la 68, ceea ce a determinat autoritățile să arondeze la companie pentru întregirea efectivelor și localitățile Porumbacu de Sus, Porumbacu de Jos și Scoreiul, acesta din urmă aparținuse
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
nordul Chinei, în secolul al XVI-lea, din cauza vremii neobișnuit de uscate și reci, care a scurtat sezonul de creștere al culturilor - efectele unui eveniment ecologic mai mare, acum cunoscut sub numele de Mica eră glaciară. Foametea, alături de creșterea taxelor, dezertări militare pe scară largă, un sistem de întrajutorare guvernamentală în scădere și a dezastrelor naturale, cum ar fi inundațiile și incapacitatea guvernului de a gestiona proiectele de irigare și de control în mod corespunzător al inundațiilor, au provocat pierderi pe
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
în cele din urmă, cu condiția de a deveni cetățean german."" Un an mai târziu, el a încercat să scape. Am fost pur și simplu epuizat. Nu m-am întors la unitatea mea, după o scurtă plecare. Au numit-o dezertare. Am fost transferat la Sonderabteilung, o unitate penală condusă de criminali și disidenți."" El a servit Regimentul 2 de Cavalerie și mai târziu regimentele 11 și 27 Panzer (a 6-a "Panzer Division"). Sven a luptat pe toate fronturile, cu excepția
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
12 Artilerie, observă valoarea lui Bodnăraș ca ofițer, dar îi reproșează în raport ""lipsa de tact, bețiile și frecventarea unor persoane lipsite de patriotism"". În februarie 1932, Emil Bodnăraș dezertează și fuge în URSS. În urma cercetărilor s-au stabiilit condițiile dezertării sale. După ce în ziua de 13 februarie 1932 a solicitat o permisie, în seara zilei de 15 februarie 1932 a plecat din Sadagura la Hotin, unde a ajuns a doua zi. În aceeași seară, se duce la pichetul de grăniceri
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
pentru a îndeplini misiuni speciale încredințate de GRU - spionajul militar sovietic. A fost însă recunoscut în tren și denunțat de unul dintre foștii săi colegi de școală. În mai 1935 a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru dezertare în timp de pace și sustragere de acte. După rejudecarea procesului, i s-a redus condamnarea la numai cinci ani de închisoare și executându-și pedeapsa la Brașov, Doftana și Caransebeș, iar în anul 1940 a devenit membru al PCR
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
bine de toți, că, chiar învinși, tot cred că țara mea trebuie în această clipă să facă acest gest. În viața națiunilor sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sunt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o astfel de situație este astăzi românismul ... și dacă nu azi, atunci mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi... "” Consiliul s-a încheiat fără a
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
bine de toți, că, chiar învinși, tot cred că țara mea trebuie în această clipă să facă acest gest. În viața națiunilor sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sunt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o astfel de situație este astăzi românismul ... și dacă nu azi, atunci mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi... aduceți-vă aminte ...: Tudor Vladimirescu a
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
luptători - Frontul I al Armatei Roșii - au mai ajuns sub comanda lui Mao la Yan'an în 1935. Dintre aceștia, mai puțin de 7.000 de luptători erau dintre cei care porniseră în 1934 în "". Epuizarea fizică, foamea, frigul, bolile, dezertările și pierderile în lupte au contribuit la rărirea rândurilor forțelor comuniste. Datorită acestor pierderi, numărul membrilor de partid a scăzut de la 300.000 la numai 40.000. În ciuda costurilor sale, "Marșul cel Lung" a asigurat Partidului Comunist Chinez izolarea de
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
Constantinescu s-au deplasat de urgență la sediul Marelui Cartier General, restabilindu-se ordinea și punând lucrurile în făgașul lor firesc. Un alt moment extrem de tensionat și care ar fi putut avea consecințe dezastruoase pentru soarta războiului l-a constituit dezertarea la inamic, la 6 februarie 1917, a comandantului Brigăzii 7 Mixte, colonelul Alexandru D. Sturdza, fiul fostului președinte al Partidului Național Liberal, Dimitrie A. Sturdza. Vintilă Brătianu a apărat interesele și demnitatea statului român și în relațiile cu aliații ruși
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
cele din urmă, mai înainte chiar ca Cunningham să îl atace, Gazzera a trebuit să facă față activității crescânde a milițiilor patrioților etiopieni ("arbegnoch"). Mai multe unități italiene au început să se destrame. Trupele coloniale înregistrau o rată ridicată a dezertărilor. Pe 21 iunie 1941, Gazzera a abandonat Jimma. Aproximativ 15.000 dintre soldații trupelor coloniale au rămas în regiune și s-au predat. Pe 3 iulie, generalul Gazzera și cei 7.000 de oameni care se mai aflau sub comanda
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
că el a fost fratele lui Iisus Hristos. Sclavia, concubinajul, căsătoriile aranjate, fumarea opiumului, legarea picioarelor fetelor, tortură judiciară și închinarea la idoli au fost toate interzise. Cu toate acestea, succesul, autoritatea ulterioară și puterea au dus la certurile interne, dezertări și corupție. În plus, trupele franceze și britanice, echipate cu arme moderne, au venit în ajutorul armatei imperiale Qing. Până în 1864 armata Qing, sub Zeng Guofan, a reușit să zdrobească revoltă. Rebeliunea a reprezentat nu numai cea mai gravă amenințare
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
face joncțiunea cu armata principală de la Pesta, iar altele s-au ciocnit de cumani. Au existat și feudali care au refuzat să participe la campanie. Exista o impresie generală în rândul nobilimii că pericolul Mongol nu era semnificativ și că dezertarea cumanilor constituia un detaliu neglijabil. Avangarda mongolă a ajuns la Pesta la 12 martie, jefuind împrejurimile. Regele Bela a hotărât să evite o confruntare prematură, dar Ducele Frederic a atacat și distrus un contingent mongol minor, după care s-a
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]